Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 342/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.342/CM
Ședința publică din 09 Iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții reclamanți, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Tulcea,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2151 din 21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANTA, cu sediul în-, județul C, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, cu sediul în-, sector 5, CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în strada - - nr. 1-3, sector 1, având ca obiect drepturi bănești - spor de confidențialitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Reclamanții, -, -, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de Apel Constanta, Tribunalul Tulcea, Ministerul Economiei și Finantelor, Consiliul National Pentru Combaterea Discriminarii B, solicitând obligarea acestora, să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate până la 15% începând cu luna august 2004 și până în prezent, precum și pentru viitor, actualizate la data plății efective, și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Au mai solicitat reclamanții si obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Cererea a fost motivata in considerarea prevederilor art.15 alin.1 și 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.328 24 august 2005 pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor, potrivit cu care "judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate. În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și a nu permite consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și de regulament."
Potrivit art.99 lit.d din legea nr.303/2004 republicată privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie abateri disciplinare nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter.
În baza art.27 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare republicată, în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri, proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, cererea de despăgubiri fiind scutită de taxa judiciară de timbru.
In raport de toate aceste dispoziții, reclamanții se considera îndreptățiți la plata sporului astfel cum a fost solicitat.
În apărare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP Taf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive in conf. cu dispozițiile Legii nr.500/2002, dispoziții care arata ca elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice inclusiv a bugetului general consolidat, reprezintă un complex de activități proprii sau în colaborare, care în final sunt supuse cenzurii Parlamentului.
În ceea ce privește bugetul Ministerului Justiției unde va trebui să se regăsească suma ce face obiectul cererii de chemare în judecată, trebuie observat că proiectul acestuia a fost elaborat pentru anul 2007 și urmează a fi elaborat pentru anul următor de ordonatorul principal de credite, în concret ministrul internelor și reformei administrative.
Pârâtul Ministerul Justiției, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata.Arata ca, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, ori nereglementarea de legiuitor a unor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă care să poată fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, deoarece aceasta ar depăși cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000.
In cazul neacordării sporului de confidențialitate nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor pentru că pârâta nu se află în fața unui drept la sporul de confidențialitate, ca drept recunoscut și protejat de lege pentru magistrați.
A mai invocat de asemenea, inexistenta unui act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate magistraților iar actele normative la care se referă reclamanții în cererea de chemare în judecată, reglementează salarizarea altor categorii de persoane din sectorul bugetar (funcționari publici, personal militar etc.) și nu există nici un temei legal pentru aplicarea acestor prevederi magistraților.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că, nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât, deoarece Consiliul, conform, art.16-20 din OG nr.137/2000, republicată este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și sancționeze contravențiile prevăzute de OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu toate completările și modificările ulterioare, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
În conformitate cu prevederile art.27 din OG nr.137/2000, rep. posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare, fiind obligat să probeze, în măsură egală cu cel acuzat, existența sau nu a discriminării (principiul investirii sarcinii probei).
În această situație, judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului, în sensul stabilirii caracterului discriminatoriu al faptei.
Și Tribunalul Tulceaa invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive arătând ca numai Curtea de Apel poate in calitate de angajator sa aibă aceasta calitate.
Prin sentința civilă nr.2151/21.11.2007, Tribunalul Tulceaa respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A fost respinsă în totalitate ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, -, -, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de Apel Constanta, Tribunalul Tulcea, Ministerul Economiei și Finantelor, Consiliul National Pentru Combaterea Discriminarii
A fost respinsă cererea față de Ministerul Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a reținut următoarele:
S-a apreciat ca excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF este întemeiată deoarece acest minister nu poate sa aloce sume de bani pentru salariații altei instituții cu care nu are niciun raport de munca.
S-a respins excepția invocata de Tribunalul Tulcea pe considerentul ca aceasta instituție are raporturi de munca cu reclamanții si este ordonator terțiar de credite astfel ca in eventualitatea admiterii acțiunii este ținut să facă plata. Pe fondul cauzei instanța de fond a apreciat ca acțiunea este nefondata având in vedere următoarele considerente:
Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, prin Legea nr.444/2006, se prevede că se acordă un spor lunar de plată până la 15% din salariul de bază al funcționarilor publici cu statut special, militarilor angajați pe bază de contract și personalului civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională).
Dispozițiile art.15 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri pentru reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici prevăd că, sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariu, CNSAS, Ministerul Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul.
Prin dispozițiile art.21 din OG nr.137/2000 se stabilește că, persoana care se consideră discriminată poate formula acțiune privind acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Salarizarea personalului din sistemul autorității judecătorești și stabilirea drepturilor de care acesta beneficiază este reglementată prin legi speciale, având un regim de salarizare diferit față de alte categorii de personal.
În acest sens, potrivit dispozițiilor OG nr.27/2006 magistrații beneficiază de indemnizație lunară și alte sporuri.
Potrivit Legii nr.444/ 2006 sporul de confidențialitate se acordă astfel cum restrictiv este prevăzut de art.3, cadrelor militare în activitate, funcționarilor publici cu statut special, militarilor angajați pe bază de contract și personalului civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Întrucât reclamanții nu fac parte din aceste categorii, rezultă că nu sunt îndreptățiți să li se acorde sporul de confidențialitate fără a se constata existența unei discriminări față de celelalte categorii.
