Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 248/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 248/R-CM
Ședința publică din 17 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de contestatoarea, cu domiciliul ales la Camera de Conturi B,--3, județul B, împotriva deciziei civile nr.1714/R-CM, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile, respectiv contestatoarea, intimații Curtea de Conturi a României, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, G,R, C, și expert în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei, achitată cu chitanța nr.- din data de 2 februarie 2010, și timbru judiciar în sumă de 0,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă, prin serviciul de registratură, întâmpinare formulată de către Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu copii pentru comunicare părților adverse.
Curtea constată în stare de judecată contestația în anulare și se retrage pentru deliberare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin contestația înregistrată la 21 ianuarie 2010, la această instanță, contestatoarea a solicitat în temeiul art.318 Cod procedură civilă desființarea deciziei civile nr.1714/R-CM din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr-, venit prin strămutare de la Curtea de Apel Brașov conform încheierii nr.5132 din 30 aprilie 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivarea contestației în anulare s-a arătat că prin decizia contestată s-a respins recursul formulat de către reclamanți împotriva sentinței civile nr.1208 din 12 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, omițându-se din greșeală să se cerceteze unul din motivele de recurs invocate.
Astfel, se arată că au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 din Codul d e procedură civilă, respectiv faptul că instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și că instanța de recurs a analizat doar critica privind discriminarea dintre diferitele categorii de bugetari și a motivat de ce decizia nr.21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se aplică și personalului Curții de Conturi, în ceea ce privește sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Se susține că nu a fost analizat motivul de casare invocat, respectiv faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și cu aplicarea greșită a legii.
În continuare se arată că Tribunalul Brașova făcut o confuzie între Legea nr.50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi și Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
S-a solicitat admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei nr.1714/R-CM din 18 noiembrie 2008 Curții de Apel Pitești și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Examinând decizia contestată sub aspectul motivului invocat și încadrat în art.318 Cod procedură civilă și de considerentele acesteia, Curtea constată că nu este întemeiată contestația în anulare de față.
Prin decizia civilă nr.1714/R-CM din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Piteștia respins recursul formulat de reclamanții, G, R, C, și împotriva sentinței civile nr.1208/12 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov.
Prin recursul formulat împotriva sentinței sus-menționate, reclamanții au susținut că este nelegală și netemeinică invocând motivele de modificare prevăzute de dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, respectiv că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și că a aplicat greșit legea.
Motivând recursul, reclamanții au susținut în esență, că sunt angajați cu contract de muncă pe durată nedeterminată în cadrul Curții de Conturi B, în funcția de controlori financiari și în prezent salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi a României se efectuează potrivit nr.OUG160 din data de 13 octombrie 2000.
Până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, controlorii financiari mai beneficiau de spor de vechime în muncă, salariu de merit, premiul anual, premii în cursul anului, stimulente, indemnizații pentru funcțiile de conducere, toate reglementate prin Legea nr.50/1995.
Conform art.52 din Legea nr.104/1999, până la aplicarea nr.OUG160/2000, mai beneficiau și de spor de stabilitate, spor pentru titlu științific de doctor sau doctor docent și sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Au susținut reclamanții că odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG160/2000 au rămas fără aplicabilitate prevederile din Legea nr.50/1995, nu și prevederile Legii nr.109/1999, care priveau sporul de stabilitate, sporul pentru titlu științific de doctor și doctor docent și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și greșit, începând cu data de 1 noiembrie 2000, conducerea Curții de Conturi a sistat plata sporului de stabilitate și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În permanență între funcțiile echivalente din cadrul autorității judecătorești și Curții de Conturi s-a păstrat un echilibru, dar care a fost abandonat prin noile reglementări introduse în salarizarea personalului din organele autorității judecătorești, respectiv nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/2006.
De asemenea, prin decizia din data de 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a recunoscut judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate, dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
În cazul controlorilor financiari în perioada 2000 - 2007 li s-a impus sistemul de salarizare stabilit prin Ordonanța de Urgență nr.160/2000, deși majoritatea prestează activități peste program în condiții de stres și suprasolicitare neuropsihică.
Reclamanții au fost lipsiți de un "bun", în mod nejustificat, în contradicție cu dispozițiile art.1 din Protocolul adițional nr.1 la.
O altă critică a vizat excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, greșit respinsă de instanță în raport de dispozițiile Legii nr.500/2002, a nr.HG208/2005 și a nr.HG386/2007.
În motivarea soluției de respingere a recursului s-a reținut că cele două motive de recurs invocate și încadrate în art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
"În ce privește sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, prin decizia nr.21 din data de 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că, în aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Această decizie nu face referire în dispozitivul ei și la categoria reclamanților, respectiv controlori financiari din cadrul Curții de Conturi a României, de vreme ce reclamanții exercită alte funcții decât cele expres nominalizate.
Potrivit dispozițiilor art.329 (3) Cod procedură civilă "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
De altfel, examinând atât recursul în interesul legii formulat de rocurorul General al României, cât și decizia menționată în întregul ei, se observă că întreaga motivare a Înaltei Curți de Casație și Justiție se axează pe un singur punct și anume activitatea din cadrul sistemului de justiție, pe cele două laturi mari ale sale, procesul penal și procesul civil.
Motivarea reclamanților că s-ar fi creat o diferențiere între ei și alte categorii profesionale este neîntemeiată, întrucât prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea sau dimpotrivă prevederea, însă într-un alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale, este o opțiune a legiuitorului și nu constituie un tratament diferențiat ce ar trebui sancționat, fiind vorba de situații obiectiv diferite.
Cu această motivare se constată că este neîntemeiată și critica referitoare la sporul de stabilitate solicitat de reclamanți, și care la un moment dat nu a mai fost acordat, a se vedea în acest sens nr.OUG24/2000 anexa 3/2, ordonanță aprobată de Legea nr.383/2001, iar, începând cu data de 1 noiembrie 2000 de nr.OUG160/2000 cu modificările și completările ulterioare, care nu conțin niciun text de lege care să recunoască reclamanților calitatea de titulari ai sporului salarial pretins, instituind indemnizația lunară ca unică formă de remunerare corespunzătoare funcției.
Atunci când legiuitorul a simțit nevoia să legifereze dreptul reclamanților de a beneficia de anumite sporuri, a făcut-o, așa cum rezultă din conținutul Legii nr.219/2007 pentru aprobarea nr.OG27/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, salarizați potrivit nr.OUG160/2000.
De asemenea, din numeroasele decizii pronunțate de Curtea Constituțională, rezultă că prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1) din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
De aceea, în considerarea celor arătate mai sus, Curtea a apreciat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, criticile formulate împotriva acesteia fiind neîntemeiate, în cauză nefiind încălcate dispoziții constituționale sau norme ale dreptului comunitar."
Rezultă așadar că instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate de recurenți și nu a comis nici o confuzie între cele două legi de salarizare enunțate de contestatoare.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, fiind deschisă pentru situațiile limitativ prevăzute de art.317 Cod procedură civilă și art.318 Cod procedură civilă.
În speță se constată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.318 Cod procedură civilă pentru a se admite contestația în anulare formulată, afirmațiile contestatoarei fiind nefondate.
Ca urmare, în temeiul art.320 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea, cu domiciliul ales la Camera de Conturi B,--3, județul B, împotriva deciziei civile nr.1714/R-CM din 18 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, intimați fiind, G, R, C, toți cu domiciliul ales la Camera de Conturi B, cu sediul în B,--3, județul B, CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B, str.-, nr.7, județul B și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, -, nr.1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 februarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.8/25.02.2009.
Jud.recurs: -.
-.
-.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
