Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 275/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 275
Ședința publică de la 21 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursurile civile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B și reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr. 758 din 23 august 2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17 martie 2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursurilor civile de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 758/C/2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamța fost admisă în parte acțiunea civilă având ca obiect litigiu de muncă formulată de reclamanții:, G, -, G, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și Ministerul d e Finanțelor Publice B și în consecință:
Au fost obligați pârâții: MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț să plătească reclamanților, G, și - sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază începând cu data de 18.07.2005 până la data pronunțării prezentei hotărâri și pe viitor, în cuantum actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă a acestuia.
Au fost obligați aceeași pârâți să plătească sporul de 15 % din salariul de bază în cuantum reactualizat cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective următorilor reclamanți pe următoarele perioade:
- 18.07.2005 - 06.07.2007
- 18.07.2005 - 01.01.2006
- G 18.07.2005 - 01.01.2006
- 18.07.2005 - 01.05.2006
- 18.07.2005 - 01.01.2006
- 18.07.2005 - 01.11.2005
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B să aloce și să vireze în bugetul Ministerului Public fondurile bănești necesare achitării sumelor acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
S-a respins cererea reclamanților prevăzuți la alineatul precedent de acordare a sporului de confidențialitate de 15% până la zi și în continuare pe viitor după cum urmează: pentru, ca nefondată iar pentru, G, ca fiind introdusă împotriva unor pârâți fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins cererea reclamantului de acordare a sporului de confidențialitate de 15 % împotriva acelorași pârâți pe excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora din urmă.
S-a respins ca nefondată cererea de acordare a aceluiași spor anterior menționat formulată de reclamanții, și împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și Ministerul d e Finanțelor Publice
A fost anulată cererea reclamantului pe excepția lipsei capacității de folosință a acestuia.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului d e Finanțe Publice B formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, ca fiind inadmisibilă.
S-a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice B invocată de către acesta ca nefondată.
In motivarea sentinței instanța de fond a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub numărul - din 02.04.2007, contestatorii, G, -, G, toți cu domiciliul ales în P N-, jud. N au chemat în judecată pe intimații MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și Ministerul Finanțelor Publice Pentru ca în contradictoriu cu aceștia și pe baza probelor administrate să se dispună: obligarea intimaților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, începând cu data de 01.04.2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pentru viitor, drepturile salariale neachitate să fie acordate în cuantum actualizat, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă începând cu data de 01.04.2004 la zi iar Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În fapt, contestatorii arată că, printr-o serie de acte normative s-a oferit unor anumite categorii de salariați civili sau militari un spor corespunzător gradului de acces la informațiile clasificate. Sporul acordat a fost acordat pentru asigurarea confidențialității acestor informații de către salariații care lucrează cu acest tip de date.
Petenții arată că prin Legea 444/2006 pentru personalul militar și funcționarii cu statut special din unitățile publice din domeniul siguranței și apărării naționale s-a prevăzut un spor de 15% pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate. De asemenea prin OG6/2007 s-a mărit aria funcționarilor cărora li se acordă acest spor de confidențialitate pe lângă funcționarii prevăzuți în Legea 444/2006, acest spor se acordă și către funcționarii din aparatul de lucru al guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerului Economiei Și Comerțului, Consiliului Legislativ. În Legea 656/2002 de asemenea s-a acordat acest spor și către unele categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire Și Combatere a Spălării Banilor și nu în ultimul rând acest spor a fost acordat prin OG 137/2000 și personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în ideea unui tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează informații clasificate.
Petenții, procurori în cadrul parchetelor de pe raza județului N, mai arată că deși în conformitate cu art. 28 din Legea 182/2002 dețin certificate ORNIS și gestionează informații clasificate nu beneficiază de sporul de confidențialitate prevăzut pentru celelalte categorii de personal. Petenții arată că funcționarii din sistemul de ordine publică și siguranță națională gestionează informații clasificate obținute sub supravegherea procurorilor în timpul urmăririi penale, beneficiază de sporul de confidențialitate însă persoanele care supraveghează și dispun exercitarea unor activități prin care se obțin informații confidențiale, în speță procurorii nu beneficiază de acest spor de confidențialitate.
Intimatul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare prin care se solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă motivat de faptul că persoanele care au solicitat acordarea sporului de confidențialitate sunt funcționari publici în cadrul Ministerului Public instituție din cadrul autorității judecătorești iar acest spor de confidențialitate nu este prevăzut în nici un act normativ pentru aceste categorii de salariați. Intimatul arată că actele normative invocate în petitul acțiunii se referă la alte categorii de personal cum ar fi cadrele militare, angajații și personalul civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale.
Același intimat a formulat în baza art. 60-63 din Codul d e Procedură Civilă și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice motivat de faptul că în cazul admiterii acțiunii, chematul în garanție să fie obligat la alocarea sumelor de bani necesare acoperirii drepturilor bănești ale reclamanților.
Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. N, în calitate de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, prin întâmpinarea formulată a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii formulate împotriva sa, pentru lipsă calitate procesuală pasivă, arătând că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și că atribuțiile în angajarea și salarizarea reclamantului revine Ministerului Public și parchetelor din județul N, în temeiul raportului de muncă încheiat între părți.
Instanța analizând susținerile părților precum și textele legale în materie a reținut următoarele:
Petenții sunt procurori în cadrul parchetelor din cadrul județului N și au promovat prezenta acțiune considerându-se discriminați prin neacordarea sporului de confidențialitate de 15 %, spor care este acordat altor categorii de personal sau funcționari din diverse ministere și instituții care gestionează informații clasificate. Petenții arată că deși lucrează cu informații clasificate, ba mai mult decât atât dețin și certificate ORNIS, nu beneficiază de acest spor de confidențialitate.
Instanța, consideră că atâta timp cât personalul din cadrul ordinii publice și siguranței naționale care gestionează informațiile clasificate sub supravegherea procurorilor beneficiază de sporul de confidențialitate iar procurorii care supraveghează activitățile cu acest tip de informații nu beneficiază de acest spor este o vădită discriminare. Ideea discriminării este susținută și de faptul că unii procurori care își desfășoară activitatea în plenul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării beneficiază de acest spor, și de asemenea procurorii militari beneficiază de acest spor în temeiul art. 3 din OG 19/2006.
Chiar și Codul Muncii prevede că în cazul existenței clauzei de confidențialitate în contractul de muncă, salariatului trebuie să îi fie plătit un spor pentru această clauză. Chiar dacă procurorii au un raport de muncă atipic, prin analogie se poate considera că sporul de confidențialitate să fie plătit și procurorilor atâta timp cât lucrează cu date și informații clasificate și li se cere confidențialitatea asupra acestor informații.
Acțiunea a fost admisă în parte în privința perioadei pentru care petenții să beneficieze de acest spor.
Astfel, s-a solicitat acordarea acestui spor de la data de 01.04.2004, respectiv prin raportare la termenul general de prescripție prevăzut de legislația muncii - art.283 alin.2 din Codul Muncii - însă este nejustificată acordarea acestui spor de la această dată deoarece, sporul de confidențialitate care se acordă altor categorii de personal decât procurorii a fost introdus și prevăzut pentru prima dată prin Legea 230/2005 care modifică art. 20 alin. 3 din Legea 656/2002. Cum Legea nr.230/2005 a intrat în vigoare de la data de 18.07.2005, de la această dată se poate considera că procurorii sunt discriminați față de celelalte categorii de personal, prin neacordarea sporului de confidențialitate. Pentru perioada anterioara datei de 18.07.2005, acordarea sporul de confidențialitate apare ca neîntemeiată, motivat de inexistența prevederilor legale pentru acest spor. De asemenea mai trebuie specificat că acordarea acestui spor de confidențialitate va fi acordat doar acelor categorii de personal care dețin certificate ORNIS certificate ce atestă împrejurarea că deținătorii lor gestionează informațiile clasificate.
In privința petenților, și, sporul de confidențialitate a fost acordat doar până la data pensionării acestora deoarece de la această dată încetează calitatea persoanei de procuror și implicit calitatea de persoană ce lucrează cu informații clasificate, motiv pentru care acțiunea va fi admisă doar pentru perioada 18.07.2005 și data pensionării după cum este specificat în dispozitivul hotărârii.
Pentru petenții, G și sporul de confidențialitate a fost acordat de asemenea în parte și anume doar pentru perioada 18.07.2005 și până în momentul în care petenții au avut raporturi de muncă cu parchetele din cadrul județului N, pentru perioadele următoare intimații din această cauză neavând calitate procesuală pasivă. Aceasta deoarece respectivii petenți își continuă activitatea în cadrul altor parchete activitatea astfel că acordarea sporului de confidențialitate trebuie realizată de instituțiile cu care au raporturi de muncă respectiv DNA sau Parchetul I, în calitatea lor de ordonatori secundari și respectiv terțiari de credite.
În privința petentului instanța a respins acțiunea motivat de faptul ca acest petent este plecat la DNA I încă de la data de 01.07.2004 iar cum sporul de confidențialitate a fost acordat doar începând cu data de 18.07.2005, intimații din cadrul acestei cauze nu au calitate procesuală pasivă pentru acordarea sporului de confidențialitate.
Pentru petenții, și instanța a respins acțiunea motivat de faptul că aceștia nu dețin certificate ORNIS conform adreselor comunicate la dosar de către angajatorii acestora. Ori sporul de confidențialitate urmează a fi acordat doar persoanelor care beneficiază de acest certificat și implicit gestionează informații clasificate și nu oricăror funcționari din cadrul parchetelor.
Față de petentul, instanța a respins acțiunea pe lipsa capacității de folosință a acestuia deoarece deși petentul a decedat la data de 03.12.2004 acțiunea de față ce a fost introdusă la data de 02.04.2007 apare ca fiind formulată și de cel în cauză, în nume propriu, în condițiile în care față de data survenirii decesului respectivul nu mai putea fi subiect de drept civil nemaiputând să dobândească drepturi și să-și asume obligații.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, instanța a constatat că este, nefondată și, în consecință, fost respinsă, pentru următoarele motive:
Potrivit art.1 din OUG22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată prin art.15 din HG83/2005, instanțele judecătorești sunt recunoscute ca instituții publice în sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat, sens în care stipulează și atr.118 din Legea 304/2004 privind reorganizarea judiciară, potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. De asemenea, importante sunt atribuțiile conferite Ministerului Finanțelor Publice prin art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, în sensul coordonării acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar; și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În același sens, se înscriu și dispozițiile art.3 alin.1 pct.2 din HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit cărora, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are în principal ca atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul de lege a rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare ".
În lumina acestor atribuții, nu pot fi invocate doar competențele ordonatorului principal de credite, respectiv, Ministerul Public, pentru a ignora răspunderea legală ce îi revine Ministerului Finanțelor Publice pretinzând astfel lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
Pentru aceleași motive a fost obligat intimatul Ministerul d e Finanțe Publice la virarea sumelor necesare achitării drepturilor salariale, atâta timp cât excepția lipsei calității procesuale a fost respinsă.
Cererea de chemare în garanție a fost respinsă ca inadmisibilă atâta timp cat Ministerul d e Finanțe Publice a fost chemat în instanță ca pârât și a fost obligat să aloce și să vireze sumele necesare achitării sumelor acordate reclamanților în contul Ministerului Public.
Împotriva acestei hotărâri au promovat recurs MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și reclamanții, și.
Astfel, recurentul MINISTERUL PUBLICa criticat nelegalitatea sentinței atacate, prin prisma disp.art. 304 pct. 4 și 9 cod pr.civilă, invocând, în esență, următoarele:
- instanța de fond a încălcat normele de competență materială, reținând în mod greșit, faptul că, în baza art. 284 Codul Muncii, litigiul dedus judecății fiind un litigiu de muncă, competența de soluționare revine tribunalului, ca instanță de fond; în raport de acest aspect, recurentul a arătat că potrivit disp.art. 36 alin.2 nr.OUG 27/2006, aprobată și modificată prin Legea nr. 45/2007, referitoare la salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, competența soluționării acestuia reține Curții de Apel București;
- în mod nelegal, instanța de fond a dispus plata drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege prin schimbarea sistemului de salarizare a magistraților, atribut exclusiv al legiuitorului, totodată, a mai arătat recurentul, discriminarea invocată în motivarea hotărârii, în raport de alte categorii socio-profesionale, nu există atât timp cât există o diferențiere radicală între veniturile nete lunare a intimaților - reclamanți și cele ale unor categorii de funcționari publici, iar intimații beneficiază de drepturi suplimentare, nerecunoscute normativ funcționarilor publici;
- acțiunea intimaților - reclamanți este inadmisibilă, instanța substituindu-se legiuitorului în condițiile în care, sporul de 15% a fost solicitat de intimații - reclamanți, în temeiul Legii nr. 230/2005 privind modificarea și completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea combaterii și spălării banilor și, în contextul în care, conform nr.OG 19/2006, sporul este prevăzut numai pentru cadrele militare și salariați ai Ministerului Apărării, nu și pentru personalul angajat în alte instituții publice, de asemenea, odată cu intrarea în vigoare a Legii de modificare acestei ordonanțe textul art. 3 al acesteia a prevăzut sporul de 15% din salariul lunar respectiv salariul brut cadrelor militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, intimații - reclamanți neaparținând acestor categorii socio-profesionale.
