Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 274/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Cod operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 274
Ședința publică din data de 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții, și, împotriva Sentinței Civile nr. 726/2008, pronunțată de Tribunalul Arad in Dosarul nr-, in contradictoriu cu pârâții intimați Comuna, Consiliul Local și Primarul Comunei, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care Curtea constată că reclamanții recurenți au depus la dosar prin serviciul registratură al instanței o cerere prin care solicită judecarea cauzei in lipsă,însoțită de împuternicire avocațială.
Instanța de recurs,văzând că nu mai sunt alte cereri și probe de administrat,constată încheiată cercetarea judecătorească și reține dosarul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin Sentința Civilă nr.726/2008,pronunțată de Tribunalul Arad in Dosarul nr. 3403/2008, a fost respinsă acțiunea exercitată de reclamanții, și, împotriva pârâților Comuna, Consiliul Local și Primarul Comunei, pentru plata indemnizației de dispozitiv și efectuarea de operațiuni în carnetele de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că potrivit art. 13 din Legea 138/1988 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții s-a prevăzut dreptul la plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradație, respectiv din salariul de bază.
Prin Ordinul MAI nr. 496/28.07.2003 au fost aduse modificări și completări la Anexa nr.1 la nr. 275/2002 cu modificările și completările ulterioare, prin care au fost aprobate " Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții".
Tribunalul a mai constatat că indemnizația de dispozitiv prevăzută la pct. 9.2 din actul normativ mai sus menționat este întemeiată și pe dispozițiile art.17 alin. 3 din OUG nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data emiterii ordinului, potrivit cărora personalul MIRA beneficiază de drepturile dobândite anterior conform legislației precum și în limita bugetului aprobat de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Raportat la cadrul legal incident speței deduse judecății singura interpretare juridică ce rezultă din dispozițiile legale precizate este că personalul civil din MIRA ce își desfășoară activitate în domeniul administrației publice și care beneficiază de indemnizația de dispozitiv potrivit pct. 9.2 din Ordinul MAI nr. 275/2002 modificat prin nr. 496/2002 este o categorie distinctă de personalul oricăror structuri ale administrației publice centrale sau locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Ca atare, numai angajaților MIRA, respectiv doar personalului militar și civil din cadrul MIRA care într-un fel sau altul sunt angrenați în acțiuni operative în cadrul exercitării atribuțiilor de ordine publică și care trebuie să se afle în permanență la dispoziția conducerii sale operative, pot beneficia de drepturile stabilite, la care face trimitere Ordinul 496/2003.
În argumentarea acestei opinii instanța de fond a reținut și incidența prevederilor art 91 din Legea 215/2001 potrivit cărora primăria este o structură funcțională a autorității publice locale ceea ce înseamnă că aceasta nu face parte din structura Ministerului Administrației Internelor și Reformei, astfel că nici personalul din administrația publică locală nu beneficiază de dreptul prevăzut de art. 13 din legea nr. 138/1999, respectiv indemnizația de dispozitiv.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs in termenul legal reclamanții, și, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara,in data de 19.01.2009 prin care au solicitat modificarea in tot a sentinței supusă reformării,in sensul admiterii acțiunii lor astfel cum fost formulată in primul ciclu procesual.
Curtea constată că in recurs reclamanții s-au limitat in reitera argumentele de fapt și de drept ale cererii de chemare in judecată, anume că au calitatea de personal contractual în cadrul aparatului propriu al Primăriei și că întrucât își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice au dreptul conform Ordinului 496/2003, la indemnizația de dispozitiv reglementată de pct. 9.2, aceste dispoziții nefăcând distincții intre administrația publică centrală ori cea locală.
Intimații nu și-au exprimat poziția procesuală prin întâmpinare, deși au fost citați cu această mențiune de instanța de recurs.
Analizând recursul reclamanților prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate in fața primei instanțe, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1 /pr.civ. Curtea reține că acesta nu este întemeiat, pentru următoarele argumente.
Într-adevăr, așa cum corect a observat instanța de fond, sporul salarial de 25% din salariul de bază,spre a cărui valorificare tind reclamanții prin demersul lor judiciar,a fost reglementat in conținutul art. 13 din Legea nr. 138/1999, act normativ privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, potrivit căruia "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază."
Pentru aplicarea actului normativ mai sus individualizat au fost emise Norme Metodologice,aprobate de către Ministrul de Interne prin Ordinul nr. 275/2002.Ulterior, după unificarea celor două ministere sub un singur portofoliu (este vorba de Ministerul Administrației Publice și Ministerul d e Interne ), acest act administrativ a fost modificat prin Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor, cu intenția evidentă de a asigura o aplicare unitară a Legii nr. 138/1999, in contextul in care noua instituție publică a preluat și personal civil contractual, respectiv funcționari publici, care până atunci și-au desfășurat activitatea in cadrul fostului Minister al Administrației Publice. noului ordin, și-a propus astfel să concretizeze prevederile art. 17 alin. 3 din OUG nr. 63 din 28 iunie 2003, privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, in vigoare la acea dată,care dispuneau că"personalul Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și, în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională".
Este adevărat că,la o primă vedere, din exprimarea utilizată la pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor s-ar putea conchide că indemnizația de dispozitiv prevăzută in legea specială de salarizare personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională s-ar acorda,fără distincție și personalului civil ce-și desfășoară activitatea in domeniul administrației publice, cum este cazul reclamanților,care sunt angajați ai Primăriei Comunei.
Totuși,Curtea observă că,intr-o corectă rezolvare in fond a litigiului supus astăzi analizei, o aplicare izolată a unei prevederi dintr-un act normativ nu este suficientă pentru a permite instanței de judecată să conchidă că titularii cererii pot invoca beneficiul normei de la pct. 9.2 al ordinului in discuție, chiar dacă aparent ei se circumscriu exigențelor sale. Este necesară o interpretare sistematică a textului, prin raportare la ansamblul ordinului ce îl conține, dar și in considerarea prevederilor legii speciale de salarizare in a cărei aplicare actul administrativ a fost emis.
De aceea,Curtea nu poate să nu constate că la pct. 31.1 ordinul explică înțelesul noțiunii de personal civil,limitând totodată in mod expres sfera de aplicare a salariaților care se pot prevala de textul art.9.1 din ordin: "prin personal civil,in sensul prezentului ordin,se înțelegefuncționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor." Este evident că la elaborarea ordinului,ministrul de resort a avut in vedere exclusiv angajații aparatului propriu al fostului Minister al Administrației și Internelor, care potrivit art. 17 din actuala OUG nr. 30 /2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative se compune din: funcționari publici, polițiști - funcționari publici cu statut special, cadre militare în activitate, personal contractual, precum și soldați și gradați.
În concluzie,prin Ordinul nr. 496/2003,emitentul a dorit să se asigure că beneficiile Legii nr. 138/1999 vor privi și personalul civil din aparatul propriu al fostului Minister al Administrației Publice care,efect al unificării celor două autorități, se circumscrie sferei subiecților enumerați de art. 1 din lege ( adică personalului din fostul Minister de Interne, devenit Ministerul Administrației și Internelor).
Concluziile de mai sus sunt susținute de prevederile art.4 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă,in sensul că ordinul emis in aplicarea unui act normativ cu forță juridică superioara nu poate să reglementeze decât in limitele și potrivit normelor care le ordonă. această regulă prin raportare la speța de față, înseamnă că ordinul invocat de reclamanți nu poate reglementa salarizarea unei categorii mai vaste decât cea la care se referă Legea nr. 138/1999, stabilind drepturi salariale și pentru personalul contractual din administrația publică locală.
Că Ordinele nr. 275/2002 și nr. 496/2003 au caracter intern,fiind aplicabile doar personalului din aparatul propriu al ministerului, rezultă și din împrejurarea că ele nu au fost publicate in Monitorul Oficial al României, formalitate de a cărei îndeplinire este condiționată intrarea lor in vigoare potrivit Constituției României și Legii nr. 24/2000.
În fine, Curtea observă că potrivit art. 2 și art. 4 alin.1 din Legea nr. 215/2001 administrația publică in unitățile administrativ teritoriale se organizează și funcționează in temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, atât sub aspect administrativ cât și financiar. Ca atare,deși consiliile locale și județene sunt autorități ale administrației publice, lor nu li se pot aplica prin extindere ordine interne ale unei autorități publice centrale care nici măcar nu au fost publicate in Monitorul Oficial la României.
In considerarea argumentelor de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea apreciază că in mod corect judecătorii fondului au stabilit că reclamanților nu li se aplică Ordinul nr. 275/2002, completat și modificat prin Ordinul nr. 496/2003, emise pentru aprobarea, respectiv modificarea Legii nr. 138/1999, motiv pentru care ei nu pot pretinde obligarea angajatorului la plata unui spor de dispozitiv de 25% din salariul lor de bază. De aceea,recursul va fi respins in temeiul prevederilor art. 312 alin1./pr.civ.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, și, împotriva Sentinței Civile nr. 726/2008, pronunțată de Tribunalul Arad in Dosarul nr-, in contradictoriu cu pârâții intimați Comuna, Consiliul Local și Primarul Comunei.
Fără cheltuieli de judecată in recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red../11.03.2009
Tehnored.:/ 2 ex./ 11.03.2009
Prima instanță. și G
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Mihail Decean, Aurelia Schnepf
