Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 352/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 352/R-CM
Ședința publică din 23 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanții, C, C, A, (), A, - LA SEDIUL ICCJ, B, sector 2,- și de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-PRIN DGFP, Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.146/CM din 22 februarie 2008,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile procesuale, respectiv, recurenții-reclamanți, recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor-prin DGFP A și intimata-pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recurenții-reclamanți au depus, prin serviciul registratură, practică judiciară. Mai arată că s-a solicitat judecarea în lipsă.
Având în vedere că este procedură îndeplinită și că s-a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 Cod procedură civilă, Curtea rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Examinând recursurile civile de față:
Prin cererea înregistrată la data de 29 august 2007, reclamanții reclamanții, C, -, C, (), a, -, -, și, în calitate de personal auxiliar în cadrul Înaltei Curții de Casație și Justiție, au chemat în judecată pe pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 raportat la indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 21august 2004 - 31 ianuarie 2007, data la care a intrat în vigoare OG nr.8/2007, abrogându-se astfel dispozițiile Legii nr.50/1996.
S-a mai solicitat acordarea concediului de odihnă suplimentar 3-5 zile pe an, cu începere de la data introducerii prezentei acțiuni, precum și pe 3 ani anteriori introducerii acțiunii.
Pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reclamanții au solicitat obligarea acestuia la alocarea sumelor necesare efectuării plăților.
În motivarea cererii reclamanții au arată că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 pentru risc și suprasolicitare neuro-psihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
S-a învederat că, ulterior, prin art.50 din nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat, abrogare ce a fost înlăturată prin art.41 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul judiciar, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
Au considerat astfel reclamanții că, dreptul prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 a rămas în vigoare până la data de 1 februarie 2007 când a intrat in vigoare a OG nr.8/2007 care a abrogat dispozițiile Legii nr.50/1996, pe cale de consecința el trebuie acordat pentru aceasta perioada.
Mai mult, s-a arătat că, la data stabilirii acestui drept, în baza art.47din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care judecătorii își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică și care nu s-au schimbat, ci dimpotrivă s-au acutizat.
Pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca vădit neîntemeiată, arătând că textul art.47 din Legea nr.50/1996, invocat de reclamanți în susținerea pretențiilor lor, a fost abrogat total și explicit prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea i completarea Legii nr. 50/1996.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, în speță raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Justiției, care are atribuții în ceea ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor.
De asemenea s-a arată că, atât Ministerul Economiei și Finanțelor cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit dispozițiilor legale creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator de credite.
La data de 01.10.2007, reclamanții au depus la dosar o precizare și o completare la acțiune în sensul că solicită obligarea pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție la plata actualizată în favoarea fiecărui reclamant a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare pe perioada 21.08.2004 și în continuare, obligarea la plata drepturilor salariale rezultând din acordarea a 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică reactualizat, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești, cu obligarea de a se efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 20.12.2007, Tribunalul Bucureștia scos cauza de pe rolul acestei instanțe și a înaintat dosarul spre competentă soluționare Tribunalului Argeș având în vedere încheierea nr.8482 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus strămutarea cauzei.
Pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 05.02.2008, a HG formulat cerere de intervenție în interes propriu în contradictoriu cu pârâții din cauză prin care a solicitat aceleași drepturi bănești ca și reclamanții.
O astfel de cerere de intervenție a fost formulată la data de 11.02.2008 de către, G, șcu, Teleagă, a, -, a, -, G, și.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererilor de intervenție formulate în cauză, tribunalul, la termenul din 20.02.2008, a apreciat că se impune disjungerea acestora și formarea unui nou dosar.
Prin sentința civilă nr.146/CM din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă în parte acțiunea precizată și completată formulată de reclamanții, C, -, C, (), -, a, -, -, și și obligată pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de stres de 50% calculat la indemnizație brută de încadrare pentru perioada 21.08.2004 - 31.01.2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în funcție de perioada lucrată efectiv de fiecare dintre reclamanți în parte.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze celeilalte pârâte fondurile necesare efectuării plății.
A fost obligată pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
S-a reținut astfel că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1996, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art.1 pct.1 din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Cu toate acestea, prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării si completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc i abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Așa cum se arată în întâmpinarea formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost într-adevăr abrogat, dar această abrogare nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât Ordonanța nr.83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000.
Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizată prin OG nr.83/2000 este nelegală, instanța a apreciat ca întemeiată în parte acțiunea reclamanților având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50 %, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat din salariul de baza brut lunar, începând cu data de 21.08.2004 - 31.01.2007, data la care a intrat in vigoare OG nr.8/2007, abrogându-se astfel dispozițiile Legii nr.50/1996.
Pe de altă parte, art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr.83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților au fost majorate astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, care a abrogat art.48 din Legea nr.50/1996 și art.1 din Protocolul adițional a la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a lua aplicarea acestui din urmă text.
