Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 260/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA N R. 260
Ședința publică din data de 10 februarie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
--- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1829 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât SC SA, cu sediul în B, sector 1, General nr. 11.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea reprezentantului intimatei-pârâte SC SA să depună la dosar concluzii scrise, amânat pronunțarea cauzei la 3 februarie 2009 și apoi la data de 10 februarie 2009, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, întrucât doi din membrii completului, respectiv d-na JUDECĂTOR 2: Cristina Mihaela Moiceanu Ioana și d-na judecător --- - s-au aflat în concediu de odihnă, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând obligarea pârâtei la plata a 3800 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, reprezentând suplimentări salariale de Paști și C, pentru anii 2004-2005.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în calitate de salariat al pârâtei, în afara drepturilor salariale pentru munca prestată, trebuia să mai beneficieze și de suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, conform dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă. Acest text de lege se regăsește în contractele colective încheiate la nivel de societate pentru anii 2004, 2005.
Aceste suplimentări salariale nu i-au fost plătite, motiv pentru care solicită acordarea lor.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant invocând excepția tardivității introducerii acțiunii, întrucât în cauză sunt aplicabile prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii.
Pârâta a solicitat admiterea excepției tardivității introducerii cererii de chemare în judecată, întrucât potrivit art. 283 alin. 1 din Legea nr. 53/2000, cererile de chemare în judecată în vederea soluționării unui conflict de muncă, pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului de muncă ori a unor alte clauze ale acestuia.
Cu privire la drepturile bănești pretinse de reclamant, apreciază pârâta că nici pe fondul cauzei acțiunea nu este întemeiată, întrucât potrivit Hotărârii nr. 14 din 31.03.2003 a Consiliului de Administrație al societății intimate, drepturile bănești prevăzute de art. 168 alin. 1 din CCM, au fost introduse în salariile de bază ale salariaților, respectiv fiecărui salariat i-a fost introdusă suma de 700.000 lei, după cum suma rezultată a fost indexată cu 9,4 %.
În anul 2004 salariul mediu de bază pe societate a fost de 558 lei, iar în carnetul de muncă al salariatului a fost operată la data de 31.03.2003 mențiunea " reașezat salariul conform Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 14".
După 31 decembrie 2003 salariul reclamantului nu a fost redus la nivelul salariului din ianuarie 2003, iar drepturile salariale majorate au fost menținute și pentru anii 2004 - 2007.
Apreciază pârâta că admiterea acțiunii formulată de reclamant ar însemna în fapt acordarea drepturilor prevăzute de art. 168 alin. 1 CCM, pentru a doua oară. Salariul reclamantului a fost negociat la angajare și reașezat după fiecare majorare a salariului, astfel că pârâta a acordat salariul negociat de salariat și prevăzut în contractul individual de muncă.
La termenul de judecată din 12.12.2007 s-a respins excepția tardivității introducerii acțiunii motivat de faptul că obiectul cererii îl reprezintă drepturi ce decurg din executarea contractului individual de muncă, fiind incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, care stabilesc că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În cauză s-au administrat probe cu acte și expertiză contabilă.
Prin sentința civilă nr.1829/12.11.2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să achite reclamantului diferența de 296 lei pe anul 2004 și 428 lei pe anul 2005 reprezentând diferențe prime Paști și C actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței sumei până la plata efectivă, cu 300 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că din expertiza contabilă rezultă că suplimentele salariale pentru Paști și C au fost incluse în salariul de bază al reclamanților până în anul 2003 conform art. 168 alin.1 din, iar din anul 2003, prin Hotărârea nr. 14/2003 a Consiliului de Administrație al SC SA s-a stabilit ca primele de Paști și C să fie incluse în salariul de bază, acest fapt reieșind și din carnetul de muncă ale reclamantului.
Expertul a menționat că există o diferență la acordarea primelor de Paști și de C întrucât salariile personalului angajat au crescut în perioada anilor 2004-2005 și în mod corect trebuia să crească și primele de Paști și C ori în speță acestea au rămas la nivelul anului 2003 astfel că pentru anul 2004 rezultă o diferență de 296 lei iar pentru anul 2005 de 428 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea că instanța de fond nu s-a pronunțat și asupra cererii privind diferența dintre salariul efectiv acordat și salariul mini la nivel de funcție, plus sporurile aferente, așa cum sunt prevăzute acestea în art.128 și urm. CCM.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că recursul este nefondat.
Recurentul - reclamant critică sentința instanței de fond sub aspectul nepronunțării asupra unui capăt de cerere, anume cel referitor la diferența dintre salariul efectiv acordat și salariul mini la nivel de funcție, plus sporurile aferente, așa cum sunt prevăzute acestea în art.128 și urm. CCM.
Din analiza cererii de chemare în judecată depusă la instanța de fond rezultă că recurentul-reclamant rezultă că singurul capăt de cerere formulat a fost acela privind plata drepturilor salariale reprezentând primele de Paști și C aferente anilor 2004 - 2005, conform disp. art.168 alin.1 din CCM, iar nu diferențe salariale ce ar rezulta între salariul efectiv plătit și cel rezultat din aplicarea disp. art.128 și urm. CCM.
Prin urmare, tribunalul s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, iar cereri noi, privind alte pretenții nu pot fi făcute prima dată în recurs.
Prin urmare, Curtea, văzând disp. art. 304, 3041și 312 alin.1 C,pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul domiciliat în comuna, sat, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1829 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât SC SA, cu sediul în B, sector 1, General nr. 11.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - - -
Grefier
Red./SȘ
2 ex./9.03.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
