Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 250/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 250
Ședința publică din data de 04 martie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Ioana
-- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 1643 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă cu domiciliul ales la Cabinet avocatură, cu sediul în B, sector 4,-,.1,. 10.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale din data de 04.03.2008, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, depune la dosar înscrisuri, respectiv: adresa nr. 6576/12.11.2007, adresa nr. 3036/23.11.2007, certificate de grefă emise în dosarul nr-, nr- și nr-, raport de expertiză judiciară efectuat în dosarul nr-, arătând că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA având cuvântul arată că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris față de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care stipulează că termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
De asemenea, precizează că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Totodată, menționează că punctul de vedere este susținut și de Comisia Paritară care a emis mai întâi o informare către toate structurile teritoriale, prin care se arată că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, apoi a emis o Notă asupra precizării situației Primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA.
În continuare, arată că societatea a emis o notă în care au fost arătate salariile de bază medii pentru fiecare an în parte începând cu anul 2003 și până în anul 2007, după cum în alte cauze similare s-a dispus și s-a și efectuat expertiza de salarizare care a stabilit că salariul mediu brut este un alt salariu decât salariul de bază mediu, după cum a stabilit și ce sume ar trebui, eventual, să primească salariații.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii, în principal ca prescrise, iar în subsidiar ca neîntemeiate și modificarea cuantumului sumei la echivalentul salariului de bază mediu pe SN.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, in baza lucrărilor dosarului retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamanta aac hemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumelor de: 7480 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate în anii 2004-2006 cu titlu de prime de C și Paști și reactualizarea cu indicele de inflație până la data plății efective.Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a fost salariată a societății pârâte între anii 1991-2007 la Sucursala, fiind disponibilizată la data de 19 februarie 2007, când raporturile de muncă au încetat; că în această calitate nu a primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada 2004-2006, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanta a depus la dosar în extras copia contractului colectiv de muncă pe anul 2004-2006 (filele 5-7) copia carnetului său de muncă (filele 12-15) adresele nr. 1666/2003 și nr.313/25 ian.2005 (filele 10-11) si copia sentinței civile nr.806/2007 a Tribunalului C-S pe care a invocat-o drept practică judiciară (fila 8-9).
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare (filele 23-25) prin care invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii și a solicitat respingerea acțiunii ca prescrise, în principal iar în fondul cauzei, pârâta a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamantă au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de aceasta.
Pârâta a depus înscrisuri (filele 26-56) iar reclamanta a formulat concluzii scrise la care a atașat copiile mai multor hotărâri judecătorești (filele 58-64).
Prin sentința civilă nr.1643 pronunțată la 14 decembrie 2007, Tribunalul Prahova, a respins excepția invocată ca neîntemeiată, a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 7480 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de 2004-2006 și de Paște 2005-2006, din care se vor
reține impozitul și cotele de contribuție la asigurările sociale iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație, așa cum a solicitat reclamanta prin acțiunea formulată.
Pârâta a fost obligată și la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pt.anul 2003 primele de Paște și C au fost incluse în salariul reclamantei însă ulterior aceste suplimentări salariale nu i-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumei cerute de reclamantă: de 7480 lei reprezentând prime de C pentru anii 2004, 2005 și 2006 și prime de Paști pentru anii 2005 și 2006-ce vor fi impozitate si apoi actualizate cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-6).
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamantul avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat succint de către instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanta primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul unui salariu de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar in subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamantă a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecata recursului.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse,a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din Codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamantă îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar-inclusiv cele depuse în recurs (filele 10-11) rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantei-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamantă fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Cu toate acestea, sentința urmează a fi modificată în parte, ca efect al admiterii recursului, deoarece sumele acordate de tribunal cu titlu de prime pentru C 2004, 2005, 2006 și respectiv Paște 2005, 2006 contravin art.168 alin.2 din contractele colective de muncă negociate si semnate de reprezentanții sindicatelor. In conformitate cu acestea, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SNP.
Stabilind cuantumul sumelor, prima instanță a luat greșit în calcul salariul mediu brut. În realitate, respectând clauzele contractului colectiv de muncă, drepturile reclamantei însumează salariul de bază mediu/ de 799 lei-corespunzător primei de C 2004, 927 lei - C 2005, 1160 - C 2006 și respectiv 850 lei pentru prima de Paște 2005 și 1047 lei pentru prima de Paște- 2006, așa cum acestea reies din înscrisul depus în recurs la filele 10-11 dosar, în total 4783 lei.
Această sumă urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume la plata efectivă.
Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 rap.la art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civ., va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul reducerii cuantumului sumei la care este îndreptățită reclamanta de la 2380 lei la 1649 lei-sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 1643 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă cu domiciliul ales la Cabinet avocatură, cu sediul în B, sector 4,-,.1,. 10 și în consecință:
Modifică în parte sentința sus-menționată în sensul reducerii cuantumului sumei de la 7480 lei la 4783 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Ioana
- - --- - -- -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./SȘ
3 ex./17.03.2008
f- Tribunalul Prahova
R
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Ioana
