Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2833/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2016/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2833/
Ședința din ședința publică de la 29.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.213/03.11.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și intimații-reclamanți, G, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații-reclamanți și, prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsă fiind recurenții-pârâți, intimatul-pârât și intimații-reclamanți nereprezentați la acest termen.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 07.04.2009, după care,
Curtea pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice.
Reprezentantul avocat al intimaților-reclamanți solicită respingerea excepției.
Curtea respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că prin sentința civilă nr.213/03.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTIa obligat acest pârât să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate în considerarea obligației ce-i revine privind elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor de principal de credite și de elaborare a proiectelor de rectificare bugetară conform procedurii instituite de Legea nr.500/2002, recurentul avand calitatea de parte in litigiu ce a determinat pronuntarea sentintei recurate.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimații-reclamanți, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefundat și menținerea hotărârii atacate, ca temeinică și legală.
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 213/03.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a-VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a admis, în parte, acțiunea declarată de formulată de reclamanții:, și G, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a obligat pârâtul Ministerul Justiției la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada martie 2005 la zi și în continuare actualizat cu dobânda legală de la data scadenței până la plata efectivă și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților, a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare sus menționatelor drepturi, a obligat pârâtul Ministerul Justiției la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei si a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind actualizarea sumelor cu rata inflației.
În considerente a reținut că reclamanții au calitatea de personal de specialitate juridică din Ministerul Justiției asimilat magistraților în ceea ce privește drepturile și îndatoririle conform art.87 alin.1 din Legea nr.303/2004.
Având în vedere dispozițiile Deciziei nr.21/10.03.2008 pronunțată în dosarul nr.5/2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe conform dispozițiilor art.329 (3) pr.civ. conform cărora în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001, Curtea a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea si a admis-o începând cu luna martie 2005, cererea încadrându-se în termenul general de prescripție.
În ceea ce privește capătul de cererea privind acordarea acestui spor și-n continuare, după pronunțarea hotărârii, Curtea l-a apreciat de asemenea ca fiind întemeiat, întrucât în considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut că instanțele de judecată trebuie să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice, acest lucru presupunând că, nici în prezent, dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea. Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă aceste texte de lege.
În baza art.40 (2) lit.c și h Codul muncii, a admis cererea privind efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților, apreciind acest capăt de cerere ca fiind unul accesoriu față de cererea principală.
Curtea a respins cererea reclamanților privind cumularea dobânzii legale cu actualizarea sumelor solicitate raportat la rata inflației, apreciind că în raport de dispozițiile art.1088 Cod civil, reclamanții nu pot pretinde decât dobânda legală, întrucât aceasta, stabilită în funcție de nivelul de referință a conform art.3 din OG nr.9/2000, modificată prin Lege anr.356/2002, reflectă și mărimea inflației, în sensul că majorarea acestuia determină și creșterea ratei dobânzii, în scopul compensării reducerii puterii de cumpărare a banilor.
Prin acordarea atât a actualizării cât și a dobânzii legale, s-ar crea o dublă reparație a aceluiași prejudiciu, reprezentând o îmbogățire fără justă cauză.
Ca urmare, Curtea a obligat pârâții la plata dobânzii legale aferente sumelor cuvenite reclamanților de la data scadenței față de natura salarială a drepturilor pretinse, rezultate din raporturi juridice de muncă, ceea ce pune debitorul-angajator de drept în întârziere și până la data plății efective, în acord cu dispozițiile art.1082 și 1084 Cod civil.
Având în vedere că prin încheierea din 5.06.2008 s-a unit excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor cu fondul, Curtea a respins această excepție ca neîntemeiată întrucât acest pârât a fost chemat în judecată în vederea alocării fondurilor necesare plății sumelor solicitate de către reclamanți în considerarea prezentelor ce-i revin privind elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și de elaborarea proiectelor de rectificare bugetară conform procedurii instituite de Legea nr.500/2002.
În baza art.274 pr.civ. a obligat pârâtul Ministerul Justiției la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs
recurentul STATUL ROMÂN prin Ministerul Economiei și Finanțelor, calea de atac fiind înregistrata pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție - Secția Civilă pentru Proprietate Intelectuală sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că desi in cererea de chemare in judecata, figurează ca parat Statul R prin Ministerul Economiei si Finanțelor, instanța a reținut ca Ministerul Economiei si Finanțelor are calitate procesuala, in raport de obligațiile acestui minister de elaborare a proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, instanța a admis cererea de chemare in judecata, obligandu-1 la "alocarea fondurilor necesare".
Hotărârea primei instanțe nu este motivata si este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motive prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 din Codul d e procedura civila.
Instanța a interpretat si a aplicat greșit legea, considerând ca Ministerul Economiei si Finanțelor are calitate procesuala in dosar, desi reclamanții nu sunt si nu au fost angajați ai acestuia, si nu a motivat in nici un fel soluția data.
Argumentele prezentate de către instanța nu pot fi considerate ca o motivare a hotărârii, in sensul pe care aceasta noțiune il are potrivit art. 261 alin.l pct.5 Cod proc.civ.
Simpla enumerare a mai multor articole din nr.HG 386/2007 privind organizarea si funcționarea Ministerului Economiei si Finanțelor, precum si din Legea nr. 500/2002, nu poate fi considerata o motivare a hotărârii, respectiv a soluției de admitere a cererii de chemare in judecata.
Nelegalitatea hotărârii rezulta in primul rand din confuzia creata intre Statul R reprezentat prin Ministerul Economiei si Finanțelor si Ministerul Economiei si Finanțelor, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, aflat în subordinea Guvernului, care aplică strategia și Programul de guvernare în domeniul economiei și finanțelor publice, astfel cum este definit prin art. 1 din HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor.
Desi prin cererea introductiva reclamanții au inteles sa cheme in judecata Statul R reprezentat prin Ministerul Economiei si Finanțelor, atat in considerentele hotărârii, cat mai ales in dispozitivul acesteia, instanța a menționat ca parte in dosar Ministerul Economiei si Finanțelor, dispunând obligarea acestuia la "alocarea fondurilor necesare efectuării plații drepturilor salariale solicitate", încălcând astfel unul din pricipiile fundamentale ale procesului civil, si anume principiul disponibilității, prin extinderea cadrului procesual fara a exista vreo manifestare de voința clin partea reclamanților in sensul introducerii in cauza, ca parat, a Ministerului Economiei si Finanțelor.
Pe cale de consecința, instanța a stabilit o obligație de a face in sarcina unei persoane care nu a fost chemata in judecata de către reclamat, si care implicit nu este parte in dosar.
In al doilea rand, sentința este criticabila, in ceea ce privește fondul cauzei, sub următoarele aspecte:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice in temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, obligațiile de plata ale MINISTERULUI JUSTIȚIEI in temeiul unui titlu executoriu, (cum ar fi si o hotărâre judecătoreasca prin care s-ar admite pretențiile reclamantului) se realizează din sumele aprobate prin bugetul sau - fara nici o legătura cu competentele Ministerului Economiei Si Finanțelor in materie de buget.
Recurenta are in vedere dispozițiile legale referitoare la finanțele publice, la bugetul de stat si la executarea titlurilor executorii de către instituțiile publice, pe care le-a citat in susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive de cererea de chemare in judecata, cu precizarea ca, potrivit Codului d e procedura civila, ceea ce determina participarea unei persoane la un proces este calitatea sa si nu opozabilitatea hotărârii cu care se finalizează acesta, raportul de drept procesual neputandu-se lega valabil decât intre titularii dreptului, respectiv, obligației ce rezulta din dreptul material dedus judecații.
Tot referitor la calitatea procesuala pasiva, solicita sa se aiba in vedere faptul ca, MINISTERUL JUSTIȚIEI are calitatea de ordonator principal de credite, iar in conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierahic inferioare.
Admițând cererea de chemare in judecata, instanța a aplicat greșit si dispozițiile art. 28 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice care stabilește principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitățile instituțiilor publice implicate in procesul bugetar si care la lit. d ) - e) prevede faptul ca, "proiectele legilor bugetare anuale si ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza politicilor si strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite in formarea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite si pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite".
Prin urmare, este lipsit de relevanta, in speța, faptul ca, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR elaborează proiectul bugetului de stat, atâta timp cat aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatoriilor principali de credite - si nu la cererea persoanelor fizice angajați ai acestora -si a proiectelor bugetelor locale.
Astfel, in opinia recurentului parti in dosar trebuie sa fie numai reclamantul -persoana fizica, si paratul - instituția publica angajatoare, urmând ca in cazul admiterii acțiunii, instituția publica parata, in calitate de ordonator principal de credite sa solicite MINISTERULUI ECONOMIEI SI FINANȚELOR o rectificare bugetara in acest sens, prin intocmirea unui proiect de lege de modificare a legii bugetului de stat.
Având in vedere raționamentul de mai sus, precum si de prevederile legale expuse, apreciaza ca prima instanța a reținut in mod eronat mecanismul elaborării bugetului de stat, rolul instituției recurente in cadrul acestuia, precum si obligațiile si competentele ordonatorilor principali de credite in materie, cu consecința admiterii in mod neintemeiat a cererii de chemare in judecata.
de aceste considerente, solicita admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI ECONOMIEI SI FINANȚELOR si respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
In cazul in care vor fi respinse excepțiile mai sus arătate, in subsidiar, pe fond, apreciaza soluția de admitere a cererii de chemare in judecata ca fiind nelegala, solicitand sa fie infirmata si pe cale de consecința sa fie respinsa cererea ca fiind neîntemeiata.
Trbuie avute in vedere si dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, care stabilește pe de o parte ca, nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanțată si plătită daca nu este aprobata potrivit legii, iar pe de alta parte ca, nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in buget daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala.
In condițiile in care MINISTERULUI ECONOMIEI SI FINANȚELOR ii revine obligația de a se incadra in cheltuielile stabilite de către legiuitor, plata salariaților unor alte instituții publice apare ca fiind nelegala si imposibil de efectuat.
Cu titlu de practica, invoca decizia înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 39/09.01.2008, pronunțata in dosarul nr- si alte decizii similiare pronunțate in cauze cu același obiect.
In acest domeniu a fost adoptat un act normativ cu caracter de norma speciala, respectiv Ordonanța de urgenta nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției.
Potrivit art.III alin.l acest act normativ, "Plata sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției, se va realiza, eșalonat, în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urșență, modalitatea de eșalonare fiind stabilită prin ordin comun al ministrului justiției, ministrului economiei și finanțelor, președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, președintelui înaltei Curți de Casație și Justiție și al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției Prin Ordinul comun nr. 3774/22.08.2008 privind modalitatea de eșalonare a plații sumelor prevăzute in titlurile executorii emise pana la intrarea in vigoare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr.75/2008 privind stabilirea unor masuri pentru soluționarea unor aspecte financiare in sistemul justiției, a fost reglementata modalitatea de executare a hotărârilor obținute de personalul din justiție.
Astfel, potrivit art.l alin.2 din respectivul ordin acesta se aplica atat pentru drepturile salariate stabilite prin hotărâri judecătorești, cat si pentru dobânzi, penalități sau alte sume acordate, calculate pana la data plații efective, precum si pentru cheltuielile de executare.
a) Conform art.2 "Plata sumelor aferente fiecărui titlu executoriu dintre cele prevăzute la art.l se va realiza eșalonat, in termen de 18 luni de la intrarea in vigoare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr.75/2008, in trei transe.
Potrivit art.3 sumele aferente transei menționate la lit.a) vor fi alocate prin rectificare bugetara iar, conform art.4 sumele menționate la lit.b) si c) vor fi alocate prin bugetul aferent Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, înaltei Curți de Casație si Justiție si Ministerului Public, pentru anul 2009.
La art. 5 este reglementata modalitatea de centralizare a sumelor de către ordonatorii terțiari, secundari si principali de credite din sistemul justiției si atribuțiile acestora privind punerea in executare a hotărârilor judecătorești. Dupa centralizarea datelor ordonatorii principali respectiv Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casație si Justiție si Ministerul Public urmând sa solicite alocarea fondurilor necesare plații sumelor in bugetele proprii, cu respectarea Legii nr.500/2002.
In același sens sunt si dispozițiile art. 25 din OUG 37/2008, privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, potrivit cărora "ordonatorii principali de credite sunt abilitați să introducă în structura bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine subdiviziuni bugetare de la care urmează să fie puse în plată sentințele judecătorești, asigurând fondurile necesare prin redistribuiri de sume, pe tot parcursul anului, și comunicând Ministerului Economiei și Finanțelor în termen de 5 zile operarea acestor modificări."
Având in vedere dispozițiile Ordonanței de urgenta a Guvernului nr.75/2008 si Ordinului nr.3774/22.08.2008, plata drepturilor salariale din sistemul de justiție, recunoscute prin hotărâri judecătorești, vor fi achitate eșalonat de ordonatorii de credite din sistemul de justiție, din bugetele acestora, urmând ca fondurile sa fie alocate prin legile de rectificare si prin legea bugetului.
Deoarece art.2 lit. a) din Ordinul nr.3774/22.08.2008 menționează faptul ca, prima transa in procent de 30% se va achita in luna octombrie 2008, prin Ordonanța de urgenta nr. 112/2008, s-a procedat la rectificarea bugetului pe anul 2008.
Prin urmare, Ministerul Economiei si Finanțelor si-a respectat obligațiile legale stabilite prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.75/2008, respectiv Ordinul nr. 3774/22.08.2008, in sensul ca a procedat la rectificarea bugetului Ministerului Justiției, alocând credite bugetare in suma de 280 milioane lei, pentru plata primei transe de 30%, asa cum se prevede la art. 2 din Ordinul comun nr. 3774/22.08.2009.
In același sens, pentru plata transelor aferente lunilor martie 2009 si octombrie 2009, sumele rezultate din titluri executorii definitive au fost prevăzute in proiectul de buget al Ministerului Justiției pe anul 2009.
In concluzie, solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile atacate, ca nelegala, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, iar in subsidiar, ca fiind neintemeiata.
Intimatii-reclamanti au formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin sentinta recurata, instanta de fond a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a admis, în parte, acțiunea declarată de formulată de reclamanții:, și G, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a obligat pârâtul Ministerul Justiției la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada martie 2005 la zi și în continuare actualizat cu dobânda legală de la data scadenței până la plata efectivă și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților, a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare sus menționatelor drepturi, a obligat pârâtul Ministerul Justiției la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei si a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind actualizarea sumelor cu rata inflației.
Curtea nu poate retine sustinerile recurentei in sensul ca, desi prin cererea introductiva reclamanții au inteles sa cheme in judecata Statul R reprezentat prin Ministerul Economiei si Finanțelor, atat in considerentele hotărârii, cat mai ales in dispozitivul acesteia, instanța a menționat ca parte in dosar Ministerul Economiei si Finanțelor, dispunând obligarea acestuia la "alocarea fondurilor necesare efectuării plații drepturilor salariale solicitate", încălcând astfel unul din pricipiile fundamentale ale procesului civil, si anume principiul disponibilității, prin extinderea cadrului procesual fara a exista vreo manifestare de voința clin partea reclamanților in sensul introducerii in cauza, ca parat, a Ministerului Economiei si Finanțelor.
Nu se poate retine nici ca instanța a stabilit o obligație de a face in sarcina unei persoane care nu a fost chemata in judecata de către reclamat, si care implicit nu este parte in dosar.
Astfel, din analiza actiunii introductive si a hotararii recurate, Curtea constata ca reclamantii l-au chemat in judecata pe capatul trei de cerere pe paratul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, dar ulterior in motivarea capatului respectiv de cerere au aratat ca solicita obligarea Ministerului Economiei si Finantelor sa aloce fondurile necesare platii drepturilor banesti solicitate.
Curtea constata ca in fapt reclamantii au solicitat pronuntarea unei hotarari si in contradictoriu cu Ministerul Economiei si Finantelor, iar instanta de fond nu a incalcat principiul disponibilitatii, deoarece, in fapt, reclamantii au solicitat obligarea acestui parat la alocarea de fonduri si nu a Statului R, iar ceea ce conteaza este intentia partilor si nu termenii folositi de acestia in redactarea actiunii.
In ceea ce priveste motivarea actiunii, nu se poate retine incidenta in cauza a motivului de modificare prevazut de art.304 pct.7 cod procedura civila, in sensul ca hotararea primei instanțe nu este motivata. Din analiza acesteia, Curtea constata ca instanta de fond a analizat si s-a pronuntat pe toate capetele de cerere in mod motivat, aratatnd argumentele in fapt si in drept care au stat la baza respectivei sentinte.
