Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 2579/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2058/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.2579/
Ședința din ședința publică de la 22.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-pârâți INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN și LICEUL TEORETIC " " împotriva sentinței civile nr.2776/17.11.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR în numele membrului de sindicat, INSTITUȚIA PRIMARULUI și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-pârât Inspectoratul Școlar Județean T prin consilier juridic, care depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică și intimatul-reclamant prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.144/06.04.2009 la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea acordă cuvântul pe probe.
Recurentul-pârât Inspectoratul Școlar Județean T prin consilier juridic, solicită admiterea probei cu înscrisuri noi, în susținerea motivelor de recurs. Depune la dosar practică judiciară.
Reprezentantul avocat al intimatului-reclamant nu se opune admiterii probei solicitate.
Curtea admite proba cu înscrisuri în temeiul art.157 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-pârât Inspectoratul Școlar Județean T prin consilier juridic, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Prima critică adusă sentinței atacate este respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar. Arată că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, recurentul-pârât este un organ ierarhic superior unităților școlare cu personalitate juridică. Conform Statului personalului didactic, această categorie de personal (bibliotecarii) reprezintă personal didactic auxiliar angajate de către directorii unităților școlare. Nu există raport juridic contractual de muncă dar nici fiscal. Ordonatorul principal de credite este Primarul localității. Inspectoratul Școlar nu este nici plătitor, nici finanțator.
Cu privire la celelalte motive de recurs, reprezentantul convențional al recurentului-pârât arată că această categorie de personal face parte din personalul auxiliar potrivit Statutului personalului didactic și i se aplică acest Statut. Arată că numai angajatorul poate determina procentul privind condițiile de nocivitate, ce se aplică de la 1-15 %. În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate, arată că nu i se pot acorda întrucât nu are calitate procesuală.
De asemenea, arată că achiesează la motivele de recurs formulate de recurentul-pârât Liceul Teoretic " ".
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate și menținerea sentinței de fond, ca legală și temeinică. Reprezentantul avocat al intimatului-reclamant arată că în mod corect a respins instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive potrivit art.142 lit.b, f și Legea nr.84/1995 lit. Arată că Legea nr.128 stabilește că bibliotecarii sunt cadre didactice auxiliare.
De asemenea, solicită respingerea celorlalte motive de recurs, ca nefondate. Arată că legea nr.334/2002 nu exclude de la aplicare personalul din bibliotecile școlare și nu condiționează acordarea sporului de până la 15%. Susținerea recurentului cu privire la cheltuielile de judecată că nu are de unde plăti, este nefondată, potrivit art.28 din Legea nr.54 și Legea avocatului. Arată că contractul de asistență juridică a fost încheiat cu Sindicatul, or, membrii de sindicat au cotizat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2776/17.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrul de sindicat -, Liceul Teoretic " ", Primăria - Instituția Primarului și Consiliul Local și Inspectoratul Școlar al Județului
A obligat pe pârâți la plata către reclamantă a drepturilor salariale reprezentând sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă de 15% din salariul de bază al acesteia pe o perioadă de 3 (trei) ani anteriori datei de 10.03.2008, respectiv, data înregistrării cererii de chemare în judecată, drepturi ce vor fi reactualizate pe baza indicelui de inflație la data plății, acordarea acestor drepturi în viitor până la încetarea raporturilor de muncă dintre părți; a obligat pe pârâți să plătească reclamantei suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că sporul respectiv reprezintă un drept salarial invocat în baza raporturilor juridice de muncă, născute prin încheierea contractului individual de muncă.
Așa cum rezultă din adeverințele depuse la dosar, reclamanta este încadrată în funcții de bibliotecar în cadrul unităților de învățământ, funcție didactică auxiliară potrivit art.6 alin.1 din Legea nr. 128/1997.
În temeiul art. 48 alin.1 din același act normativ, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Potrivit art. 146 în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică și celelalte dispoziții din legislația muncii.
Legea nr. 128/1997 reprezintă în cazul bibliotecarilor, ca personal didactic auxiliar, lege specială în raport cu Legea nr.334/2002 - Legea bibliotecarilor, prevăzând expres că, în măsura în care nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică și celelalte dispoziții prevăzute de legislația muncii. Cu alte cuvinte, în lipsa de stipulație contrară expresă, personalul didactic auxiliar beneficiază și de alte drepturi salariale suplimentare stabilite prin legi speciale în favoarea acestora.
Dar din analiza dispozițiilor Legii bibliotecarilor, care definește și noțiunea de bibliotecă școlară și încadrează în sistemul național de biblioteci și bibliotecile școlare, instanța constată că norma generală în materie de biblioteci reglementează și alte drepturi salariale, ce nu sunt excluse expres de legea specială.
Astfel, potrivit art.51 alin. 3 din Legea nr.334/2002 personalul din biblioteci care lucrează în depozite de carte, colecții care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural național mobil, laboratoare de restaurare și conservare a cărții sau cei care asigură servicii de împrumut la domiciliu
ori în spitale, aziluri de bătrâni și în orfelinate beneficiază pentru condiții periculoase sau vătămătoare, de un spor de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta.
Din conținutul textului de lege, rezultă că personalul din bibliotecile școlare îndeplinește condițiile prevăzute alternativ, deoarece în fișa postului aprobată prin Ordinul nr. 3522/30.03.2000 al Ministerului Educației Naționale, sunt prevăzute ca atribuții răspunderea privind gestiunea, securitatea și buna păstrare a colecțiilor și a dotării bibliotecilor, recuperarea la timp a publicațiilor împrumutate, depozitate, împrumut, organizarea colecțiilor.
Astfel, personalul din bibliotecile școlare îndeplinește cel puțin două din condițiile prevăzute de art. 51 alin.3 din Legea nr. 334/2002 lucrează în depozite de carte și asigură servicii de împrumut la domiciliu, condiții în care acesta ar trebui să beneficieze de sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare, întrucât textul art. 51 alin.3 din Legea nr.334/2002 nu exclude de la aplicare personalul din bibliotecile școlare și nu condiționează acordarea acestui spor decât de îndeplinirea criteriilor prevăzute în mod alternativ de textul normativ în discuție, orice altă cerințe suplimentară neputând fi primită întrucât ar adăuga în mod nepermis la lege.
În acest context, instanța nu a reținut apărările pârâților în sensul că reclamanții nu pot beneficia decât de drepturile salariale negociate, deoarece atât dispozițiile art.48 alin.2 din Legea nr. 128/1997 cât și art. 157 alin.1 din contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar T, prevăd că negocierea se face în limitele stabilite de lege.
Cum negocierea nu a avut ca obiect un drept salarial prevăzut de lege în favoarea salariatului, angajatorul nu poate invoca acest text în sensul exonerării de obligația corelativă dreptului recunoscut de lege.
Instanța nu a reținut nici apărările pârâtelor în sensul că bibliotecarii din școli nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 51 alin.3, deoarece aceste condiții sunt alternative, așa cum am arătat, fiind necesară și suficientă îndeplinirea de către aceștia a oricăreia dintre condițiile ce echivalează cu condițiile periculoase și vătămătoare enumerate de lege, indiferent de autorizarea școlii din punct de vedere igenico-sanitar.
Dreptul la sporul prevăzut de art. 51 alin.3 din Legea nr.334/2002, nu este înlăturat nici de faptul că școala în cadrul căreia funcționează biblioteca, funcționează în baza unei autorizații eliberată de organele abilitate care constată îndeplinirea unor cerințe igenico-sanitare, deoarece
acest drept se cuvine bibliotecarului prin natura muncii prestate, care ope legis este prezumată ca generatoare de pericol și vătămătoare.
Pentru aceleași considerente nu au fost reținute nici apărările pârâților în sensul că sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare nu se poate acorda decât în cadrul reglementat prin Ordinul nr. 354/04.04.2006 al Ministerului Educației și Culturii, deoarece anexa 3-a și 33 la OG nr.64/2006 prevăd doar coeficienții de multiplicare, pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, iar potrivit art.3 alin.2, în coeficienții de multiplicare este cuprins sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, diferit de dreptul solicitat în speță.
Sporul solicitat în temeiul art.51 alin.3 este un drept recunoscut de lege prin prisma naturii specifice a profesiei - bibliotecar - fără a fi aplicabile nici dispozițiile art.8 lit. a) din HG nr. 281/1993 așa cum a fost modificată și nici Regulamentul comun al Ministerului Muncii și al Ministerul Sănătății, deoarece legea prezumă caracterul potențial vătămător al locului de muncă prin prisma unor realități și criterii obiective, fără a fi necesară efectuarea unor determinări și încadrări de către organele de specialitate din Ministerul Sănătății.
În aceste condiții, instanța a constatat că reclamantele îndeplinesc condițiile stabilite de lege pentru a beneficia de sporul prevăzut de art.51 alin.3 din legea nr. 334/2001. În privința cuantumului în care personalul din bibliotecile școlare poate beneficia de spor, în condițiile în care legea prevede dreptul la un spor de până la 15% din salariul de baza, instanța a avut în vedere faptul că actul normativ care constituie temeiul dreptului invocat nu prevede criterii de stabilire concretă până la limita de 15%.
