Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2747/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.8884/2008
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.2747/
Ședința publică din data de 28 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC SA) împotriva sentinței civile nr.1322 din data de 24.09.2008, pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (format vechi nr.1843/C/2008) în contradictoriu cu intimatul-reclamant-având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC SA) prin apărător d-na avocat cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 9 dosar recurs emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/06.04.2004 și intimatul-reclamant personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Se prezintă în ședință publică recurenta-pârâtă prin avocat un set de înscrisuri, respectiv certificat de grefă ce emană din partea Tribunalului București - Secția a VII a Comercială referitor la dosarul nr-, în care s-a pronunțat sentința comercială nr.1786/25.03.2009 din care rezultă faptul că asupra recurentei-pârâte s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr.85/2006, confirmarea mandatului din partea administratorului judiciar precum și o cerere prin care solicită, ca urmare a celor învederate, citarea debitoarei prin administrator judiciar. În consecință, recurenta-pârâtă prin avocat, față de cele susținute, solicită judecarea pricinii, întrucât în opinia sa, nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr.85/2006 - legea insolvenței - în căile de atac promovate de societate, întrucât, în temeiul textului de lege invocat se suspendă doar acțiunile care au ca obiect creanțe împotriva debitorului.
Curtea ia act de susținerile recurentei-pârâte prin avocat, în sensul că insistă a nu se suspenda judecata pricinii pe motivul insolvenței societății.
Curtea, din oficiu, față de dispozițiile art.301 Cod proc. civ. rap, la art.303 alin.(1) și (2) Cod proc. civ, invocă excepția tardivității declarării recursului, având în vedere faptul că recursul a fost declarat la data de 05.12.2008 - vezi fila 2 dosar recurs - iar sentința atacată a fost comunicată părții recurente la data de 18.11.2008 - conform dovezii de comunicare aflate la fila 95 dosar fond.
Recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC SA) prin avocat având cuvântul asupra excepției invocate din oficiu, solicită respingerea acesteia.
Intimatul-reclamant având cuvântul, arată că este mulțumit de hotărârea pronunțată de către instanța de fond.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității declarării recursului.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1591/19.03.2008 pronunțată în dosarul nr.1322/24.09.2008, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtei SC SA.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 9330 lei cu titlu de drepturi salariale reprezentând primele de Paști pentru anii 2005,2006 și 2007 și de C pentru anii 2004, 2005 și 2006, sume indexate cu indicele de inflație la zi.
În considerente a reținut că potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe C Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin alin. 2 s-a menționat că "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de FSLIE.".
Actul adițional nr.3 la CCM nr.9002/31.10.2003 menține textul alin. 1 al art. 168 aducând o modificare de conținut alin. 2 în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat."
Același text se regăsește, în ultima formă menționată, în Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006.
Societatea pârâtă a mai depus la dosar Actul Adițional la Contractul colectiv de muncă al nr. 9002/31.10.2003 înregistrat la FBs ub nr. 3087/04.05.2006, care a conferit art. 168 alin. 2 forma menționată în Contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2003.
Prin adresa Comisiei Paritare din 06.11. 2007 se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca, începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ".
În fine, prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din Contractul colectiv de muncă al ", din data de 06.11.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și federației sindicale, se dă o interpretare textului în discuție, "potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de muncă (în egală măsură ca și contractele individuale de muncă) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului - ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o normă permisiva, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilateral sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
În același sens, și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte, până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, înscrisurile depuse de pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 a prevăzut în fiecare din aceste contracte că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003 fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S-a mai reținut astfel că interpretarea clauzei peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța a reținut că prin clauza art. 168 alin. 1, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe, iar nu la salariul brut pe unitate, în baza căruia au fost calculate sumele solicitate prin acțiune.
Potrivit art. 129 alin.5 pr. civ. instanța a pus în vedere pârâtei să depună la dosar înscrisurile prin care să facă dovada că drepturile bănești solicitate de reclamant au fost incluse în salariu și dacă înțelege să administreze în cauză proba cu expertiză contabilă, întrucât conform art.287 Codul muncii în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului, aceasta precizând însă că nu dorește să se administreze proba cu expertiză contabilă în cauză.
Pe cale de consecință, a fost admisă acțiunea, în sensul că pârâta a fost obligată la plata către reclamant a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005, 2006 și 2007 și de C pentru anii 2004 2005 și 2006.
În ceea ce privește acordarea de daune, instanța a reținut că reclamantul este îndreptățit și la indexarea sumelor în raport cu indicele de inflație, la zi.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
A susținut, că hotărârea este nulă, întrucât se rezumă la o simplă operațiune de copiere a unei sentințe, exemplificând în acest sens prin sentința civilă nr. 1649/05.10.2007 a Tribunalului Constanța, până și eroarea de indicare a actului normativ (Legea nr. 130/1999) fiind preluată.
Prin aceasta, Tribunalul Călărași a nesocotit funcția de jurisdicție or, nu există un viciu mai mare, decât acela al refuzului de judecată.
Cercetând actele și lucrările dosarului, curtea reține că la termenul de judecată din 28.04.2009 s-a invocat din oficiu excepția de tardivitate a declarării recursului.
Într-adevăr, potrivit dovezii de primire și procesului-verbal de predare aflat la fila 95 a dosarului de fond, hotărârea atacată a fost comunicată pârâtei-recurente la data de 18.11.2008, prin raportare la care termenul de recurs de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, calculat, conform art. 101 alin. 1 pr. civ, pe zile libere, a expirat la data de 29.11.2008, zi nelucrătoare, astfel că termenul de declarare a căii de atac
s-a prelungit până la prima zi lucrătoare care a urmat, anume 02.12.2008.
Prin raportare la această ultimă dată, introducerea prezentului recurs, potrivit vizei Tribunalului Teleorman, la 05.12.2008, și în absența dovezii trimiterii prin poștă în termen, pentru a fi aplicabile prevederile art. 104 pr. civ. s-a făcut cu depășirea termenului de recurs anterior menționat, astfel că excepția invocată va fi admisă și, în aplicarea art. 312 alin. 1 pr. civ, calea de atac va fi respinsă, ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului și pe cale de consecință,
Respinge recursul declarat de către recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC SA) împotriva sentinței civile nr.1322 din data de 24.09.2008, pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (format vechi nr.1843/C/2008) în contradictoriu cu intimatul-reclamant, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.04.2009.
PREȘDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored:
2/ ex.13.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
