Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 343/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.343/CM
Ședința publică din 09 Iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții - reclamanți:, cu domiciliile procesuale alese la Judecătoria Tulcea --, împotriva sentinței civile nr. 2391/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, având ca obiect drepturi bănești spor de confidențialitate 15%.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință referă că recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru. Totodată arată că recurenții reclamanți au depus la dosar prin fax, la data de 22.04.2009, copie de pe minuta deciziei nr.46 pronunțată de în dosarul nr.27/2008.
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată acestei instanțe, înregistrată sub nr- reclamanții, au chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Tulcea, în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea pârâtelor să recunoască discriminarea, să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate până la 15% începând cu data de 01.02.2006 și până în prezent, precum și pentru viitor, actualizate la data plății efective, cât și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
De asemenea, reclamanții au mai solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivare, reclamanții arată că, în scopul asigurării efective a confidențialității informațiilor clasificate au fost edictate mai multe acte normative, menite să ofere categoriilor de persoane ce gestionează astfel de informații sporuri speciale corespunzătoare gradului de acces la astfel de informații.
Conform art.15 alin.1 și 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.328 24 august 2005 pentru aprobarea Codului d eontologic al judecătorilor și procurorilor, "judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate. În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și a nu permite consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și de regulament.
Potrivit art.99 lit.d din legea nr.303/2004 republicată privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie abateri disciplinare nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter.
Art.14 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sistemul european de protecție, având în vedere și această sursă, care completează Convenția, formând un bloc de convenționalitate și ale căror dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct din dreptul R, potrivit art.11 și 20 din Constituția României, prevede că, exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție, trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii publice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
În temeiul art.1 din Protocolul nr.12 la Convenție, în vigoare la 1 aprilie 2005, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea națională a unui stat contractant este asigurată, fără nici o discriminare, întemeiată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație și nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorități publice, dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul din motivele arătate anterior.
În baza art.27 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare republicată, în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri, proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, cererea de despăgubiri fiind scutită de taxa judiciară de timbru.
În apărare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP Taf ormulat întâmpinare, prin care a arătat că,în ceea ce o privește, critica sa asupra cererii de chemare în judecată, exclusiv cu privire la obligația ce se dorește a fi instituită prin hotărârea judecătorească, se fondează pe dispozițiile Legii nr.500/2002, privind Finanțelor Publice, în principal ale celor cuprinse în art.16, 19; 20; 28; 34 și 35, dispoziții care evidențiază independența celor două ministere în privința proiectării, aprobării și execuției bugetelor proprii.
Conform dispozițiilor din actul normativ citat, elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice inclusiv a bugetului general consolidat, reprezintă un complex de activități proprii sau în colaborare, care în final sunt supuse cenzurii Parlamentului.
În ceea ce privește bugetul Ministerului Justiției unde va trebui să se regăsească suma ce face obiectul cererii de chemare în judecată, este de observat că proiectul acestuia a fost elaborat pentru anul 2007 și urmează a fi elaborat pentru anul următor de ordonatorul principal de credite, în concret ministrul internelor și reformei administrative.
Pârâtul Ministerul Justiției, a depus întâmpinare, prin care a arătat că: Modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, ori nereglementarea de legiuitor a unor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000.
În măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare este în contradicție cu dispozițiile art.16 din Constituție, există posibilitatea ca într-un litigiu de competența instanțelor judecătorești, cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi legale.
Cu atât mai nefondate apar pretențiile reclamanților privind acordarea pentru viitor prin hotărârea pronunțată de către instanță a unui spor de confidențialitate, ceea ce ar însemna ca aceasta să depășească atribuțiile puterii judecătorești și să legifereze acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a magistraților.
Pe fond, se arată că, în cazul neacordării sporului de confidențialitate nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor pentru că pârâta nu se află în fața unui drept la sporul de confidențialitate, ca drept recunoscut și protejat de lege pentru magistrați.
În speță, nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate magistraților.
Însă a arătat pârâtul că,pentru a putea exista discriminare, fiind necesară protecția în temeiul dreptului la tratament egal, trebuie să fim în prezența recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege.
A mai solicitat a se constata că, actele normative la care se referă reclamanții în cererea de chemare în judecată, reglementează salarizarea unor anumite categorii de persoane din sectorul bugetar (funcționari publici, personal militar etc.) și nu există nici un temei legal pentru aplicarea acestor prevederi magistraților.
Nu există discriminare în raport cu prevederile art.1 alin.3 din OG nr.137/2000 care prevede că "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile".
La data de 5 dec.2007, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că, nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât, deoarece Consiliul, conform, art.16-20 din OG nr.137/2000, republicată este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și sancționeze contravențiile prevăzute de OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu toate completările și modificările ulterioare, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
În conformitate cu prevederile art.27 din OG nr.137/2000, rep. posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare, fiind obligat să probeze, în măsură egală cu cel acuzat, existența sau nu a discriminării (principiul investirii sarcinii probei).
În această situație, judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului, în sensul stabilirii caracterului discriminatoriu al faptei.
În ședința din 19 dec.2007, instanța din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor în cauză.
Examinând excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, instanța va reține că acesta nu a fost chemat în judecată în calitate de pârât, ci, doar pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de discriminare.
În consecință, instanța urmează a respinge excepția privind lipsa calității procesuale a C-, ca nefondată.
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța constată că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză în care se solicită obligarea la plata unor drepturi constând în sporul de confidențialitate, litigiul de muncă fiind stabilit, potrivit art.282 din Codul muncii, între salariați și angajator precum și alte persoane juridice sau fizice care au vocație în temeiul legilor speciale sau Codului d e procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.2391/19.12.2007, Tribunalul Tulceaa admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A respins acțiunea îndreptată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
A respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru combaterea Discriminării, ca nefondată.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Statul Român Prin Ministerul Finantelor, Economiei Și Comertului, Ministerul Justiției, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării Și Tribunalul Tulcea, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, prin Legea nr.444/2006, se prevede că se acordă un spor lunar de plată până la 15% din salariul de bază al funcționarilor publici cu statut special, militarilor angajați pe bază de contract și personalului civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională).
Dispozițiile art.15 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri pentru reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici prevăd că, sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariu, CNSAS, Ministerul Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul.
Prin dispozițiile art.21 din OG nr.137/2000 se stabilește că, persoana care se consideră discriminată poate formula acțiune privind acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Salarizarea personalului din sistemul autorității judecătorești și stabilirea drepturilor de care acesta beneficiază este reglementată prin legi speciale, având un regim de salarizare diferit față de alte categorii de personal.
În acest sens, potrivit dispozițiilor OG nr.27/2006 magistrații beneficiază de indemnizație lunară și alte sporuri.
Potrivit Legii nr.444/ 2006 sporul de confidențialitate se acordă astfel cum restrictiv este prevăzut de art.3, cadrelor militare în activitate, funcționarilor publici cu statut special, militarilor angajați pe bază de contract și personalului civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Întrucât reclamanții nu fac parte din aceste categorii, rezultă că nu sunt îndreptățiți să li se acorde sporul de confidențialitate fără a se constata existența unei discriminări față de celelalte categorii.
Față de aceste considerente, văzând și Hotărârea nr. 232/29.08.2007 și având în vedere că această hotărâre nu a fost atacată la instanța de contencios administrativ, instanța urmează a respinge cererea în totalitate ca nefondată.
Împotriva sus menționate sentințe civile au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Este evident faptul că Tribunalul Tulcea în motivare a preluat cu exactitate argumentele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care prin Hotărârea nr.323/29.08.2007 a constatat că prin neacordarea sporului la care s-a făcut referire, nu se creează un tratament diferențial discriminatoriu.
Hotărârea nu are caracter obligatoriu pentru instanța de judecată, ea trebuie să judece faptele în raport de principiile generale de drept și de dispozițiile legale aplicabile, dispoziții rezultate din normele interne sau convențiile internaționale la care România a aderat. Este evident că nici o lege nu prevede că reclamanții pentru faptul că gestionează informații clasificate să beneficieze de sporul de confidențialitate.
Acțiunea discriminatorie nu a fost săvârșită de vreun funcționar care să fi aplicat greșit greșit vreo dispoziție legală, așa încât să-i prejudicieze, ci de însuși legiuitorul român prin modul de reglementare, respectiv prin acordarea unui spor doar unor categorii de persoane, lăsând în afara prevederilor alte categorii printre care se enumeră și reclamanții, deși atât unii cât și ceilalți se află în situații identice, anume gestionează o anumită categorie de informație.
Împrejurarea că o faptă discriminatorie poate să rezulte din lege, reiese din chiar textul art.2 alin.2 din Ordonanța nr.137/31.08.2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Conform acestui text "sunt discriminatorii potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1 față de persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Faptul că reclamanții se află în aceleași situații ca și persoanele care beneficiază de scopul la care fac referire, "se bucură" de un tratament diferențiat, aspect ce rezultă din faptul că o categorie beneficiază de spor, ei nu. Tratamentul diferențiat nu este justificat obiectiv de vreun scop legitim, așa cum cer prev. art.2 alin.2
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate Curtea a admis recursul formulat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 15 al.1 și 2 din codul deontologic al magistraților, judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei, informațiile pe care le-au obținut în această calitate.
În cazul în care, potrivit legii lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și de regulament.
În conformitate cu prevederile art. 99 al.1 lit.d din legea nr.303/2004 constituie abatere disciplinară nerespectarea de către judecători și procurori a secretului deliberării și a confidențialității lucrărilor cu acest caracter.
În același sens, prin art. 10 din legea 303/2004 se prevede faptul că judecătorii și procurorii nu își pot exprima public opinia, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Prin urmare, obligația de confidențialitate pentru magistrați este prevăzută prin lege.
Ca atare, legiuitorul instituind obligația sinalagmatică profesională de confidențialitate în sarcina reclamanților, a instituit implicit și o obligație de plată(o contraprestație salarială).
Raportul juridic de muncă, indiferent că este tipic sau atipic, are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic. Așadar, raportul juridic de muncă dă naștere la drepturi și obligații reciproce între părți.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 al.1 lit.d) din legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor raportat la art. 16 al.1 și 2 din codul deontologic al magistraților; Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.46 din 15.12.2008, admițând recursul în interesul legii a stabilit că judecătorii și procurorii au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară.
Conform art. 329.pr.civ. dezlegarea dată problemelor de drept, judecata prin recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
În motivarea acestei decizii în interesul legii s-a reținut că magistrații, magistrații - asistenți și personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidențialitate pe motiv că actele normative nu prevăd acordarea acestui spor au drept la despăgubiri în temeiul art. 27 al.1 din OG 137/2000.
Aceste despăgubiri nu trebuie stabilite prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul de bază(indemnizația) prevăzut de marea majoritate a actelor normative care reglementează acest spor acordat altor categorii de personal, despăgubirile trebuie să fie acordate cu caracter temporar până la încetarea stării de discriminare.
Atât timp cât prin recursul în interesul legii s-a constatat existența unei discriminări între magistrați și celelalte categorii de funcționari care primesc sporul de confidențialitate și că nu există o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă pentru a acorda acest spor doar unora dintre ei, deși se află în situații comparabile, această problemă de drept, astfel cum a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe, în temeiul art. 329 Cod procedură civilă enunțat mai sus.
În consecință, avându-se în vedere dispozițiile art. 312 al.1,2,3 pr.civ. Curtea va admite recursul formulat de reclamanți și va modifica în parte sentința recurată, în sensul admiterii acțiunii în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Tulcea și obligării acestora la plata sporului de confidențialitate în cuantum de 15% calculat la indemnizația brută lunară, începând cu 1.02.2006 și în continuare, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Curtea a obligat pârâții la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății a sumelor datorate avându-se în vedere disp. art.269 alin.1 din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul este obligat să-i despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Numai repararea integrală a prejudiciului raportat la consecințele în timp ale inflației asupra sumelor datorate, poate să asigure o reală despăgubire a reclamanților.
Curtea a menținut celelalte dispoziții referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Reclamanții nu au înțeles să cheme în judecată Ministerul Economiei și Finanțelor pentru a aloca fondurile necesare plății sumelor neîncasate ci au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Potrivit art.3(1) din HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta are atribuția de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenții - reclamanți:, cu domiciliile procesuale alese la Judecătoria Tulcea --, împotriva sentinței civile nr. 2391/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-,
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite acțiunea.
Obligă pârâții la plata sporului de confidențialitate de 15% începând cu 1.02.2006 și în continuare, actualizat cu indicele de inflație la momentul plății.
Obligă pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: Șt.;
Red.dec.jud.-/07.07.2009
Tehnored.gref.RD/4ex./09.07.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Jelena Zalman