Având în vedere că legiuitorul stabilește limita maximă (15%) și că acest spor se calculează la salariul de bază, prin acesta asigurându-se o compensare diferențiată între bibliotecari în funcție de situația concretă a locului de muncă (bibliotecă școlară, colecții care cuprind patrimoniul cultural, etc.) instanța a obligat pârâtele la plata drepturilor salariale cu acest titlu în cuantumul maxim prevăzut de lege, în limita termenului de prescripție, până la pronunțarea hotărârii, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă.
Soluția se justifică prin prisma dispozițiilor art. 1082 și 1084 Cod civil, pârâții fiind în culpă pentru neacordarea sporurilor cuvenite, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate plata acestor drepturi. Astfel, reclamanta are dreptul la repararea integral prejudiciului suferit ce include și beneficiul de care a fost lipsită.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat în termen legal pârâți Inspectoratul Școlar al Județului T și Liceul Teoretic " ", criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, Inspectoratul Școlar al Județului T consideră nelegală respingerea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și, pe fonful cauzei, critică sentința arătând că:
Instanța s-a substituit angajatorului care este unitatea școlara, parte în contractul de munca depășindu-și puterile judecătorești în privința determinării câtimii sporului acordat între limita minimă și maximă, respectiv între 1 și 15%.
Recurentul a fost obligat la plata sporului pentru condiții de muncă vătămătoare pe o perioadă retroactivă de trei ani, în lipsa unui prejudiciu material efectiv determinat, cert, născut, actual și la plata sporului premenționat în condițiile neefectuării expertizări gradului de nocivitate a locului de muncă, anterior nașterii dreptului material la acțiune, respectiv cu trei ani în urmă. În speța nu operează prezumția legii privind nocivitatea locului de muncă.
Recurentul a fost obligat la cheltuieli de judecată, onorariu avocat, în condițiile în care acțiune este tipică, pentru aproximativ 70 de cauze, deși nu este un drept colectiv, fără documentație suficientă prealabilă, fără cerere prealabila către ordonatorii de credite, nespecificând, după ce timpul real de muncă, contract individual de munca parțial sau ore suplimentare, neprecizând, uneori, nici data angajării în interiorul termenului de prescripție extinctivă de trei ani.
Deosebit de considerentele de fapt expuse în cadrul acestui motiv de recurs, recurentul a invocat rațiuni de drept aplicat. Astfel, a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în beneficiul reclamantei, în lipsă de acte, chitanțe din care să rezulte plata cheltuielilor de avocat efectuata personal și direct de către reclamantă, parte procesuală activă în cauza, cunoscând
terțul reprezentant al reclamantei T, nu poate beneficia de despăgubiri pentru onorariul de avocat, achitat, neavând calitate de parte procesuala în cauză, iar eventualele cheltuieli ale acestuia pot fi făcute cu caracter de donație, acte cu titlu gratuit, nerambursabile.
Aceasta deoarece un sindicat cu personalitate juridică în calitatea sa de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat, nu se identifică cu un cabinet de avocatură sau asociație de avocați care reprezintă partea reclamanta, (persoană fizică), în proces.
Liceul Teoretic " " critică sentința atacată arătând că
prima instanța a extins efectele juridice ale unei legi speciale privind bibliotecile, respectiv Legea nr.334/2002, republicată și modificata art.51 alin.3 asupra altei legi speciale, Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic care reglementează exhaustiv la art.49 și următoarele drepturile bănești ale personalului didactic auxiliar, categorie din care face parte și reclamanta -.
Faptul că, prevederile art. 146 din statutul personalului didactic (coroborat cu art.1 alin 2 din Codul muncii ) ca lege specială face trimitere spre completare la legislația muncii cu caracter general, nu poate întemeia, cum a reținut instanța de fond admiterea acțiunii, întrucât recurentul consideră, pe de o parte, că legea bibliotecilor este tot o lege speciala, iar pe de alta parte Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic dispune altfel, în sensul beneficierii de către bibliotecarii din învățământ, ca personalul didactic auxiliar de anumite sporuri la salariul de baza, spor suprasolicitare nervoasă în procent de 3% pentru fiecare grad sau treaptă profesională, după caz, spor pentru stabilitate în învățământ - 15%, vechime neîntreruptă 10 ani.
Prin urmare se deduce concluzia că legiuitorul nu a înțeles să acorde bibliotecarilor din învățământ, acest spor pentru condiții vătămătoare și periculoase de muncă la adoptarea legii și nici la modificarea ulterioară, după intrarea în vigoare a legii bibliotecarilor, cum este Legea nr. 349/2004, care modificată și modificată și completează substanțială Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Prin raționamentul neacordării acestui spor, Statutul personalului didactic, recurentul consideră că s-a avut în vedere volumele de carte din bibliotecile școlare mult reduse ca număr, biblioteci unde a fost eliminată cartea veche producătoare de mucegaiuri, alți patogeni, norma de timp, de regula 1/2- 4 ore zilnic, 1/4 - 2 ore, 1/12,5 - 1 ora, cât și specificul activității cu rulaj de cititori inferior marilor biblioteci și depozite de carte, care includ ediții autentice, unde recurentul a apreciat că se justifica acordarea sporului de 15% neputându-se pune semnul egalității între o bibliotecă sau depozit național cum este Biblioteca Academiei și o bibliotecă școlară unde bibliotecarul desfășoară o activitate redusa ca timp și ca efort psihic, intelectual, biologic.
Instanța s-a substituit angajatorului care este unitatea școlara, parte în contractul de munca depășindu-și puterile judecătorești în privința determinării câtimii sporului acordat între limita minimă și maximă, respectiv între 1 și 15%.
Recurentul a fost obligat la plata sporului pentru condiții de muncă vătămătoare pe o perioadă retroactivă de trei ani, în lipsa unui prejudiciu material efectiv determinat, cert, determinat, născut, actual și la plata sporului premenționat în condițiile neefectuării expertizări gradului de nocivitate a locului de muncă, anterior nașterii dreptului material la acțiune, respectiv cu trei ani în urmă. În speța nu operează prezumția legii privind nocivitatea locului de muncă.
Recurentul a fost obligat la cheltuieli de judecată, onorariu avocat, în condițiile în care acțiune este tipică, pentru aproximativ 70 de cauze, deși nu este un drept colectiv, fără documentație suficientă prealabilă, fără cerere prealabila către ordonatorii de credite, nespecificând, după ce timpul real de muncă, contract individual de munca parțial sau ore suplimentare, neprecizând, uneori, nici data angajării în interiorul termenului de prescripție extinctivă de trei ani.
Deosebit de considerentele de fapt expuse în cadrul acestui motiv de recurs, recurentul a invocat rațiuni de drept aplicat. Astfel, a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în beneficiul reclamantei, în lipsă de acte, chitanțe din care să rezulte plata cheltuielilor de avocat efectuata personal și direct de către reclamantă, parte procesuală activă în cauza, cunoscând
terțul reprezentant al reclamantei T, nu poate beneficia de despăgubiri pentru onorariul de avocat, achitat, neavând calitate de parte procesuala în cauză, iar eventualele cheltuieli ale acestuia pot fi făcute cu caracter de donație, acte cu titlu gratuit, nerambursabile.
Aceasta deoarece un sindicat cu personalitate juridică în calitatea sa de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat, nu se identifică cu un cabinet de avocatură sau asociație de avocați.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a găsit recursurile ca nefiind fondate, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean T, raportându-se în acest sens la dispozițiile art.142 lit. a,b,g,i și l din legea învățământului (Legea nr.84/1995). Potrivit acestor dispoziții, recurentul coordonează utilizarea, dezvoltarea și protejarea bazei didactico materiale din unitățile de învățământ împreună cu autoritățile publice locale, coordonează activitatea bibliotecilor din unitățile de învățământ subordonate. Recurentul aprobă statul de funcții ale unității de învățământ, inclusiv salarizarea funcției respective, iar în ceea ce privește ocuparea, prin concurs a postului de bibliotecar (personal didactic auxiliar), desemnează la constituirea comisiei de examinare un membru din compartimentul normare, salarizare, conform HG nr.281/1992, anexa 12. În aceste condiții, legal a stabilit instanța de fond, în temeiul dispozițiilor legale precizate identitatea dintre recurentul Inspectoratul Școlar Județean T și debitorul obligației în raportul juridic dedus judecății, excluzând evident greșita rezolvare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului-recurent Inspectoratul Școlar Județean T.