- instanța de fond a dispus acordarea sporului de confidențialitate de 15% și pentru viitor, lucru inadmisibil, întrucât plata drepturilor de natură salarială, iar plata acestora nu poate fi analizată decât în raport de prestațiile efective ale celor îndreptățiți la salariu;
- în mod nelegal s-a dispus plata drepturilor pretinse actualizate cu indicele de inflație în condițiile în care MINISTERUL PUBLIC nu poate înscrie în bugetul propriu nicio plată fără plată legală, în raport de disp. Legii 50/2002 privind finanțele publice.
- nelegal a fost respinsă cererea privind chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice.
În ce privește recursul declarat de recurenții, și -, aceștia au criticat nelegalitatea hotărârii arătând, în esență, faptul că, beneficiază de certificate ORNIS ( conform adresei atașate recursului) gestionează informații clarificate ca fiind secrete de serviciu, astfel că, în raport de situația certificată în recurs, li se cuvine sporul de confidențialitate de 15% din salariul brut astfel cum li s-a recunoscut celorlalți intimați - reclamanți.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă intimații reclamanți, și recurenții - reclamanți, și -, au solicitat acordarea sporului de 15% din salariul lunar brut, reprezentând spor de confidențialitate, începând cu data de 01.04.2004 și pe viitor, drept salarial reactualizat cu indicele de inflație de la data executării judecătorești, totodată, au cerut și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în canetele de muncă, și obligarea Ec. la asigurarea fondurilor bugetare necesare achitării dreptului solicitat.
Acțiunea a fost întemeiată pe disp.art. 23/1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin raportare la o serie de acte normative ( Legea nr. 444/2006, nr.OG 6/2007, 656/2002, modificată prin Legea nr. 405/2002, Legea 656/2002) prin care sporul de confidențialitate a fost recunoscut cadrelor militare, categoriilor de funcționari publici, și personal din cadrul unor instituții publice cum ar fi: Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, Consiliul Național pentru Combaterea, Discriminării, aparatul de lucru al Guvernului, Administrației Prezidențială, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Consiliul Legislativ, etc.
Susținerile intimaților - reclamanți, precum și cele ale recurenților - reclamanți, întemeiate pe existența unei situații de discriminare în raport de categoriile socio-profesionale anterior menționate, nu pot fi reținute în contextul în care dreptul salarial pretins nu este stipulat expres de lege, iar împrejurarea că, în exercitarea funcțiilor deținute aceștia, au obligația de a păstra secretul activităților și datelor utilizate, a fost avută în vedere de legiuitor la momentul stabilirii modului de salarizare a magistraților.
Astfel, conform disp.art. 2 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, salarizarea și celelalte drepturi ale acestora se stabilesc ținându-se cont de seama, de locul și de rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.
Pe cale de consecință, în stabilirea drepturilor salariale cuvenite magistraților prin legea de salarizare s-au avut în vedere și interdicțiile prevăzute de lege pentru această categorie de personal.
Sporul de confidențialitate solicitat de reclamanți nefiind expres prevăzut de o altă Lege specială pentru o anumită activitate specială desfășurată de aceștia, nu poate fi acordat, nefiind datorat, având în vedere faptul că, astfel cum s-a arătat anterior la stabilirea drepturilor magistraților și a cuantumului acestora ( procurori, judecători) s-au avut în vedere interdicțiile prevăzute de legile particulare care le guvernează activitățile ce le revin în sarcină.
