Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2710/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2710
Ședința publică din 10 septembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu DR.- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE STAT în CONSTRUCȚII - B împotriva sentinței civile nr. 283 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâtul intimat INSPECTORATUL TERITORIAL D E CONSTRUCȚII VEST T, având ca obiect contestarea ordinului de sancționare.
La apelul nominal s-a prezentat pentru pârâtul recurent Inspectoratul de Stat în Construcții și pârâtul intimat Inspectoratul Teritorial d e Construcții Vest T, consilier juridic, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtului-recurent a solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației, ca urmare a respingerii excepției nulității absolute a actului sancționator și menținerea Ordinului nr.884/16.11.2007, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei. Arată că hotărârea este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și că nu cuprinde motivele pe care se sprijină. De asemenea, susține că, deși se face trimitere la Contractul colectiv de muncă la nivel național, nu a fost analizat art. 3 din actul sancționator, iar sub aspectul valabilității acestuia nu a fost invocat un alt temei legal față cel expres.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 283 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții B și s-a dispus anularea Ordinului nr.884/16.11.2007, emis de către pârât. Totodată, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Teritorial în Construcții Vest
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că ordinul contestat a fost emis de către pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții B, în calitate de angajator al reclamantei, astfel încât pârâtul Inspectoratul Teritorial în Construcții Vest T nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Având în vedere că pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții Bae mis Ordinul nr. 884/16.11.2007 cu nerespectarea prevederilor art.267 din Codul muncii coroborate cu cele ale art.75 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, deoarece nu a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă obligatorie, prima instanță a constatat nulitatea absolută a acestui ordin.
Pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții Baf ormulat, în termenul legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 283/12.02.2008 a Tribunalului Timiș, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii. În subsidiar, a solicitat casarea hotărârii recurate cu trimiterea spre rejudecarea fondului la aceeași instanță, dacă se apreciază că prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei.
În motivarea cererii de recurs se invocă motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătându-se că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, în condițiile în care cuprinde o enumerare generică și echivocă a unor dispoziții legale și convenționale, deși, în speță, sunt aplicabile exclusiv prevederile exprese și imperative ale art.263 și urm. din Codul muncii. Față de prevederile art.1, art.39 alin.2, art.40 alin.1 lit.a, art.236 alin.1, art.258 lit.e - g și art.263 și urm. din Codul muncii și ale art.1 alin.1 și art.24 alin.1 din Legea nr. 130/1996, dispozițiile legale ce reglementează disciplina muncii sunt imperative și nu pot face obiectul negocierilor prin convenții, indiferent de natura și/sau nivelul acestora, astfel încât, în cauză, sunt aplicabile prevederile art.267 alin.1 din Codul muncii, care au forță juridică superioară celor cuprinse în art.75 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010. O altă interpretare ar înlătura efectele juridice ale art.267 alin.1 din Codul muncii până în anul 2010, deși o normă juridică trebuie interpretată și aplicată în sensul în care poate produce efecte juridice.
Prin urmare, instanța de fond era ținută să aplice prevederile legale sus-menționate și care au fost transpuse atât în actele care au stat la baza emiterii ordinului de sancționare, respectiv regulamentul intern, convocarea salariatei și nota explicativă a acesteia, cât și în actul sancționator.
Prima instanță nu a analizat art.3 din actul de sancționare disciplinară, care relevă respectarea condițiilor de formă și de procedură impuse de prevederile art.268 alin.2 lit.b și d din Codul muncii.
Pe de altă parte, Tribunalul Timiș nu a ținut seama de prevederile art.6 din nr.OG63/2001 privind înființarea Inspectoratului de Stat în Construcții, aprobată prin Legea nr.707/2001, care fac trimitere la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, în condițiile în care la momentul săvârșirii abaterii disciplinare se afla în executare Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Inspectoratului de Stat în Construcții pentru anul 2007, iar Inspectoratul de Stat în Construcții B nu este parte a Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010. Or, în virtutea prevederilor art.243 coroborate cu cele ale art.247 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, aplicându-se contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior doar în cazul în care la nivel de angajator nu există contractul colectiv de muncă.
Recurentul a susținut că, în speță, este incident și motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, întrucât din înscrisurile depus la dosar, și anume: sesizarea Vest nr. 955/26.10.2007, înregistrată la sub nr. 9102.6.10.2007, nota explicativă a salariatei, înregistrată la T sub nr. 4780/5.11.2007 și proiectele pentru autorizarea lucrărilor de construcții nr. 12.007, nr.29/2007, nr.34/2007, nr.35/2007, nr.46/2007, elaborate de către Art SRL, ce au fost semnate de către reclamantă, rezultă că, în fapt, a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă, iar salariata a dat curs convocării și s-a apărat cu susțineri ce reprezintă interpretări voit eronate ale prevederilor legale aplicabile.
Considerentele hotărârii recurate nu cuprind referiri la legalitatea sau nelegalitatea cercetării prealabile efectuate, deși art.4 din actul sancționator se referă în mod expres la acest aspect, astfel încât sentința contestată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, respectiv nerespectarea condițiilor de formă și de procedură impusă de art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii.
Intimata a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată, arătând că prima instanță a admis în mod legal excepția nulității absolute a ordinului de sancționare disciplinară contestat.
Deși art.267 alin.1 din Codul muncii și art.40 alin.4 lit. a din Regulamentul intern al recurentei nu prevăd obligativitatea efectuării cercetării disciplinare prealabile în cazul aplicării sancțiunii contravenționale a avertismentului, această cercetare este obligatorie conform dispozițiilor art.75 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, prevederi aplicabile în temeiul art.238 alin.1 și alin. 3 din Codul muncii și art.11 alin.1 lit.d din Legea nr. 130/1996.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art.304 pct.7 și pct.9 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art.3041Cod procedură civilă și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Art.1 alin.1 din Legea nr. 130/1996 prevede că prin contractul colectiv de muncă " se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă ". În același sens, sunt și dispozițiile art.236 alin.1 din Codul muncii.
Prin urmare, dispozițiile legale citate nu limitează, ca principiu, libertatea părților de a stabili conținutul contractelor colective de muncă pe care le încheie, cu condiția, însă, de a respecta prevederile art.238 alin. 1 și alin.3 din Codul muncii și ale art.8 alin.1, alin.2 și alin.4 din Legea nr. 130/1996, respectiv de a nu determina o înrăutățire a situației salariaților în raport cu prevederile legale.
Așadar, se pot insera în contractul colectiv de muncă clauze privitoare la răspunderea disciplinară a angajaților, în măsura în care acestea sunt subordonate legii și dau naștere unui regim juridic favorabil salariaților.
Or, art.75 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 - 2010 asigură, prin dispozițiile sale, respectarea dreptului la apărare al salariatului și în situația în care i se aplică sancțiunea disciplinară a avertismentului, deoarece procedura cercetării disciplinare prealabile reprezintă o garanție a respectării dreptului la apărare al angajatului cercetat pentru săvârșirea unei abateri disciplinare.
Pe cale de consecință, susținerile recurentei că prevederile art.1, art.39 alin.2, art.40 alin.1 lit.a, art.236 alin.1, art.258 lit.e-g și art.263 și următoarele din Codul muncii și ale art.1 alin.1 și art.24 alin.1 din Legea nr. 130/1996 exclud aplicarea dispozițiilor art.75 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, precum și că aplicarea art.75 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 ar înlătura efectele juridice ale art.267 alin.1 din Codul muncii până în 2010 sunt neîntemeiate.
Art.238 alin.1 din Codul muncii și art.8 alin.2 din Legea nr. 130/1996 prevăd că: " contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior ".
Pe de altă parte, art.241 alin.1 lit. din Codul muncii și art.11 alin.1 lit.d din Legea nr. 130/1996, dispun că " clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel național ".
Față de aceste prevederi legale, critica recurentei referitoare la faptul că prima instanță nu a ținut seama de clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, în condițiile în care Inspectoratul de Stat în Construcții B nu este parte la Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, este nefondată, deoarece dispozițiile art.75 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 sunt mai favorabile pentru salariatul cercetat disciplinar decât cele existente în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și în Codul muncii, iar acest contract la nivel național este aplicabil pentru toți angajații din țară, indiferent de angajator.
Instanța de fond a reținut că ordinul contestat este lovit de nulitate absolută, deoarece angajatorul nu a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă cu respectarea art.75 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, astfel încât nu era necesar să analizeze dacă ordinul îndeplinește cerințele art.268 alin.2 lit.b și d din Codul muncii.
Deși angajatorul susține că, în speță, nu era necesară efectuarea cercetării disciplinare prealabile, la art.4 din ordinul contestat se menționează că " apărările formulate au fost înlăturate, argumentele prezentate fiind considerate neîntemeiate și neconducând la înlăturarea răspunderii disciplinare, având în vedere faptul că salariata nu a produs probele necesare pentru a-și dovedi afirmațiile ".
Din înscrisurile depuse la filele 13, 77 și 78 din dosarul de fond rezultă că reclamantei i s-au cerut note explicative referitoare la încălcarea de către aceasta a regimului conflictului de interese, fără a i se aduce la cunoștință faptele de încălcare a acestui regim. Înscrisul înregistrat la T sub nr. 4780/5.11.2007 ( fila 13 dosar fond ) nu reprezintă o notă explicativă a reclamantei, cum susține recurenta, ci solicitarea acesteia de a i se aduce la cunoștință faptele de încălcare a regimului conflictului de interese pentru " răspunde în cunoștință de cauză ".
La dosar nu s-a depus convocarea prevăzută de art.267 alin.2 din Codul muncii.
În această situație, nu se poate reține că angajatorul a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă conform prevederilor art.267 alin.2 - alin.4 coroborate cu cele ale art.75 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010.
În considerentele hotărârii recurate se arată că recurentul nu a respectat procedura instituită imperativ de art.75 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 coroborat cu art.267 alin.2 - alin.4 din Codul muncii, astfel încât ordinul contestat este lovit de nulitate absolută.
Din cele expuse anterior rezultă că, în speță, nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct. 7 și pct. 9 Cod procedură civilă, deoarece hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii și cuprinde motivele pe care se sprijină, acestea nefiind contradictorii sau străine de natura pricinii.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâtul-recurent INSPECTORATUL DE STAT în CONSTRUCȚII - B împotriva sentinței civile nr. 283/12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - DR.- -
GREFIER,
- -
Red./3.11.2008
Thred./3.11.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Ioan Jivan, Carmen Pârvulescu