În mod corect instanța de fond a apreciat că în ceea ce privește unitatea de învățământ, aceasta are calitate procesuală pasivă în speță, deoarece în temeiul art.19 alin.2 din Legea 28/1997, aceasta are calitatea de angajator, iar sporul de 15% prevăzut de art.51 alin.3 din Legea nr.334/2002, reprezintă un drept salarial pretins în baza raporturilor juridice de muncă. Corect s-au reținut și dispozițiile art.282 alin.1 lit.b din Codul muncii, potrivit cărora pot fi părți în conflictele de muncă angajatorii, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive a unității de învățământ, este neîntemeiată, deoarece există identitate între acest pârât și debitorul obligației în raportul juridic dedus judecății.
Pe fondul cauzei, sentința pronunțată este temeinică și legală.
Astfel, în temeiul art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare Legea nr.128/1997 reprezintă, în cazul bibliotecarilor, ca personal didactic auxiliar, lege specială, în raport cu Legea bibliotecilor nr.334/2002 prevăzând expres că în măsura în care nu dispune astfel, personalului didactic auxiliar i se aplică și celelalte dispoziții prevăzute de legislația muncii.
În concret, în lipsă de stipulație contrară, personalul didactic auxiliar beneficiază și de alte drepturi suplimentare stabilite prin legi speciale în favoarea acestora.
Faptul că Legea nr.128/1997 nu stabilește un drept de natura celui solicitat în cauză nu este de natură să dea naștere unei incompatibilități între aceste acte normative, deoarece Legea nr.334/2002 stabilește pentru personalul didactic auxiliar drepturi complementare celor prevăzute de Legea nr.128/1997, fiind prin domeniul său de aplicare destinată acestei categorii de personal. Astfel, aplicabilitatea legii nr.334/2002 nu poate fi exclusă de Legea nr.128/1997 - lege cu caracter general față de Legea nr.334/2002.
Din analiza dispozițiilor legii bibliotecilor ce definește și noțiunea de bibliotecă școlară și încadrează în sistemul de biblioteci și bibliotecile școlare, instanța de fond în mod corect a constatat că norma generală în materie de biblioteci reglementează și alte drepturi salariale, ce nu sunt excluse expres de legea specială Legea nr.128/1997.
În mod corect a reținut prima instanță incidența în cauză a art.51 alin.3 din Legea nr.334/2002, ce stipulează că personalul din biblioteci, care lucrează în depozite de carte, colecții sau includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural național mobil, laboratoare de restaurare și conservare a cărții sau cei care asigură servicii de împrumut la domiciliu ori în spitale, aziluri de bătrâni și în orfelinate, beneficiază, pentru condiții periculoase și vătămătoare de un spor de până la 15% din salariul de bază, care fac parte din acesta.
Astfel, personalul din bibliotecile școlare îndeplinește cel puțin două din condițiile prevăzute alternativ de textul sus menționat, conform fișei postului aprobată prin Ordinul nr.3522/30.03.2002 al Ministerului Educației Naționale, respectiv lucrează în depozitele de carte și asigură serviciu de împrumut la domiciliu, condiții suficiente pentru a beneficia de sporuri pentru condiții periculoase și vătămătoare.
Textul de lege invocat nu exclude de la aplicare și personalul din bibliotecile școlare și nu restricționează acordarea acestui spor decât de îndeplinirea criteriilor prevăzute în mod alternativ de textul de lege în discuție, orice cerință suplimentară neputând fi acceptată, întrucât ar adăuga la lege.
Faptul că art. 51 alin. 3 din Legea nr. 33/2002 prevede cuantumul sporului "de până la 15% la salariul funcției de bază", iar cererea de chemare în judecată reclamantul a pretins plata procentului maxim al sporului respectiv 15% nu reprezintă motiv de respingere a cererii de chemare în judecată, întrucât, pe de o parte Legea nr. 334/2002nu stabilește criteriile de determinare a cuantumului sporului cuvenit bibliotecarilor, iar pe de altă parte, lipsa negocierii între angajat și angajator cu privire la determinarea cuantumului sporului, este în afara culpei reclamantei, angajatorul având obligația respectării prevederilor legale atât în ceea ce privește stabilirea atribuțiilor angajatului, cât și în ceea ce privește salarizarea.
Criticile din recursuri referitoare la obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată sunt de asemenea neîntemeiate, întrucât reclamanta a dovedit efectuarea acestor cheltuieli, iar dispozițiile art. 274 pr. civ. prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de către de recurenții-pârâți INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN și LICEUL TEORETIC " " împotriva sentinței civile nr.2776/17.11.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR în numele membrului de sindicat, INSTITUȚIA PRIMARULUI și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI,ca nefondate.
Irevocabilă.
ronunțată în ședință publică azi, 22.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-12.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy
