Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2218/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 2218
Ședința publică de la 14 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
Judecător - -
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1954 din 27 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC " " SRL, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurentul reclamant, avocat pentru intimata pârâtă SC " " SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Avocat, pentru recurentul reclamant, a solicitat admiterea probei testimoniale cu un martor pentru a dovedi că au fost efectuate ore suplimentare.
Avocat, pentru intimata pârâtă SC " " SRL, a solicitat respingerea cererii având în vedere că această probă nu a admisibilă în calea de atac a recursului și că de altfel în fața instanței de fond părțile au formulat cereri în acest sens și au fost respinse.
Instanța a respins cererea privind proba testimonială și constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a solicitat, în raport de motivele invocate în scris, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat, pentru intimata pârâtă SC " " SRL, a solicitat, în raport de motivele invocate în întâmpinarea scrisă, respingerea recursului, fără obligarea la cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil:
Prin sentința civilă nr.1954 din 27 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, impotriva pârâtei SC SRL.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă SC SRL împotriva reclamantului pârât.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:.
La data introducerii acțiunii reclamantul era salariat al unei societăți concurente societății pârâte.
Raporturile de muncă deduse judecății constând in drepturi și obligații bănești privesc perioada in care intre părți s-a derulat contractul individual de muncă contract care presupunea desfășurarea relațiilor de muncă pe principiul consensualității și al bunei credințe.
B credință în relațiile contractuale se prezumă iar reaua credință trebuie dovedită.
Faptul încadrării reclamantului la o societate concurentă deși dă expresie principiului libertății contractuale instituit de dispozițiile constituționale dovedește, raportat la situația fostului angajator, reaua credință a reclamantului preocupat de acțiuni care să ducă la discreditarea societății pârâte.
Acțiunea reclamantului privește (pct 1 al pititului introductiv drepturi salariale pentru activitatea desfășurată peste programul normal de lucru dar obligarea salariatului in a presta o activitate peste programul normal de lucru prevăzut de lege și de contract se instituie in conflict de muncă ( co0nflict de drepturi ) referitor la executarea contractului individual de muncă, aliniindu-se astfel situației prevăzută de art 283 alin 1 din lit a codul muncii.
Cu alte cuvinte din perspectiva prevederilor art 283 codul muncii din momentul in care salariatul a fost obligat să execute activități ce exces prevederilor contractuale, respectiv să muncească peste program, acesta avea la dispoziție 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la .executarea, modificarea .contractului individual de muncă.".
Nu este necesar ca angajatorul să uzeze de o decizie scrisă deoarece executarea contractului de muncă se execută,potrivit art 10 codul muncii sub autoritatea angajatorului,iar actele de autoritate in raporturile de muncă presupun subordonarea chiar dacă sunt verbale.
In intervalul de timp prevăzut de lege reclamantul avea posibilitatea să inițieze conflictul de drepturi privind executarea contractului, in concret, privind timpul de muncă, dar nu a făcut-
Din această perspectivă acțiunea reclamantului referitoare la munca prestată peste timpul normal de lucru apare ca fiind formulată peste termen, nu și acțiunea referitoare la drepturile bănești corespunzătoare acestei activități, care acțiune este guvernată de dispozițiile art 283 alin 1 lit c.
Tribunalul, așadar, a analizat conținutul contractului individual de muncă, din perspectiva drepturilor și obligațiilor asumate: pe de o parte obligația salariatului de a munci dar numai in perioada de timp reglementată prin contract și pe de altă parte dreptul salariatului de a fi indemnizat pentru munca depusă în această perioadă.
Munca suplimentară pentru care reclamantul a solicitat contraprestația corespunzătoare există sub această sintagmă numai dacă sunt îndeplinite dispozițiile art 117 alin 2 codul muncii, respectiv dacă există acordul salariatului sau lipsa acordului numai in cazurile de excepție.
In cauză, nu s-a făcut dovada acordului salariatului așa cum nu s-a făcut dovada că o asemenea muncă suplimentară era necesară angajatorului.
