Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2837/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2021/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2837/
Ședința publică de la 29.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Sandu Valentina JUDECĂTOR 2: Harabagiu Lizeta JUDECĂTOR 3: Ceaușescu Măria GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 134/22.10.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a -a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(5033/2008) în contradictoriu cu intimatii-pârâti MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE Șl JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC -DIRECTIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ Șl TERORISM, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimații-pârâți MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și MINISTERUL PUBLIC -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au formulat întâmpinări, înregistrate la dosar la data de 17.04.2009, respectiv 23.04.2009, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr- și înaintată Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin încheierea de ședință din data de 25.06.2007, în baza dispozițiilor OUG nr.75/2008, reclamantul a chemat în judecată pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, MINISTERUL PUBLIC -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Ministerul Economiei și Finanțelor, și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâților, la plata despăgubirilor actualizată cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă, corespunzătoare creșterilor salariale astfel: 5%, începând cu data de 01.01.2007, față de nivelul din luna februarie 2006, și cu 2%, începând cu luna martie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, în condițiile prevăzute de art.1, alin.2 din Ordonanța nr. 10/2007; înscrierea în carnetul de muncă a indexărilor amintite.
Prin sentința civilă nr.134/22.10.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție; a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale invocată de același pârât; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a respins acțiunea față de acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins ca neîntemeiată, cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, MINISTERUL PUBLIC - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Curtea a apreciat ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, întrucât prin lege sau alte acte normative nu se instituie o procedură specială prealabilă sesizării instanței pentru valorificarea drepturilor bănești solicitate în cauză, iar accesul liber la justiție este garantat prin Constituția României.
Curtea a considerat ca fiind neîntemeiată și excepția necompetenței materiale a instanței, având în vedere că prin acțiunea dedusă judecății se solicită acordarea drepturilor salariale, iar instanța competentă este Curtea de APEL BUCUREȘTI, potrivit art.l și II din OUG nr.75/2008.
Pe fondul cauzei, Curtea a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, având ca obiect obligarea pârâților la plata drepturilor reprezentând creșteri salariale neacordate în anul 2007, aplicate la valoarea de referință sectorială, ca urmare a constatării discriminării față de alte categorii de persoane din România, cu următoarea motivare:
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din OG nr.10/2007 invocate de către reclamant în cauză "în anul 2007 salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr.383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit Ordonanței Guvernului nr.3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în trei etape, astfel: a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2% ncepând cu data de 1 aprilie 2007, fașă de nivelul din luna martie 2007; c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007".
Curtea a apreciat că dispozițiile legale amintite nu sunt aplicabile reclamantului, pensionat la data de 23 mai 2007, de vreme ce acesta nu a făcut parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică, fiind salarizat în temeiul unei legi speciale, respectiv OG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007.
Acordarea creșterilor salariale acordate prin OG nr.10/2007 anumitor categorii de persoane a reprezentat o opțiune a legiuitorului și nu poate constitui o discriminare, întrucât nu reprezintă "o deosebire, excludere, restricție sau preferință efectuată pe bază de etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare sau categorie defavorizată", în sensul dispozițiilor OG nr. 137/2000 republicată invocată în cauză.
Nu a putut reține instanța ca fiind discriminatoriu faptul că magistrații nu au beneficiat de măririle salariale acordate personalului contractual și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, de vreme ce persoanele din aceste categorii profesionale nu sunt salarizate în baza coeficienților de multiplicare și a valorii de referință sectorială utilizate pentru salarizarea magistraților.
De asemenea, nu s-a putut reține aplicarea unui tratament diferențiat între persoanele menționate de OG nr.10/2007 și categoria magistraților, din cadrul căreia face parte și reclamantul, de vreme ce sunt în discuție situații obiectiv diferite, particulare.
Admiterea acțiunii deduse judecății și acordarea drepturilor solicitate în cauză, în condițiile în care acestea nu sunt prevăzute de legea specială de salarizare a magistraților, ar însemna depășirea puterii judecătorești și încălcarea gravă a principiului constituțional al separației și echilibrului puterilor statului, cunoscut fiind că instanța de judecată nu are atribuții de legiferare, misiunea sa fiind de a realiza justiția, respectiv de a soluționa litigiile deduse judecății, aplicând legea, doar Parlamentul României și Guvernul, prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, având competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
În acest sens, prin Decizia nr.818/2008 pronunțată de către Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate a art.1 și 2 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În concluzie, de vreme ce reclamantul a beneficiat de prevederile unei legi speciale de salarizare, acesta nu poate pretinde, în afara legii, alte drepturi reglementate prin alte acte normative în beneficiul altor categorii de salariați, nefiind dovedită în cauză existența unei discriminări între persoane aflate în situații analoge sau comparabile.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat, recurentul-reclamant, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr-, dar urmare prevederilor Deciziei Curții Constituționale nr.104/20.01.2009, dosarul a fost trimis spre competentă soluționare Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, unde a fost înregistrat sub nr-.
