Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2580/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2056/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2580/
Ședința din ședința publică de la 22.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât LICEUL TEORETIC " " împotriva sentinței civile nr.2932/05.12.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR în numele membrului de sindicat și intimații-pârâți INSTITUȚIA PRIMARULUI A și CONSILIUL LOCAL
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.12/2009, lipsă fiind recurentul-pârât și intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 10.04.2009, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței de fond, ca legală și temeinică. Reprezentantul avocat al intimatului-reclamant arată că în mod corect a respins instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive potrivit art.142 lit.b, f și Legea nr.84/1995 lit. Arată că Legea nr.128 stabilește că bibliotecarii sunt cadre didactice auxiliare.
De asemenea, solicită respingerea celorlalte motive de recurs, ca nefondate. Arată că legea nr.334/2002 nu exclude de la aplicare personalul din bibliotecile școlare și nu condiționează acordarea sporului de până la 15%. Susținerea recurentului cu privire la cheltuielile de judecată că nu are de unde plăti, este nefondată, potrivit art.28 din Legea nr.54 și Legea avocatului. Arată că contractul de asistență juridică a fost încheiat cu Sindicatul, or, membrii de sindicat au cotizat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI la data de 25.03.2009, recurentul Liceul Teoretic "Al." a criticat sentința civilă nr.2932/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, susținând că intimatei-reclamante Cis -a acordat în mod greșit, fără temei legal, contravaloarea sporului de 15% pentru condiții periculoase sau vătămătoare.
Recurentul a arătat că intimata-reclamantă C nu își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare, în bibliotecă nu există depozit de carte sau un laborator de restaurare sau conservare a cărților, în cauză neputând fi incidente prevederile art.51 din Legea nr.334/2002.
În drept, recurentul și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art.304 pct.5,7 și 9 Cod pr.civilă.
La cererea de recurs doar intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Taf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor art.304 pct.5,7 și 9 și a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a apreciat că intimatei-reclamante C i se cuvine contravaloarea sporului de 15% față de împrejurarea că legea generală, respectiv Legea nr.334/2002, care reglementează activitatea desfășurată în biblioteci prevede acordarea acestui spor, iar legea specială, respectiv Legea nr.128/1997, nu conține norme derogatorii în privința bibliotecarilor.
Instanța de fond a mai reținut că intimata-reclamantă C îndeplinește cel puțin două dintre condițiile enumerate în art.51 alin.3 din Legea nr.334/2002, respectiv lucrează în depozitul de carte și asigură servicii de împrumut la domiciliu, nefiind incidente în cauză dispozițiile HG nr.281/1993, deoarece legea prezumă caracterul potențial vătămător al locului de muncă, fără a fi necesare efectuarea de determinări și încadrări de către organele de specialitate din Ministerul Sănătății.
Analizând sentința instanței de fond prin raportare la dispozițiile art.304 pct.5 și 7 Cod pr.civilă, Curtea nu decelează formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității pretins a fi încălcate, după cum, lecturarea considerentelor sentinței nu conduce la concluzia că acestea ar conține motive contradictorii, străine de natura pricinii sau sentința nu ar fi motivată. De altfel, cererea de recurs nu detaliază în ce ar consta în mod concret pretinsele neregularități indicate doar generic prin menționarea dispozițiilor art.304 pct.5 și 7 Cod pr.civilă.
Dimpotrivă, Curtea reține că instanța de fond a motivat în mod explicit soluția acordării sporului,precum și cuantumul acestuia, indicând temeiurile legale avute în vedere cu prilejul soluționării cauzei.
În privința motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea consideră că instanța de fond a realizat o justă apreciere a probatoriului administrat și a incidenței textelor de lege aplicabile speței deduse judecății.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.51 alin.3 din Legea nr.334/2002, personalul din biblioteci care lucrează în depozite de carte sau cei care asigură servicii de împrumut la domiciliu beneficiază, pentru condiții periculoase sau vătămătoare de un spor de până la 15% din salariul de bază, spor ce face parte din acesta din urmă.
Intimata-reclamantă C exercită funcția de bibliotecar, exercitându-și activitatea în cadrul recurentului, o parte a acestei activități constând în împrumutul cărților la domiciliu către elevii și personalul didactic al unității de învățământ.
Această parte a activității specifică funcției de bibliotecar prezintă un risc important pentru sănătatea bibliotecarului, care este obligat să vină în contact direct cu cărțile care au stat în diverse spații, mai mult sau mai puțin salubre, au fost folosite de diverse persoane a căror stare de sănătate sau potențial epidemiologic nu poate fi depistat prin controalele și evaluările efectuate de reprezentanții Ministerului Sănătății la locul situării spațiului bibliotecii.
