Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3488/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3488
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
*******************************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, G, împotriva sentinței nr. 1708 din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL DOLJ, TRIBUNALUL O L T, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că la data de 3.12 2007, reclamanții, -, -, G, judecători la Judecătoria Segarcea, au formulat cerere de chemare in judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL DOLJ, TRIBUNALUL O L T, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să fie obligați pârâții la plata către reclamanți a drepturilor salariale restante rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în anexa 1, litera A, pct 6-13 ale OUG 27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate, începând cu data intrării în vigoare a OUG nr 27/2006 (1.04.2006), reactualizate conform indicelui de devalorizare a monedei naționale, precum și dobânda legală aferentă.
Au mai solicitat obligarea pârâților la înscrierea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
In motivare, reclamanții au arătat că prin hotărârea nr, 185/22 07 2005, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că prevederile art, 28 alin 4 din OUG 24/2004, modificată prin Legea 601/2001 și ale art.24 din Legea 508/2004 au instituit o discriminare directă între magistrații judecători și magistrații procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție (DNA) și din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism (DIICOT).
Legalitatea acestei hotărâri a fost recunoscută și prin decizia nr. VI din 15 01 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu prilejul soluționării unui recurs în interesul legii.
La 19 03 2008, reclamanții și-au precizat acțiunea, arătând că mai solicită și acordarea în continuare a salariului prevăzut în anexa 1, lit. A, pct. 6-13 din OUG nr. 27/2006.
Au mai arătat că o parte din reclamanți și-au desfășurat activitatea și în cadrul altor tribunale decât Tribunalul Dolj: reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul Tribunalului Mehedinți în perioada 1.04.2006-30.06.2006, reclamantul --în cadrul Tribunalului Olt în perioada 1.04.2006-31.03.2007, iar reclamantul G-în cadrul Tribunalului Olt în perioada 19.04.2006-15.07.2007.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 1708 din 24 martie 2008, respins acțiunea precizată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâșii Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Dolj, Tribunalul O l t, Tribunalul Mehedinți și intervenientul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că reclamanții sunt judecători la Judecătoria Segarcea, calitate în care beneficiază de prevederile OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Lg 45/2007.
Potrivit art 3 alin 1 din OUG 27/2000, " judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art 86 din Lg 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte din prezenta ordonanță de urgență".
Anexa 1 lit A nr crt 28 din OUG 27/2006 prevede că judecătorului de la judecătorie cu peste 3 ani vechime i se aplică un coeficient de multiplicare de 13,5.
Conform art. 11 alin 1 din OUG 27/2006, procurorii din cadrul DNA și DIICOT sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii,beneficiind de un coeficient de multiplicare de 19-23.
Nr. crt.6-13 din anexa la OUG 27/2006 privesc salarizarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
La stabilirea coeficienților de multiplicare pentru procurorii din cadrul DNA și DIICOT s-a avut in vedere faptul că acestea sunt structuri cu personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție potrivit art. 1 alin 1,3 din OUG 43/2002, modificată prin OUG 134/2005, respectiv art. 1 al.1,2 din Lg. 508/2004, modificată prin OUG 131/2006.
Astfel, acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere criteriul gradului parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art. 3 din OUG 27/2006.
Odată numiți la DNA și DIICOT, acestor procurori li se recunoaște un tratament salarial identic cu cel al procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, o tratare diferențiată din punct de vedere al salarizării fiind discriminatorie.
Reclamanții au invocat faptul că, prin modalitatea de salarizare, s-a creat o discriminare între judecătorii de la judecătorie și procurorii din cadrul DNA și DIICOT.
Conform art. 2 al 3 din OG 137/2000, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la al 1, față de alte persoane, în afara cazurilor în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
Convenția Europeană de Drepturilor Omului prevede în art. 14 că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție trebuie să fie asigurată, fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, religie,opinii politice sau orice alte opinii, origine materială sau socială, apartenență la o minoritate națională,avere,naștere sau orice altă situație.
Legat de art. 14 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminatorie atunci când se introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă.
Art. 14 din Convenție nu interzice orice diferență de tratament. Autoritățile naționale competente se găsesc adesea în fața unor situații sau a unor probleme a căror diversitate reclamă soluții juridice diferite. Există situații ale căror particularități impun a fi tratate diferențiat.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai arătat că "dreptul de a nu fi discriminat garantat de Convenție este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate in situații necomparabile"( cauza Thlimmenos contra Greciei ).
Instanța constată că reclamanții și categoriile de personal, respectiv procurorii de la DNA și DIICOT la care se raportează,nu se găsesc în situații analoage și comparabile,cele două categorii de personal făcând parte din instituții diferite.
Salarizarea procurorilor de la DNA și DIICOT se face,potrivit art. 11 alin 1 din OUG 27/2006,asemenea procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criteriul folosit fiind acela al nivelului parchetului în cadrul căruia funcționează, ținându-se seama de particularitățile funcției deținute prin aplicarea unor coeficienți de multiplicare diferiți.
Nu se consideră că, prin reglementarea diferită a modalității de salarizare, se încalcă principiul egalității, nefiind interzisă orice diferență de tratament, întrucât a distinge nu înseamnă a discrimina.
Principiul egalității și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale și analoage, iar tratamentul juridic diferit,instituit în baza unor situații obiectiv diferite,nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări.
Legiuitorului îi aparține în exclusivitate opțiunea de a stabili gradul instanțelor sau parchetelor și, în consecință,nivelul salarizării personalului, corespunzător gradului astfel stabilit.
In ceea ce privește hotărârea nr 185/2005 a Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării invocată de reclamanți, instanța a reținut că aceasta se referă la situația anterioară reglementării salarizării prin OUG 27/2006, când pentru procurorii DNA și DIICOT era prevăzut un spor anticorupție, spor care a fost înlăturat, înlăturându-se astfel și discriminarea existentă între magistrați.