Față de aceste considerente, văzând și Hotărârea nr. 232/29.08.2007 și având în vedere că această hotărâre nu a fost atacată la instanța de contencios administrativ, instanța a respins cererea în totalitate ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Tribunalul Tulceaa preluat argumentele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care prin Hotărârea nr.323/29.08.2007 a constatat că prin neacordarea sporului la care s-a făcut referire, nu se creează un tratament diferențial discriminatoriu.
Insă, Hotărârea nu are caracter obligatoriu pentru instanța de judecată, ea trebuind să judece faptele în raport de principiile generale de drept și de dispozițiile legale aplicabile, dispoziții rezultate din normele interne sau convențiile internaționale la care România a aderat. Este evident că nici o lege nu prevede că reclamanții pentru faptul că gestionează informații clasificate să beneficieze de sporul de confidențialitate.
Împrejurarea că o faptă discriminatorie poate să rezulte din lege, reiese din chiar textul art.2 alin.2 din Ordonanța nr.137/31.08.2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Conform acestui text "sunt discriminatorii potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1 față de persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Faptul că reclamanții se află în aceleași situații ca și persoanele care beneficiază de scopul la care fac referire, "se bucură" de un tratament diferențiat, aspect ce rezultă din faptul că o categorie beneficiază de spor, ei nu. Tratamentul diferențiat nu este justificat obiectiv de vreun scop legitim, așa cum cer prev. art.2 alin.2.
Consideră recurenții că instanța de fond a dat o interpretare greșita dispozițiilor invocate si solicita admiterea recursului, cu consecința admiterii cererii așa cum a fost formulata.
Analizând sentința recurată din perspectiva criticilor formulate Curtea a admis recursul formulat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 15 al.1 și 2 din codul deontologic al magistraților, judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei, informațiile pe care le-au obținut în această calitate.
În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și de regulament.
În conformitate cu prevederile art. 99 al.1 lit.d din legea nr.303/2004 constituie abatere disciplinară nerespectarea de către judecători și procurori a secretului deliberării și a confidențialității lucrărilor cu acest caracter.
În același sens, prin art. 10 din legea 303/2004 se prevede faptul că judecătorii și procurorii nu își pot exprima public opinia, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Prin urmare, obligația de confidențialitate pentru magistrați este prevăzută prin lege.
Ca atare, legiuitorul instituind obligația sinalagmatică profesională de confidențialitate în sarcina reclamanților, a instituit implicit și o obligație de plată(o contraprestație salarială).
Raportul juridic de muncă, indiferent că este tipic sau atipic, are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic. Așadar, raportul juridic de muncă dă naștere la drepturi și obligații reciproce între părți.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 al.1 lit.d) din legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor raportat la art. 16 al.1 și 2 din codul deontologic al magistraților; Înalta Curte de Casație și Justiție, prinDecizia nr.46 din 15.12.2008,admițând recursul în interesul legii a stabilit că judecătorii, procurorii si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară.
Conform art. 329.pr.civ. dezlegarea dată problemelor de drept, judecata prin recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
În motivarea acestei decizii în interesul legii s-a reținut că magistrații, magistrații - asistenți și personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidențialitate pe motiv că actele normative nu prevăd acordarea acestui spor au drept la despăgubiri în temeiul art. 27 al.1 din OG 137/2000.
Aceste despăgubiri nu trebuie stabilite prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul de bază(indemnizația) prevăzut de marea majoritate a actelor normative care reglementează acest spor acordat altor categorii de personal, despăgubirile trebuie să fie acordate cu caracter temporar până la încetarea stării de discriminare.
Atâta timp cât prin recursul în interesul legii s-a constatat existența unei discriminări a acestei categorii profesionale in raport de celelalte categorii de funcționari care primesc sporul de confidențialitate și că nu există o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă pentru a acorda acest spor doar unora dintre ei, deși se află în situații comparabile, această problemă de drept, astfel cum a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe, în temeiul art. 329 Cod procedură civilă enunțat mai sus.
În consecință, avându-se în vedere dispozițiile art. 312 al.1,2,3 pr.civ. Curtea va admite recursul formulat de reclamanți și va modifica în parte sentința recurată, în sensul admiterii acțiunii în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de Apel Constanta, Tribunalul Tulcea, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării B și obligării acestora la plata sporului de confidențialitate în cuantum de 15% calculat la indemnizația brută lunară, începând cu luna august 2004 și în continuare, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Curtea a obligat pârâții la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății a sumelor datorate avându-se în vedere disp. art.269 alin.1 din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul este obligat să-i despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Numai repararea integrală a prejudiciului raportat la consecințele în timp ale inflației asupra sumelor datorate, poate să asigure o reală despăgubire a reclamanților.
Vor fi menținute celelalte dispoziții referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor deoarece aceasta instituție nu poate avea calitate de parata in lipsa unor raporturi de munca cu reclamanții.
Cu toate acestea Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de a aloca fondurile necesare plății sumelor neîncasate deoarece, potrivit art.3(1) din HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta are atribuția de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul recurenții reclamanți, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Tulcea,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2151 din 21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI B, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANTA, cu sediul în-, județul C, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, cu sediul în-, sector 5, CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în strada - - nr. 1-3, sector 1.
Modifică în parte sentința în sensul că admite acțiunea și obligă la plata sporului de 15% începând cu august 2004 și în continuare actualizat cu indicele de inflație la momentul plății și înscrierea în cartea de muncă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: Șt.;
Tehnored.Jud.-/08.07.2009
Tehnored.disp.gref.RD/4ex./09.07.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Jelena Zalman