In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a Ministerului Economiei si Finantelor, Curtea retine dispozitiile art.19 alin.1 lit.a din Legea nr.500/2002, potrivit carora în domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții:coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
De asmenea, Ministerul analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor;furnizează Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale; asigură monitorizarea execuției bugetare, iar în cazul în care se constată abateri ale veniturilor și cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune Guvernului măsuri pentru reglementarea situației; stabilește conținutul, forma de prezentare și structura programelor elaborate de ordonatorii principali de credite.
Ministerul Finantelor publice are si functia de concepție bugetară și fiscală si elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, asa cum rezulta din HG nr.34/2009.
In aceste conditii, Curtea nu poate retine sustinerile acestuia in sensul ca potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice in temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva, iar potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Daca Ministerul Finantelor Publice nu avizeaza pozitiv rectificarile bugetare solicitate de ordonatorii principali de credite bugetare si nu aloca sumele respective, obligatiile stabilite prin titlu nu pot fi executate.
Avand in vedere ca acest parat nu a fost obligat la plata drepturilor banesti solicitate de reclamanti, ci doar sa aloce sumele necesare efectuarii acestor plati, Curtea constata ca exista identitate intre parat si debitorul obligatiei in raportul juridic dedus judecatii pe capatul patru de cerere.
In ceea ce priveste fondul cauzei, Curtea constata ca solutia pronuntat este temeinica si legala pentru urmatoarele considerente:
Intimatii-reclamanti au calitatea de personal de specialitate juridica asimilat magistratilor si prin sentinta instantei de fond au fost admise pretentiile acestora avand ca obiect plata sporului de 50% de stres și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară începând cu luna 2005 până în prezent și în continuare lunar, corespunzător perioadei în care au avut calitatea de personal auxiliar de specialitate, actualizate cu dobanda legala de la data scadentei și până la data plății efective.
Prin pronuntarea acestei hotarari, instanta de fond nu a depasit atributiile puterii judecatoresti, pronuntandu-se pe pretentiile civile formulate in baza considerentelor de fapt si de drept aratate in hotarare. Instanta de fond nu a acordat alte drepturi decat cele prevazute de lege si nu a facut altceva decat sa aplice temeiurile legale la situatia de fapt dedusa judecatii.
In aceste conditii, Curtea nu poate retine incidenta in cauza a motivului de casare prevazut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, dar nici a celui de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Din materialul probator administrat in cauza Curtea retine ca, în conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
La data de 1 octombrie 2000 intrat în vigoare Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996. Astfel, prin dispozițiile art. I pct. 42 din Ordonanța de Guvern nr.83/2000 s-a statuat că "Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 563 din 18 noiembrie 1999, se modifică și se completează după cum urmează: - 42. articolul 47 se abrogă".
n ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronunțat decizia nr. XXI, cu următorul dispozitiv:"Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 3 din Codul d e procedura civila, rocurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Ca atare, in aprecierea obligatorie pentru instantele judecatoresti, data de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008, prin decizia nr. XXI/10.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitateau dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Textul dispozitivului utilizeaza un verb la timpul prezent ("au dreptul"), ce justifica interpretarea ca acest spor se cuvine judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate si la data pronuntarii deciziei nr. XXI, respectiv 10.03.2008, in ciuda abrogarii Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, in intregime, prin OUG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in cauza Aurel impotriva Romaniei 1, din 06.12.2007, constatand incalcarea articolului 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si a articolului 1 din Primul Protocol Aditional la Conventie combinat cu articolul 14.
In prezenta cauza, situatia este similara, neacordarea sporului de 50% din indemnizatia de baza bruta lunara,pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,reclamantilor instituind un tratament inegal in raport de reclamantii care l-au castigat, prin hotarari judecatoresti irevocabile, pronuntate de instantele romane.
Ca atare, instanta constata ca reclamantii au osperanta legitimade a obtine recunoasterea creantei lor, in situatia contrara incalcandu-se articolul 1 din Primul Protocol Aditional combinat cu articolul 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, urmând să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, recursul declarat de recurentul-pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.213/03.11.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și intimații-reclamanți, G, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./tehnored
/2ex
06.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Elena Luissa Udrea, Maria