În cauză sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art.19 pct.3, stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Susținerea reclamanților că dreptul reglementat de art.47 din
Legea nr.50/1996 a rămas în vigoare, este însă neîntemeiată.
De altfel, art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 prevede că abrogarea unei dispoziții sau unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Astfel, cererea reclamanților de a fi obligată pârâta să le plătească în continuare sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică este neîntemeiată.
De asemenea, este neîntemeiată și solicitarea de a li se acorda zile suplimentare la concediu de odihnă în raport de disp.art.142 Codul muncii, întrucât reclamanții beneficiază de concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare în temeiul unei legi speciale, respectiv Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, în raport de Codul muncii - legea generală în materie - care prevede la art.140 alin.1 durata minimă a concediului de odihnă anual de 20 de zile lucrătoare.
Perioada cuprinsă în legea specială și de care beneficiază reclamanții este stabilită tocmai având în vedere condițiile grele și vătămătoare în care lucrează aceștia, condiții pentru care le-a fost recunoscut și sporul de 15%.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, tribunalul a reținut că potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, acest minister coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Conform art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară. În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți.
Pe cale de consecință, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost respinsă.
Așa fiind, instanța a admis în parte acțiunea așa cum a fost precizată și completată și a obligat pe pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare lunară, așa cum a fost modificată prin includerea altor sporuri, drepturi cuvenite pe perioada 21.08 2004 - 31.01.2007, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective, în temeiul dispozițiilor art.161 alin.4 Codul muncii.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor să vireze pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
În raport de disp.art.40 alin.2 Codul muncii coroborate cu dispozițiile prevăzute de Decretul nr.92/1976, a fost obligată pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamanții și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În recursul declarat de reclamanți este criticată sentința pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul că în mod greșit a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata drepturilor salariale privind sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculată la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar la zi și în continuare.
Se invocă decizia nr.21 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în dosar nr.5/2008, potrivit căreia a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului autorității judecătorești, republicată.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința sub următoarele aspecte:
În mod greșit prima instanță a apreciat că are calitate procesuală pasivă, considerându-se că poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
Recurentul este ordonator principal de credite, astfel că nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții, iar creditele bugetare acordate unor ordonatori principali de credite prin Legea bugetară anuală nu pot fi virate și utilizate pentru alt ordonator principal de credite.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este bine determinat prin Legea nr.500/2002, iar Guvernul este cel care răspunde de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat.
Legea bugetului de stat este o lege organică ce poate fi modificată numai în condițiile prevăzute de lege, recurentul neavând atribuții în acest sens.
Ca atare, suplimentarea cheltuielilor stabilite prin Legea bugetului de stat, se poate face numai pe bază de lege, fiind o problemă de legiferare.
Analizând recursul declarat de reclamanți, se constată că este fondat.
Prin decizia nr.21 a Înaltei Curți de casație și Justiție B pronunțată în dosar nr.5/2008, a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului autorității judecătorești.
S-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un coeficient de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Ca atare, instanța trebuia să oblige pe pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de stres de 50 % calculat la indemnizația brută de încadrare pentru perioada 21 august 2004 - 31 ianuarie 2007 și în continuare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în funcție de perioada lucrată efectiv de fiecare dintre reclamanți în parte.
Recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat, pentru următoarele considerente:
Sporul de 50 % solicitat prin prezenta acțiune a fost reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, text în conformitate cu care, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996, dar abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Astfel, pe de o parte, potrivit art.107 alin.3 din Constituția în vigoare la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 lit.q pct.1 din Legea nr.125 din 13 iulie 2000, Guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de a doua sesiune ordonară a anului 2000 să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996.
În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca pe evenimente legislative distincte.
Rezultă așadar, că în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ.
Pe de altă parte, se observă că Legea nr.50/1996, deși lege organică, a fost abrogată printr-o ordonanță de guvern, aspect ce contravine Constituției.
Conform art.19 din legea nr.500/2002, atribuțiile acestui minister constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal bugetare etc. ceea ce înseamnă că în acțiunea prin care se solicită obligarea sa la alocarea fondurilor bănești necesare plății acestor drepturi, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă.
Pentru considerentele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art.312 (2) Cod procedură civilă se admite recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.146/CM din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, pe care o modifică în parte, în sensul că admite acțiunea și calculează și acordă sporul de 50 % și pentru viitor, menținând în rest sentința.
În conformitate cu dispozițiile art.312 (1) Cod procedură civilă, recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, C, C, A, (), A, și, împotriva sentinței civile nr.146/CM din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, pe care o modifică în parte, în sensul că admite acțiunea în sensul că sporul de 50% se calculează (acordă) și pentru viitor.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul formulat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.146/CM din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/23.05.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță