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, recurentul-reclamant învederează instanței următoarele:
Prin nr.OG10/2007 tuturor demnitarilor numiți sau aleși precum si funcționarilor publici si salariaților contractuali din sectorul bugetar le-a fost recunoscut dreptul la anumite majorări salariale,in mai multe etape, pentru acoperirea ratei inflației. Prin urmare, aceasta majorare reprezintă de fapt o indexare a salariilor cu rata inflatiei,ca urmare a devalorizării monedei naționale. Conform Directivei nr.2000/78/CE privind crearea cadrului general in favoarea tratamentului egal pentru ocuparea forței de munca si condițiile de angajare, in vederea definirii si constatării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate in situații comparabile.
Potrivit art.126 din Constituția României "Justitia se realizează prin ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție si prin celelalte instanțe judecătorești stabilite prin lege", iar prin aplicarea disp. nr.OG10/2007 numai judecătorilor de la ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție si excluderea judecătorilor ce funcționează la alte instanțe din sistemul judiciar, se creează o situație discriminatorie.
Totodată, procurorii au calitatea de magistrați, aflându-se in situații analoge cu judecătorii,astfel că,in lipsa unei justificări obiective si rezonabile, lipsirea procurorilor de creșterile salariale periodice acordate tuturor celorlalte categorii profesionale ale căror salarii se suporta din bugetul de stat, in sume ce au ca scop acoperirea inflației,constituie o încălcare a art.5 CM, a directivei menționate mai sus si a art. 14 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Consideră recurentul că prin neacordarea acestor drepturi nu numai ca a fost discriminat față de alte categorii profesionale, dar a suferit si un prejudiciu din cauza reducerii puterii de cumpărare.
La data de 17.04.2009, prin Serviciul Registratură al Curții a depus întâmpinare intimatul-pârât MINISTERUL PUBLIC -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism,solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurate.
A mai solicitat respingerea recursului și intimatul-pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție,prin întâmpinarea depusă la 28.04.2009.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și potrivit disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, reținând în mod corect că pretențiile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate.
Astfel, corect s-a reținut că dispozițiile legale ale art.1 alin.1 din OG nr.10/2007 invocate de către reclamant în cauză nu sunt aplicabile reclamantului, pensionat la data de 23 mai 2007, de vreme ce acesta nu a făcut parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică, fiind salarizat în temeiul unei legi speciale, respectiv OG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007.
Evident că instanța de fond nu putut reține ca fiind discriminatoriu faptul că magistrații nu au beneficiat de măririle salariale acordate personalului contractual și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, de vreme ce persoanele din aceste categorii profesionale nu sunt salarizate în baza coeficienților de multiplicare și a valorii de referință sectorială utilizate pentru salarizarea magistraților.
Recurentul-reclamant a beneficiat de prevederile unei legi speciale de salarizare, neputând pretinde și alte drepturi reglementate prin alte acte normative date în beneficiul altor categorii de salariați, situația neputând fi analogă și comparabilă.
Așa fiind, nu se poate susține existența unui tratament diferențiat între persoanele menționate de OG nr.10/2007 și categoria magistraților, din cadrul căreia face parte și reclamantul, de vreme ce sunt în discuție situații obiectiv diferite, particulare.
A admite pretențiile recurentului-reclamant, ar însemna, potrivit raționamentului acestuia, că toate celelalte categorii de bugetari ar putea invoca discriminarea lor față de categoria magistraților sau oricărei alte categorii de bugetari, ceea ce nu poate fi primit.
Așadar, numai dreptul la plata salariului pentru munca prestată este un drept fundamental care nu poate fi restrâns salariatului, iar nu și indexarea acestuia în conformitate cu devalorizarea monetară.
Aceasta este și practica Curții Constituționale care a reținut că beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este cel pretins în cauză, nu constituie un drept constituțional fundamental și, în consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă.
În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Deciziile nr.818, 819 și 821 pronunțate la data de 3.07.2008, obligatorii pentru instanțe, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din OG nr.137/2000, printre care art.2 și 21, invocate de recurentul-reclamant.
Pentru aspectele de fapt și de drept reținute, Curtea va respinge recursul ca nefondat, drepturile salariale ale recurentului-reclamant fiind stabilite prin lege specială, în conformitate cu conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 134/22.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC -DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
18.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Sandu ValentinaJudecători:Sandu Valentina, Harabagiu Lizeta, Ceaușescu Măria
