Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 356/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 356
Ședința publică de la 03 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN - I împotriva sentinței civile nr. 401 din 12 03 2008 a Tribunalului Iași, intimați fiind MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T REPREZENTAT DE INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUD. I, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, și MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat și consilier jr. pentru intimatul Ministerul Educației Cercetării și și Inspectoratul Școlar Județean
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, intimatul Inspectoratul Școlar Județean a depus la dosar prin registratura instanței, întâmpinare, duplicatul fiind comunicat administrativ recurentei.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Părțile precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat precizează că încă din anul 2004, într-o speță similară, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența unei discriminări între profesorii din mediul, care aveau dreptul de a se pretransfera în orice regim de mediu, și profesorii din mediul rural, a căror libertate era restricționată și limitată la același regim de mediu. Inspectoratul Școlar Județean Iam enținut această stare de discriminare deși CNCD recomandase prin Hotărîrea nr.212/2004 eliminarea acestei situații. din mediul pot face pretransfer în timp ce profesorii din mediul rural rămân blocați. Se menține o situație care este în vădită contradicție cu prevederile Convenției nr.101 a Organizației Internaționale a și cu punctul 40 adoptat la Specială cu privire la Statutul profesorilor din 1966. De asemenea, prin menținerea acestei inegalități se încalcă și dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Considerând că situația de discriminare este dovedită dincolo de orice dubiu, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii. Precizează că va depune concluzii scrise, fără cheltuieli de judecată.
Consilier jr. solicită respingerea recursului pentru motivele expuse în întâmpinare. Nu este o situație de discriminare ci de diferențiere de tratament.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.401/12.03.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I, în numele și pentru membrii de sindicat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă, reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I, în numele membrilor de sindicat, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Educației și Cercetării la înlăturarea discriminării constând în imposibilitatea pretransferării cadrelor didactice din mediul rural în mediul și acceptarea dosarelor de pretransfer ale cadrelor didactice din mediul rural pentru posturile din mediul.
Potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 128/1997, ordinea ocupării posturilor didactice din învățământul de stat este pretransferarea personalului didactic, la cerere, în aceeași localitate sau în localitatea unde își are domiciliul în limitele aceluiași regim de mediu, în unitățile echivalente sau într-o treaptă inferioară de învățământ; transferarea personalului didactic titular disponibilizat prin restrângerea de activitate sau prin desființarea unor unități școlare; detașarea în interesul învățământului, prin concurs specific; ocuparea, prin concurs, a posturilor declarate vacante; detașarea, la cererea persoanelor interesate, prin concurs specific; ocuparea, prin concurs, a posturilor rezervate și a posturilor rămase vacante în urma operațiunilor prevăzute la literele a - e, prin suplinire, prin cumul sau prin plata cu ora, de către personalul suplinitor, titular sau asociat. La alin.1 litera b art. 10 din Legea nr. 128/1997 se prevede expres că transferul se efectuează în unități școlare echivalente sau într-o treaptă inferioară de învățământ, în specialitate, în limitele aceluiași regim de mediu, rural sau ori din mediul în mediul rural.
Prin Hotărârea nr. 212/19.07.2004 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a hotărât că faptele prezentate referitoare la pretransferul cadrelor didactice din mediul rural în mediul sunt acte/fapte de discriminare conform art. 2 alin.1, art. 2 alin.3, art. 6 lit. b din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. De asemenea, prin aceeași Hotărâre s-a recomandat Ministerului Educației și Cercetării să inițieze procedurile de modificare a legii statutului personalului didactic în sensul eliminării acelor prevederi cu caracter discriminatoriu. În același sens, și prin Hotărârea nr. 351/06.06.2006 s-a recomandat Ministerului Educației și Cercetării să depună diligențele necesare corelării prevederilor art. 10 alin. 1 lit. a din Legea nr. 128/1997, raportat la principiul egalității și al nediscriminării.
S-a mai reținut de către instanță că prevederile art. 10 ale Legii nr. 128/1997 nu au fost modificate. Totodată, instanțele judecătorești nu pot decât să respecte și să aplice legea și nicidecum să o modifice, înlăturând dispoziții ale ei. Controlul judecătoresc se limitează doar la actele administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ. Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile art. 21 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare (republicată), persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare potrivit dreptului comun. Însă, în speță, nu este vorba de o situație creată printr-un act sau fapt de discriminare ci pe prevederile unei legi care nu poate fi modificată potrivit dreptului comun.
Ca urmare, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivează recurenta că OG137/2000 nu distinge între situații, având rolul de a stabili cadrul legal pentru prevenirea oricărei forme de discriminare. Totodată, legiuitorul nu a intenționat să se protejeze prin voința proprie, astfel încât să nu rămână celui ce se consideră discriminat nici un mijloc de apărare.
Există mai multe cazuri în care efectul negativ al unor acte normative a devenit inaplicabil unor categorii de reclamanți, în acest sens pronunțându-se chiar instanța supremă.
Susține recurenta că nu există nici o justificare pentru care această discriminare există și este menținută în continuare, singura consecință fiind aceea că la pregătire și rezultate profesionale egale, o categorie de profesori are posibilitatea de a se pretransfera liber, în timp ce alta nu are această posibilitate. Această situație de neînțeles este de natură să prejudicieze întregul sistem de învățământ, întrucât, pe de o parte, posturile din mediul rural sunt refuzate de mulți profesori bine pregătiți, în timp ce alții sunt tentați să abandoneze cariera didactică din cauza neajunsurilor pe care le presupune naveta la o școală de țară și dotările insuficiente.
Consideră astfel recurenta că instanța judecătorească are competența de a face inaplicabile efectele unei legi pe criterii de discriminare, solicitând admiterea recursului și a acțiunii formulate.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că în speță, este vorba de o discriminare creată de legiuitor prin dispozițiile art.10 alin.1 lit. a din Legea 128/1997, cu modificările ulterioare.
Potrivit art.10 alin.1 lit. a din Legea 128/1997, ordinea ocupării posturilor didactice din învățământul de stat este: "pretransferarea personalului didactic, la cerere, în aceeași localitate sau în localitatea unde își are domiciliul, în limitele aceluiași regim de mediu, în unități de învățământ echivalente sau într-o treaptă inferioară de învățământ, respectând prevederile art.7 și ale art.13 alin.5, care se aplică în mod corespunzător; dacă postul este solicitat de două sau mai multe persoane, se organizează concurs".
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în interpretarea art.14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când autoritățile statale induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Instanța europeană a decis în mod constant că pentru a se vorbi de discriminare trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Impunerea ca pretransferarea să se facă în limitele aceluiași regim de mediu reprezintă o condiție discriminatorie, atât timp cât media minimă care trebuie obținută la examenul de titularizare este 7, indiferent de regimul de mediu.
Curtea Constituțională a României a statuat prin Decizia nr.1/1994 că "Un tratament diferențiat nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice".
În acest sens, nu pot fi reținute argumentele invocate de Ministerul Educației și Cercetării ca atingând cumulativ un grad suficient de obiectivitate, deoarece personalul didactic din mediul rural poate accesa un post/o catedră din mediul, prin concurs, putându-se înscrie pentru ocuparea oricărui post vacant din mediul.
În speță, ne situăm în domeniul protecției drepturilor economice și sociale, respectiv dreptul la muncă. Accesibilitatea pe piața muncii și respectul dreptului la muncă implică respectarea principiului egalității în toate aspectele corelative drepturilor recunoscute de lege, fiind interzisă orice formă de discriminare în cursul și menținerea muncii pe baza oricărui criteriu sau statut care are ca scop sau ca efect restrângerea sau înlăturarea exercitării dreptului la muncă în condiții de egalitate. Principiul non-discriminării are aplicabilitate imediată și nu este subiect al implementării progresive, nici dependent de resursele disponibile. Acest principiu este direct aplicabil tuturor aspectelor corelative dreptului la muncă.
Ori, prevederea normativă conținută în art.10 alin.1 lit. a din Legea 128/1997, care conferă cadrelor didactice din învățământ posibilitatea de a se pretransfera doar în limitele aceluiași regim de mediu (-, rural-rural) reprezintă o prevedere aparent neutră care dezavantajează persoanele care îndeplinesc condițiile stabilite de legiuitor prin art.7 și art.13 alin.5 din Legea 128/1997 și art.154 din Legea 84/1995 cu referire la art.9 din Legea 128/1997.
Astfel, persoanele care îndeplinesc condițiile legale pentru exercitarea funcției de cadru didactic în mediul și care își desfășoară activitatea în mediul rural sunt dezavantajate în ceea ce privește ocuparea funcției prin pretransfer datorită impunerii de legiuitor a condiției ca acesta să se facă în limitele aceluiași regim de mediu.
Având în vedere dispozițiile art.2 alin.2 din OG137/2000 și jurisprudența CEDO, se impune a stabili dacă diferența de tratament urmărește un scop legitim și respectă un raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru realizarea lui.
În speță, nu se poate considera, însă, că necesitatea ocupării posturilor didactice din mediul rural cu personal calificat justifică interdicția cadrelor didactice de a se pretransfera în mediul, în condițiile în care media minimă necesară ocupării postului este aceeași și în mediul și în mediul rural (respectiv 7). Impunerea cadrelor didactice din mediul rural a condiției participării la un nou concurs pentru a accesa în mediul, în timp ce cadrelor didactice din mediul nu le este impusă o asemenea condiție, ci le este permis accesul direct, prin pretransfer, reprezintă o încălcare a egalității de tratament, o discriminare, care nu are o justificare obiectivă și rezonabilă.
Existența acestei discriminări prin prisma dispozițiilor art.2 din OG137/2000 a fost reținută și de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr.212/19.07.2004, prin care s-a recomandat Ministerului Educației și Cercetării să inițieze procedurile de modificare a Legii 128/1997 în sensul eliminării prevederilor cu caracter discriminatoriu.
Metodologia privind mișcarea personalului didactic din învățământul preuniversitar aprobată prin Ordinul nr.5602/2006 preia în art.15 alin.1 dispozițiile prevăzute în art.10 alin.1 lit. a din Legea 128/1997.
Curtea de Apel reține că abia în octombrie 2007 Ministerul Educației și Cercetării a inițiat un proiect de modificare a Legii 128/1997, prin care a eliminat prevederile cu caracter discriminatoriu din art.10 lit. a, însă acest proiect nu a fost supus încă dezbaterii autorității legislative.
Potrivit art.21 alin.1 din OG137/2000, persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminăriisau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Față de toate considerentele expuse anterior, Curtea de Apel consideră că sentința primei instanțe este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Ca atare, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va admite recursul declarat de reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I, în numele membrilor de sindicat, și va modifica în tot sentința instanței de fond, respectiv va admite acțiunea și va dispune anularea situației discriminatorii rezultate prin aplicarea art.10 alin.1 lit. a din Legea 128/1997, în sensul obligării pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T reprezentat prin Inspectoratul Școlar Județean I, de a admite la pretransfer personalul didactic, fără impunerea limitelor aceluiași regim de mediu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I, în numele membrilor de sindicat, împotriva sentinței civile nr.401/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I, în numele membrilor de sindicat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, reprezentat prin Inspectoratul Școlar Județean I și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Dispune anularea situației discriminatorii rezultate prin aplicarea art.10 alin.1 lit. a) din Legea nr.128/1997, în sensul obligării pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T reprezentat prin Inspectoratul Școlar Județean I, de a admite la pretransfer personalul didactic, fără impunerea limitelor aceluiași regim de mediu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
23.06.2008 - 2 ex.
Tribunalul Iași: -
- -
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Daniela
