Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 272/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 272
Ședința publică din data de 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Primăria Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 3791/02.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
La apelul nominal se prezintă pentru pârâta recurentă, consilier juridic și pentru reclamantul intimat, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare din care un exemplar se comunică cu reprezentanta pârâtei recurente, care depune la dosar delegație de reprezentare, apoi se acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
În deliberare asupra recursului, constată că prin sentința civilă nr. 3791/02.12.2008 Tribunalul Timișa hotărât:
"Admite în parte cererea formulată de contestatorul cu domiciliul ales în, nr. 1,. 13, cam. 4, județ T, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului T cu sediul în T B-dul -. - nr. 1, județ
Constată nulitatea dispoziției nr. 653/04.03.2008 emisă de intimata Primăria Municipiului T, prin Primarul Municipiului Respinge în rest cererea. Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă."
Considerentele sentinței sunt următoarele:
" Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 3076/30/01.04.2008 contesraîorul a solicitat în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului T, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 653/04.03.2008, și în consecință să se dispună exonerarea sa de la plata sumei de 3787,36
RON.
In motivare a arătat că este referent în cadrul serviciului administrativ al Primăriei In cursul anului 2005, Primăria Taa chiziționat mai multe calculatoare, cu scopul de a informatiza munca din cadrul instituției. Reclamantul a preluat aceste calculatoare, conform atribuțiilor de serviciu, și, ascultând de dispozițiile șefilor ierarhici, le-a predat altor angajați ai instituției, pe bază de semnătură, pentru a fi utilizate de către aceștia. Ulterior, la inventariere, s-a descoperit lipsa a două asemenea calculatoare.
Cu toate că a explicat în fața organelor de control că a predat acestor persoanele cele două calculatoare, și totodată a făcut dovada deplină că aceștia le-au preluat, sub semnătură, susținerile reclamantului nu au fost primite, și ca urmare i-a fost imputat contravaloarea lor.
Mai arată reclamantul că nu avea cum să verifice zilnic existența sau inexistența fizică a calculatoarelor, câtă vreme angajații care le preluaseră lucrau în cu totul alte sectoare ale Primăriei.
In drept, acțiunea se întemeiază pe prevederile art. 284 și următoarele muncii.
La solicitarea instanței, intimata a precizat că contestatorul nu este funcționar public, fiind angajat cu contract individual de muncă, prin adresa emisă la 01.10.2008 (fila 54).
La termenul de judecată din 02.12.2008, instanța a invocat din oficiu excepția de nulitate a dispoziției de imputare atacat în speță, excepție întemeiată față de următoarele considerente:
Potrivit art. 270 alin. 1 muncii, "salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor". Acest text legal a înlocuit dispozițiile anterioare ale vechiului cod al muncii, care permitea ca, pentru recuperarea prejudiciilor produse de salariați din vina și în legătură cu munca lor, unitatea angajatoare să emită decizii de imputare, care constituiau titluri executorii în condițiile legii. Dat fiind însă că legislația actuală face trimitere la normele răspunderii civile contractuale, în reglementarea răspunderii patrimoniale a salariaților, neavând prevăzută o procedură distinctă în acest scop, trebuie conchis că recuperarea prejudiciului cauzat de către salariat se poate face doar prin promovarea unei acțiuni în fața instanței, hotărârea judecătorească putând constitui titlu executoriu.
Așadar, în speță, unitatea intimată nu avea temei legal pentru a proceda la emiterea dispoziției de imputare contestate, în condițiile în care, astfel cum a precizat contestatorul la termenul de judecată din 18.11.2008, acesta nu și-a dat acordul pentru recuperarea din veniturile sale a prejudiciului pretins de unitate (astfel încât nu se poate considera că între părțile litigante ar fi intervenit o convenție pentru recuperarea amiabilă a pagubei), unica posibilitate ce rămâne angajatorului pentru acoperirea pagubei fiind promovarea unei acțiuni în justiție, instanța având obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de codul civil și codul muncii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului.
O astfel de acțiune nu a fost însă promovată, după cum arată contestatorul prin aceeași precizare, fără a fi combătut de intimată, motiv pentru care urmează ca instanța să constate că dispoziția de imputare este complet lipsită de temei legal, fiind nulă pentru încălcarea prevederilor art. 270 alin. 1. muncii.
Va fi admisă deci excepția invocată și se va constata nulitatea dispoziției atacate, sens în care va fi admis primul capăt de cerere al acțiunii, conform art. 137 pr.civ. fără a se analiza susținerile în fond ale contestatorului referitoare la netemeinicia actului.
În schimb, va fi respins cel de-al doilea capăt al acțiunii, referitor la exonerarea contestatorului de obligația de plată a sumei de 3787,36 lei, imputată prin dispoziția contestată, dat fiind că, pentru admiterea acestuia ar fi necesar a se conchide că nu sunt întrunite condițiile de angajare a răspunderii patrimoniale a salariatului, iar astfel de constatări exced actualului cadru procesual, putând fi realizate doar în cadrul unei eventuale acțiuni promovate de unitatea angajatoare pentru aplicarea dispozițiilor art. 270 alin. 1. muncii, conform celor mai sus arătate. în alți termeni, doar în cadrul unei astfel de acțiuni se poate stabili dacă contestatorul datorează sau nu suma menționată, pentru a fi exonerat de plata sa, iar nicidecum în cadrul acțiunii de față, care are ca obiect analizarea legalității dispoziției de imputare, emisă contrar legii, după cum s-a arătat"
Împotriva acestei sentințe pârâtul a declarat recurs în motivarea căruia susține că decizia de imputare contestată este emisă cu îndeplinirea cerințelor legii, fiind vorba de o lipsă în gestiunea reclamantului intimat.
Recursul nu este fondat.
Condițiile angajării răspunderii materiale a reclamantului au fost examinate în primă instanță, ținându-se seama nu numai de probele cu înscrisuri aflate la dosar, ci și de dispozițiile legale în vigoare aplicabile în speță.
Astfel, nulitatea dispoziției de imputare constatată prin sentința recurată are ca temei art. 270 alineat 1 din codul muncii, ale cărui prevederi imperative nu sunt îndeplinite, în absența acordului reclamantului de a i se reține din salariu contravaloarea prejudiciului pretins a-l fi cauzat.
Într-o astfel de împrejurare, într-adevăr, cum în mod just a stabilit instanța de fond, numai printr-o acțiune în justiție pe temeiul răspunderii civile contractuale, pârâta poate, eventual, recupera prejudiciul și nu pe calea deciziei de imputare.
Urmează, așadar, să fie respins recursul declarat în cauză, întrucât sentința recurată, cu motivarea mai sus reprodusă în citat, este legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 312 (1) din Codul procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul pârâtului Municipiul T împotriva sentinței civile nr. 3791/02.12.2008 Tribunalului Timiș, dată în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 22.04.2009
Tehnored. /2 ex/ 22.04.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Mihail Decean, Aurelia Schnepf