Împotriva sentinței respective, la data de 16 iunie 2008, au declarat recurs reclamanții criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată, susțin că instanța nu a recunoscut faptul de necontestat, că în cazul procurorilor din DNA și DIICOT, s- eliminat corelația dintre criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor și criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul nivel al parchetelor, deoarece aceștia sunt salariați la nivelul Parchetului de pe lângă ICCJ, chiar dacă nu au vechimea minimă (de 8 ani prevăzută de art. 44 alin. 1 lit."c" din Legea nr. 303/2004) corespunzător acestui nivel, ci dispun de vechime de doar 5 ani, conform art. 87 alin. 2 și art. 75 alin. 4 din Legea nr. 304/2004.
Că restul personalului salarizat prin OUG nr. 27/2006 este pus în imposibilitatea, în mod discriminatoriu, de a beneficia de această salarizare majorată, sub pretextul că nu are vechimea necesară pentru a accede la nivelul Parchetului de pe lângă ICCJ, dar în același timp, pentru alte persoane (procurori din cadrul DNA și DIICOT) li se recunoaște această salarizare majorată,deși nu li se mai solicită vechimea minimă necesară pentru acest nivel.
In aceste condiții este discriminatorie asimilarea salarizării doar a procurorilor din cadrul DNA și DIICOT cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă ICCJ, care au aceeași vechime minimă în magistratură ca și cea cerută procurorilor DNA și DIICOT.
Un alt motiv de recurs se referă la încălcarea de către instanță principiului egalității de tratament în salarizare, instituit de prevederile art. 154 din Codul Muncii, care implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate în situație comparabilă.
In speță, criteriul după care s-a făcut distincția salarizării este categoria socio-profesională și locul de muncă specializat prin natura cauzelor instrumentate, criterii de diferențiere injustă a personalului salarizat în baza OUG nr. 27/2006 și vechime în funcțiile deținute de cel puțin 6 ani, față de procurorii DNA și DIICOT.
Recursul declarat de reclamanți se privește ca nefondat și se va respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.11 al.1 din OUG nr.27/2006, modificată și completată prin Legea nr.45/2007 procurorii din cadrul Direcției Naționale anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt.6-13 de la lit.A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. La nr.6-13 din Anexa la OUG nr.27/2006 privesc salarizarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ.
În conformitate cu dispozițiile art.3 alin.1 din același act normativ mai sus arătat, judecătorii, procurorii, personalul asimilați acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr.303/2004, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Se reține că recurenții reclamanți sunt judecători în cadrul Judecătoriei Segarcea, salarizarea acestora făcându-se în baza OUG nr.27/2006, aprobată prin legea nr.45/2007.
Din analiza dispozițiilor OUG nr.43/2002 și a dispozițiilor Legii nr.508/2004 rezultă că DNA și DIICOT sunt structuri în cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ și ca atare, salarizarea procurorilor ce își desfășoară activitatea în cadrul acestora trebuie să fie identică cu cea a procurorilor de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ.
Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere nu criteriul cauzelor instrumentate - cauze de corupție ori de altă natură, ci criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art.3 din OUG nr. 27/2006 și ale art.74 alin. 1 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată.
Având în vedere cele anterior menționate, rezultă că nu poate fi reținut un tratament diferențiat nelegal între procurorii din cadrul DNA și DIICOT și magistrații de la nivelul tribunalelor și curților de apel, deoarece nu poate fi reținută o situație comparabilă sau analogă între cele două categorii de magistrați, astfel că instanța de fond în mod corect a respins acțiunea.
Referitor la decizia nr. 6/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de ierarhizare a justiției pe considerentul că domeniilor în care ar activa, a reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu poate fi reținut, se constată că nu-și găsește aplicabilitatea în speță în condițiile în care salarizarea procurorilor din cadrul DNA și DIICOT, care sunt organizate ca structuri independente în cadrul parchetului de pe lângă ICCJ, este stabilită datorită acestei apartenențe și nu datorită faptului că instrumentează cauze cu un risc deosebit și cu mare implicație socială, salarizarea acestora fiind stabilită prin lege.
Se constată astfel că nu subzistă teza potrivit căreia reclamanții sunt discriminați în raport de procurorii ce activează în cadrul structurilor DNA și DIICOT în ceea ce privește salarizarea, cele două subsegmente ale aceleiași categorii social neaflându-se într-o situație comparabilă care să fie lipsită de justificarea obiectivă și rezonabilă, care să fie discriminatorie conform dispozițiilor art. 2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice și art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților.
Este neîntemeiat6 și cel de-al doilea motiv de recurs referitor la încălcarea principiului egalității de tratament în salarizare, instituit de prevederile art. 154 din Codul Muncii, în condițiile în care salarizarea magistraților este stabilită prin lege în raport cu vechimea în magistratură și cu nivelul instanțelor sau parchetelor, reclamanții fiind judecători în cadrul Judecătoriei Segarcea și salarizați în mod corespunzător, iar procurorii care activează în cadrul structurilor DNA și DIICOT, care aparțin din punct de vedere administrativ Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sunt salarizați la un nivel mai superior, în considerarea apartenenței la un Parchet de nivel superior.
Față de cele arătate, se va reține că hotărârea Tribunalului Dolj este legală și temeinică, nefiind afectată de nici unul din motivele casare sau de modificare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă, astfel că în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul declarat de reclamanți se privește ca fiind nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, împotriva sentinței nr. 1708 din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL DOLJ, TRIBUNALUL O L T, TRIBUNALUL MEHEDINȚI.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/IE/23.06.2009
fond:
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Carmen Tomescu