Recurentul afirmă că nu există premizele acordării acestui spor pentru că spațiul bibliotecii este corespunzător luminat și aerisit, decorat cu ghivece de, iar intimata-reclamantă nu își desfășoară tot programul de lucru în incinta bibliotecii.
Astfel de susțineri apar ușor naive și superficiale.
Dacă instanța de fond a acordat un spor, soluția nu a avut în vedere gradul de salubritate al spațiului bibliotecii, ci riscul reprezentat de pericolul intrării în contact cu cărțile care, părăsind incinta salubră a bibliotecii, au fost folosite de persoane a căror stare de sănătate nu poate fi evaluată. Este îndeobște cunoscut că o serie de boli contagioase (cum ar fi afecțiunile dermatologice sau chiar TBC) pot fi contactate de persoanele care lucrează cu documente, cărți, înscrisuri provenite sau folosite de terțe persoane.
Aceasta este rațiunea evidentă a sporului de periculozitate. Pericolul, prin esența sa, înseamnă situație potențial vătămătoare care nu este obligatoriu să își producă efectele, dar este suficient să poată fi decelat de o manieră generală, luându-se în considerare circumstanțele concrete ale activității salariale desfășurate.
În aceste condiții, nu s-ar justifica neacordarea acestui spor bibliotecarilor care își desfășoară activitatea în cadrul unității de învățământ, aceste biblioteci fiind publice, în sensul în care cărțile, odată împrumutate elevilor sau personalului didactic, pot ajunge și la terțe persoane, fără ca o asemenea situație să poată fi eficient restricționată. A nega dreptul bibliotecarilor din cadrul unităților de învățământ la acordarea sporului de periculozitate sub motiv că aceste biblioteci nu sunt publice, ar însemna să se ignore efectul specific și incontrolabil al împrumutului de carte la domiciliu și anume folosirea acestei cărți de către terțe persoane.
A interpreta înțelesul noțiunii de public a fi aplicabil doar bibliotecilor în care accesul persoanelor este permis indiferent de calitatea acestora, ar însemna negarea unui drept pentru o categorie de personal care desfășoară activități similare, supuse acelorași riscuri imposibil de cuantificat, în condițiile în care cele mai multe biblioteci se găsesc în cadrul unităților de învățământ. S-ar ajunge la situația absurdă, pe care legiuitorul cu siguranță nu a avut-o în vedere, ca marea majoritate a bibliotecarilor să nu beneficieze de acest spor pentru unicul motiv că își desfășoară activitatea în cadrul instituțiilor de învățământ.
Curtea își însușește argumentele instanței de fond potrivit cărora, în absența unor norme speciale derogatorii, prevederile legii speciale, reprezentată de Legea nr.128/1997 se completează cu normele generale aplicabile salarizării bibliotecarilor cuprinse în legea generală reprezentată de Legea nr.334/2002.
Nici legea generală și cu atât mai puțin legea specială nu impuneau intimatei-reclamante parcurgerea unei proceduri prealabile obligatorii, înainte de sesizarea instanței.
Cât timp acest spor este prevăzut de o dispoziție legală, nu are importanță faptul că el nu a fost reiterat în contractul colectiv de muncă, acesta neputând abroga drepturi conferite de lege. Aceiași este situația și în cazul contractului individual de muncă al intimatei-reclamante.
Împrejurarea că aceasta nu își desfășoară întreg programul de lucru în incinta bibliotecii este lipsită de importanță sub aspectul pericolului real reprezentat de contactul direct cu cărțile ce au fost împrumutate la domiciliu. Este suficient ca o singură asemenea carte să conțină microbii sau virușii unor afecțiuni contagioase pentru a determina îmbolnăvirea bibliotecarului. O asemenea carte se manipulează în doar câteva minute.
Reținând argumentele mai sus expuse, determinările efectuate de organele de specialitate din cadrul Ministerului Sănătății nu pot avea o prea mare relevanță.
În ceea ce privește înscrierea unui alt nume decât cel al intimatei-reclamante, pe ultima pagină a cererii de chemare în judecată, respectiv numele în loc de C, aceasta constituie în mod evident o simplă eroare materială care nu poate influența în vreun fel legalitatea și temeinicia soluției instanței de fond.
Având în vedere ansamblul argumentelor mai sus expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât LICEUL TEORETIC " " împotriva sentinței civile nr.2932/05.12.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR în numele membrului de sindicat și intimații-pârâți INSTITUȚIA PRIMARULUI A și CONSILIUL LOCAL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./04.05.2009
Jud.fond:;
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy
