Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3487/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- pers. aux. Parchet
val de ref. sect.coresp
funcțiilor de demnitate publică
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3487
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea judecător
- - -judecător
- - -judecător
Grefier a
*****************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții, A, C, A, împotriva sentinței nr. 130 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția a II-a civilă și pt. conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN D, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează cererea formulată de recurenții reclamanți, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 130 din 20 nov. 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția a II-a civilă și pt. conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, A, C, A, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect "drepturi bănești".
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Craiova ca instanță de fond a reținut că prin cererea formulată la data de 05.03.2008 reclamanții, -, a, -, -, C, a, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanațelor Publice, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, după cum urmează:
Pentru perioadele 01.10.2004 - 31.12.2004, la valoarea de referință sectorială de 238 lei, conform OUG nr. 123/2003; 01.01.2005 - 30.09.2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG nr. 9/2005; 01.10.2005 - 31.01.2006, la valoarea de referință de 297,4 lei, conform OG nr.9/2005; 01.02.2006 - 31.08.2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG nr.3/2006; 01.09.2006 - 31.12.2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG nr.3/2006; 01.01.2007 - 31.03.2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG nr.10/2007; 01.04.2007 - 30.09.2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG nr. 10/2007; 01.10.2007 - 31.12.2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG nr. 10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus și în continuare, cu actualizarea sumelor restante în raport de indicele de inflație, la data efectivă a plății, în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant în parte.
Obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, în intervalul pentru care au formulat acțiune, au avut și au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul pârâților și că, potrivit art.1 din Legea nr. 50/1996 "salarizarea magistraților și personalului auxiliar din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătire și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute de Constituție și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească".
Au mai arătat reclamanții că, dispozițiile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire al salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică se aplică și celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, iar personalul auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești este numit în funcție și își desfășoară activitatea, așa cum prevede Legea nr. 567/2004.
Prin ordonanțe de urgență ale Guvernului au fost modificați coeficienții de multiplicare pentru funcțiile salarizate în temeiul Legii nr. 154/1998, astfel că, prin stabilirea unei valori de referință sectorială pentru personalul auxiliar din instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă acestea, mai mică decât acelora care ocupă funcții de demnitate publică, contravine spiritului de echilibru al puterilor statului.
între actuala reglementare, cu privire la salarizarea personalului din justiție și cel al organelor puterii legislative și executive este evidentă, inechitabilă și neconstituțională.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casați și Justiție, prin întâmpinare, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, arătând că acțiunea este de drept comun, iar competența soluționării ca instanță de fond aparține judecătoriei.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că, cererea reclamanților este lipsită de obiect deoarece aceștia nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică.
Instanța de fond a reținut că excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este neîntemeiată deoarece despăgubirile solicitate de reclamanți reprezintă diferențe de drepturi salariale ca urmare a indexării valorii de referință, în procentele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, iar potrivit OUG nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției "Cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul salarizat, potrivit OG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr.247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel".
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că funcțiile de demnitate publică sunt prevăzute limitativ în anexele la Legea nr. 154/1998, iar magistrații și personalul auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea nu fac parte din categoria funcțiilor de demnitate publică, astfel că, nu se poate indexa valoarea de referință sectorială a acestor categorii profesionale, cu procentele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, pentru perioada 01.10.2004 - 31.12.2007, potrivit actelor normative invocate de reclamanți în cererea de chemare în judecată.
Susținerea reclamanților cu privire la existența unei discriminări, ca urmare a indexării valorii de referință sectorială a personalului care deține funcții de demnitate publică este neîntemeiată în raport de decizia nr. 819/03.07.2007 a Curții Constituționale prin care s-a statuat că prevederile art. 1, art. 2, alin. 3 și art. 27, alin. 1 din OG nr. 137/200 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în acestea se deprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
A reținut Curtea Constituțională că, Parlamentul și prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituția României, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126, alin. 1 din Constituția Românei - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor subiective.
Față de aceste considerente acțiunea reclamanților a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții care au criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
Aceștia au arătat că până la intrarea în vigoare a prevederilor OG8/2007, 01.02. 2008, personalul de specialitate a fost salarizat conform Legii 50/1996, potrivit căreia valoarea de referință sectorială aera egală cu aceea prevăzută de lege pentru persoanele cu funcții de demnitate publică.
Totuși, și după intrarea în vigoare a OG8/2007 art.27 al acestei ordonanțe prevede că drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță sunt brute și impozabile.Acestea vor fi actualizate prin aplicarea majorărilor acordate în conformitate cu legea.
Prin această lege de salarizare, s-a acordat o creștere a veniturilor salariale dar, legea este emisă pentru o perioadă îndelungată de timp care nu poate anticipa inflația în timp ce legea de indexare este emisă pe o perioadă de timp determinată în care inflația poate fi evaluată.