Se reține totodată că, acordarea acestui spor pentru categoriile de personal ce își desfășoară activitatea în instituțiile publice invocate de reclamanți are în vedere doar anumite activități specifice, efectuate doar de o parte dintre aceste categorii, care operează cu informații clasificate, sporul nefiind acordat tuturor persoanelor ce aparțin acestei categorii de funcții, ci doar celor menționați în art. 3 din nr.OG 3/2006.
Nu se poate reține, în speță, existența unei situații de discriminare sub aspectul neacordării sporului de confidențialitate, între reclamanți și categoriile de personal învederate de aceștia, întrucât în contextul în care activitatea nu se desfășoară în condiții similare sau asemănătoare, sens în care s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hot. nr. 232/23.08.2007 conform căreia diferitele categorii de salariați determină soluții diferite din partea legiuitorului sub aspectul salarizării, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
Prin Hotărârea nr. 415/27.11.2007, Hotărârea 232/29.08.2007 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s- pronunțat, cu aceeași argumentație, potrivit căreia nu există tratament discriminatoriu în sensul art. 2 din nr.OG 137/2006, ca urmare a neacordării aceluiași spor personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești.
De altfel, însăși jurisprudența CEDO ( HOTĂRÂREA în cauză INCZE contra Austriei din 25.05.1995) statuează că noțiunea de discriminare, în sensul art. 14 din Convenția europeană a drepturilor Omului, cuprinde, în general, cazurile în care un individ sau un grup de indivizi se crede, fără justificare adecvată, mai bine tratat decât altul, chiar dacă dispozițiile Convenției nu impune să-i fie acordat un tratament mai favorabil. A distinge nu înseamnă a discrimina.
Potrivit CEDO, diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, doar atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca ele să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă ( în acest sens Hotărârea CEDO; Fredin contra Suediei 1991, Hoffman contra Austriei 1993, și Scalabrino contra Italiei 1995).
In raport de disp. Art. 41 alin.4 din Constituție, art. 23 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 4 pct. 3 din Carte Socială Europeană, revizuită, art. 7 lit. a pct. 1 din Patul cu privire la Drepturile economice, sociale și culturale și art. 1 alin.2 lit. i din nr.OG 137/2000, plata trebuie să fie egală pentru muncă egală.
Ori, în sistemul public, acest principiu este aplicabil în interiorul aceleiași ramuri, al aceluiași domeniu sau în același nivel de activitate, fiind posibile deosebiri întemeiate pe baze obiective și, rezonabile între ramuri, domenii sau nivele fără a se pune în discuție problema existenței unui tratament discriminatoriu.
Se reține, totodată, că, însăși Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a recunoscut legiuitorului îndrituirea de a stabili anume sporuri, premii periodice, indemnizații, prime, alte stimulente, pe care le poate diferenția în raport de diferitele categorii de personal și diferite instituții publice.
Având în vedere cele anterior arătate apreciind că, în speță, nu se poate reține existența unei situații de discriminare între reclamanți și categoriile de personal din instituțiile publice invocate, prin neacordarea sporului de confidențialitate, că, în cauză, nu există o bază normativă în acordarea sporului anterior menționat, instanța, în temeiul art. 3121cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul recurenților reclamanți, în temeiul art. 312 alin.2,3 cod pr.civilă coroborat cu art. 304 pct. 4, 9 cod pr.civilă, va admite recursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
In ce privește motivul de recurs invocat de recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - referitor la necompetența tribunalului dea soluționa pricina ca instanță de fond, acesta urmează a fi înlăturat ca neîntemeiat, în condițiile în care litigiul are caracterul unui litigiu de muncă cenzurabil pe calea Legii 168/2000 în contextul în care, dreptul pretins de reclamanți vizează relațiile contractuale de muncă derulate cu recurentul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUME LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenții, și, împotriva sentinței civile nr. 758 din 23 august 2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Admite recursul civil formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Modifică în parte sentința civilă nr. 758 din 23 august 2007 Tribunalului Neamț, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții:, G, -, G,.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 21 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
- - - -
- -
red.sent. /
red.LC/21.04
tehn.TC/ex.3
21/22.04.2008
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
