Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 253/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 253
Ședința publică din data de 04 martie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Ioana
-- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 1652 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, sat, nr. 762, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale din data de 04.03.2008, și intimatul-reclamant, personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, depune la dosar înscrisuri, respectiv: adresa nr. 6576/12.11.2007, adresa nr. 3036/23.11.2007, certificate de grefă emise în dosarul nr-, nr- și nr-, raport de expertiză judiciară efectuat în dosarul nr-, arătând că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Intimatul-reclamant, personal, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA având cuvântul arată că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris față de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care stipulează că termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
De asemenea, precizează că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Totodată, menționează că punctul de vedere este susținut și de Comisia Paritară care a emis mai întâi o informare către toate structurile teritoriale, prin care se arată că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, apoi a emis o Notă asupra precizării situației Primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii în principal ca prescrise și în subsidiar ca neîntemeiate sau să se modifice cuantumul sumelor în raport de echivalentul salariului de bază mediu pe SN SA.
Intimatul-reclamant, personal, având cuvântul arată că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, in baza lucrărilor dosarului retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumei de: 7480 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, actualizarea cu indicele de inflație a sumei pretinse și plata sumei de 533,52 lei reprezentând daune pentru neplată, în total suma de 8013,52 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a fost salariat al societății pârâte, la Sucursala, cu contract individual de muncă în perioada 1987-2006, când raporturile de muncă au încetat, conform deciziei nr.568 din 19 iunie 2006, că în această calitate nu a primit suplimentările salariale echivalente unui salariu de bază brut, cu prilejul sărbătorilor de Paște în perioada 2005-2006 și C în perioada 2004-2006, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamantul a depus la dosar copia unui extras al contractului colectiv de muncă,(filele 6-9),copia carnetului său de muncă (filele 15-20) adresa nr.313/25.01.2005(fila 10) și copia unei sentințe pe care a invocat- ca practică judiciară (filele 3-5).
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare (filele 27-29) prin care invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii și a solicitat respingerea acțiunii ca prescrise, în principal.
În fondul cauzei, pârâta a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamantă au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de reclamanta.
Pârâta a anexat în susținerea apărărilor din întâmpinare, înscrisuri (filele 30-60).
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1652 pronunțată la 14 decembrie 2007, respins excepția invocată ca neîntemeiată, a admis acțiunea a reclamantului și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei totale de 7480 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare primelor de C și de Paști pentru anii 2004-2005 din care vor fi reținute impozitul și contribuțiile la fondurile de asigurări sociale, suma rezultată urmând a fi actualizată cu indicele inflației de la data scadentei la plata efectivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului că excepția prescripției dreptului la acțiune nu este justificată, deoarece în cauză nu se aplică dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii -evocate de pârâtă, ci cele ale art.283 alin.1, lit.c din același cod, potrivit cu care în cazul unui conflict de muncă al cărui obiect îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de formulare a acțiunii este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Referitor la fondul acțiunii, tribunalul a reținut că potrivit art.168 alin.1,2 din contractul colectiv de muncă pt.anul 2003 primele de Paști și C au fost incluse în salariul reclamantului însă ulterior aceste suplimentări salariale nu i-au mai fost efectiv plătite, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, reținând în sarcina pârâtei obligația de plată a sumei totale de 7480 lei reprezentând prime de Paști și C-2004,2005 ce urmează a fi impozitate și care vor fi actualizate cu indicele de inflație calculat de la data scadenței la cea a plății efective.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-6).
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamantul avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat succint de către instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art. 168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamantul primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut pe unitate, iar nu la echivalentul unui salariu de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut în principal admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar in subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamant a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimatul-reclamant, legal citat nu a formulat întâmpinare însă prezent în instanță, în ședința dezbaterilor, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse,a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din Codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamant îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar-inclusiv cele depuse în recurs la filele 10-24, rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantului-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamant fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Cu toate acestea, sentința urmează a fi modificată în parte, ca efect al admiterii recursului, deoarece sumele acordate de tribunal cu titlu de prime pentru sărbătorile de Paști și C 2004,2005 contravin art.168 alin.2 din contractele colective de muncă negociate si semnate de reprezentanții sindicatelor. In conformitate cu acestea, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SNP.
Stabilind cuantumul sumelor, prima instanță a luat greșit în calcul salariul mediu brut. În realitate, respectând clauzele contractului colectiv de muncă, drepturile reclamantului însumează echivalentul salariului de bază mediu/SN SA, așa cum acestea reies din înscrisul depus în recurs la fila 10 dosar, pentru perioada anilor 2004-2005, reținută de instanța fondului ca fiind cea în care reclamantul a fost prejudiciat prin neplata lor, și este în total de 3366 lei, iar nu de 7480 lei cum s-a hotărât prin sentința recurată.
Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 rap.la art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civ., va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul reducerii cuantumului sumei la care este îndreptățit reclamantul de la 7480 lei la 3366 lei-sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă, așa cum a dispus în mod corect prima instanță.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței recurate ca legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 1652 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în comuna, sat, nr. 762, județul P, și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul reducerii cuantumului sumei de la 7480 lei la 3366 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Ioana
- - --- - -- -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. /SȘ
3 ex./12.03.2008
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Ioana