Legea prin care se acordă indexarea anuală doar pentru anumite categorii de personal este discriminatorie în raport cu ceilalți salariați bugetari, excluderea categoriei personalului auxiliar de specialitate din parchetele de pe lângă instanțele judecătorești bugetar făcându-se fără a se dovedi un scop legitim.S-a arătat că însăși instanța creează un regim discriminatoriu între persoane aparținând aceleiași categorii de personal: personalului auxiliar de la Curtea de APEL CRAIOVAi -a fost admisă acțiunea, fapt care încalcă jurisprudența -cauza Beian contra Romaniei. S-a mai arătat că instanța nu a dat eficiență OUG134/1999 care este în vigoare și care stabilește în mod expres egalitatea valorii de referință sectorială pentru persoanele din cadrul autorității judecătorești cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Cu toate că prin OUG 27/29 03 2006 legiuitorul a considerat că se urmărește armonizarea grilei de salarizare a personalului din autoritatea judecătorească, totuși prin anexa nr.1 la ordonanță a fost înscrisă o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică cu consecința diminuării nepermise a indemnizațiilor magistraților, în disprețul dispozițiilor art. 74 din Legea 303/2004.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă, Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, în calitate de intimați au solicitat prin întâmpinările depuse la dosar respingerea ca nefondată a recursului declarat de reclamanți și menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțată de instanța de fond.
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate dar și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea ca instanță de recurs - prin decizia nr. 104 din 20 ian. 2009 Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din OUG75/2008 - constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică stabilește, în anexe, în mod limitativ funcțiile de demnitate publică alese și numite, iar din cadrul autorității judecătorești au făcut parte, inițial, doar președintele urții Supreme de Justiție, icepreședintele, președinții de secție, judecătorii, funcții menționate expres în anexa II/2 la Legea nr.154/1998.
Numai acestea au fost funcții de demnitate publică dar până în aprilie 2006, ulterior toți magistrații fiind salarizați conform OUG.nr.27/2006.
Magistrații de la judecătorii, tribunale și curți de apel precum și personalul auxiliar nu au fost nominalizați în anexele Legii nr.154/1998 astfel că dispozițiile legale ulterioare privind majorarea valorii de referință nu li se pot aplica.
Personalul auxiliar de la instanțele judecătorești a fost salarizat conform Legii nr.50/1996, lege specială de salarizare atât pentru grefieri cât și pentru magistrați până în anul 2006 respectiv 2007.
În anexa nr. 2 din Legea nr.50/1996, în vigoare la data de 01 09 2000 privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate de la judecătorii și parchetele de pe lângă JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu s-au prevăzut atât coeficienți de multiplicare pentru personalul de specialitate auxiliar cât și valoarea de referință sectorială, 1.140.800 lei. Această valoare de referință a fost majorată conform art. 3 lit. din Nr.OUG 123/2003.
Ulterior această valoare de referință sectorială a fost majorată prin mai multe acte normative, după cum urmează: 01 10 2004-31 12 2004, 238, 06 lei, 01 01 2005-30 09 2005, 246, 63 lei, 01 10 2005-30 03 2006, 267, 10 lei astfel încât la data de 30 09 2008 valoarea de referință să ajungă la suma de 296, 03 lei.
Nu poate fi reținută afirmația reclamanților -personal auxiliar, în sensul că prin stabilirea altei valori de referință sectorială decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite sunt încălcate dispozițiile art. 74 alin.2 ale Legii nr.303/2004 întrucât acest act normativ nu conține nicio dispoziție care să prevadă că drepturile salariale ale personalului auxiliar trebuie să fie egale cu cele ale persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Art. 60 alin.4 din Legea nr.567/2004 prevede că alarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilește prin lege specială astfel că valoarea de referință pe baza căreia se calculează salariile personalului auxiliar este cea prevăzută în legea de salarizare și nu pot fi calculate salariile pe baza unei alte valori de referință reglementată de lege pentru funcțiile de demnitate.
În consecință, dispozițiile legale nu se aplică decât destinatarilor legii și nu se pot aplica, prin analogie, altor categorii profesionale.
Referitor la susținerea că prin acordarea unor valori de referință sectoriale deferite în salarizarea puterilor statului, contravine nr.OG137/2000, instanța constată că este nefondată atâta timp cât Curtea Constituțională, prin decizia nr.818/03 07 2008 statuat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG.nr.137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau să le înlocuiască cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Curtea Constituțională a reținut că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a la substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.4 din Constituție, precum și prevederile art.61 alin.1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Nici susținerea potrivit căreia însăși instanța de judecată creează un regim discriminatoriu între persoanele aflate în cadrul aceleiași categorii profesionale nu este fondată, din certificatul depus la dosar rezultând că hotărârea pronunțată în cauza promovată de personalul auxiliar al Curții de Apel Craiova nu este irevocabilă, ea putând fi deci reformată în calea de atac a recursului ceea ce s-a și întâmplat prin decizia pronunțată la 29 aprilie 2009 de Curtea de APEL CRAIOVA ca instanță de recurs..
Față de aceste aspecte, Curtea ca instanță de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 teza II va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, A, C, A, împotriva sentinței nr. 130 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția a II-a civilă și pt. conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Raicea - - | JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu - - | JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu - - |
Grefier, a |
Rd. /2ex./2 iulie 2009
și
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Carmen Tomescu