Împrejurarea că diagramele depuse la dosar dovedesc mișcarea autovehiculului o perioadă de timp peste cea prevăzută în contract, 8 ore, nu este de natură să conteze ca muncă suplimentară și, deci să nască dreptul la un spor salarial deoarece timpii de conducere auto și pauzele dintre acești timp sunt reglementate prin lege și nerespectarea acestora atrage răspunderea salariatului. Astfel, s-a făcut dovada că salariatul a fost sancționat in repetate rânduri cu sancțiunea disciplinară avertisment scris pentru nerespectarea timpilor de conducere auto și pauză, ( fila 59 dosar volumul I,fila 62,66,68, dosar volumul I ).
In aceste condiții reclamantul nu se poate prevala de faptul că diagramele au materializat mișcarea autovehiculului peste timpul normal de lucru.
Cu ștatele de plată depuse la dosarul cauzei, societatea pârâtă a făcut dovada că a achitat reclamantului și sumele plătite cu titlu de diurne pentru perioadele in care acesta a fost in delegație iar reclamantul nu a putut preciza, in concret, c are anume deplasare,și pe care relație nu i-a fot plătită.
Cât privește cererea reconvențională formulată ca o cerere in răspundere patrimonială, tribunalul constată următoarele:
Art 270 alin 1 codul muncii reglementează răspunderea patrimonială, in temeiul normelor și principiul răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și in legătură cu munca lor.
Paguba materială se subsumează noțiunii de prejudiciu material astfel cum acesta este prevăzut in ansamblul legislației civile.
Pentru a se angaja răspunderea este necesar ca acest prejudiciu să existe, să fie actual, să fie cert și exigibil.
Tribunalul a constatat că sumele pe care societatea pârâtă le califică ca fiind prejudiciu cauzat de activitatea necorespunzătoare a salariatului sunt de natură contractuală intre societate și diferiți beneficiari și, in consecință, are posibilitatea să le urmărească prin procedura răspunderii contractuale in mod amiabil sau pe calea unei acțiuni in justiție in fata instanței competente,( tribunal comercial).
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, determinată de greșita pretare a probelor administrate.
Astfel, se arată că, instanța de fond, deși era datoare în baza rolului activ să administreze toate probatoriile necesare aflării adevărului, a respins o parte din probe și a constatat o stare de fapt.
Deși, s-a probat în cauză, de către recurent că acesta a efectuat ore suplimentare, instanța de fond în mod greșit a apreciat că acestea nu se plătesc, având în vedere natura raporturilor dintre părți.
Intimatul a formulat întâmpinare arătând că motivele invocate de către recurent sunt nefondate.
Analizând motivele de recurs invocate, cât și hotărârea instanței de fond, e constată că recursul este fondat, astfel în raport de dispozițiile art.304 pct.9 rap la art.312 pr.civ. urmează a-l admite, va casa hotărârea instanței de fond și va trimite cauza s re rejudecare:
Din analiza hotărârii primei instanțe se observă că soluția constituie o interpretare a dispozițiilor legale fără a se raporta, însă la situația concretă din cauza dedusă judecății.
În absență de probatorii se rețin anume împrejurări, fundamentate pe logica celui ce soluționează cauza.
Se înlătură probatorii, depoziții de martori cât și expertiză de specialitate, deși aceste probe ar fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Aceasta întrucât, actele depuse de către părți conturează, o anume stare de fapt, stare de fapt care nu este elucidată de către judecătorul cauzei, și de nici un alt suport probator.
Această stare de fapt este înlăturată de către judecător prin interpretări ce exced principiilor, ce vizează aflarea adevărului în cauza dedusă judecății.
Numai în condițiile administrării tuturor probelor ce tind la stabilirea unei stări de fapt în acord cu adevărul, probele însoțite de deducțiile judecătorului, interpretarea acestuia, acestea din urmă neputând înlocui probele cauzei se poate pronunța o soluție temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1954 din 27 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC " " SRL.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 aprilie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
Ex.4//14.05.2008
Jud.fond.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Manuela Preda Popescu
