Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 364/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 364
Ședința publică din data de 23 februarie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță Afrodita Giurgiu
- -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de petentul, domiciliat în comuna, sat nr.263, județul D, cu domiciliul ales la.Av, cu sediul în Câmpina,-, județul D, împotriva sebtinței civie nr.2009 din 27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata SA (fostă SC SA), cu sediul în B,- bis, sector 1, cu intimații-petenți, toți cu domiciliul ales la.Av., cu sediul în comuna, sat nr.138, județul D și intimatul-petent G, domiciliat în comuna G, sat, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata SC SA prin consilier jurdic, lipsă fiind recurentul-petent, intimații-petenți, G.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-au depus concluzii scrise și cerere de judecare a cauzei în lipsă formulate de recurentul-petent.
consilier juridic pentru intimata SC SA depune întâmpinare, invocă excepția tardivității recursului și arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât asupra excepției invocate de reprezentantul intimatei SC SA cât și pentru dezbaterea recursului.
Consilier juridic având cuântul pentru pentru intimata SC SA, solicită în principal admiterea excepției tardivității recursului formulat de intimat, având în vedere că acesta nu a declarat recursul în termenul legal prevăzut de lege.
În subsidiar, având în vedere faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la sumele ce trebuiesc acordate și recurentului-petent, iar în cauză s-a efectuat o expertiză prin care s-a arătat că nu s-au găsit acte pentru calcularea sumelor privindu-l pe recurentul-petent, s-ar impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, petentul a chemat în judecată intimata SC SA, pentru ca prin sentința ce se va pronunța intimata să fie obligată la plata sumei de 8950 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate - Prime de Paște și C, la care se vor adăuga 289,40 lei reprezentând inflația și 10586 lei, reprezentând drepturi salariale - diferență dintre salariul minim pe unitate prevăzut în contractul colectiv de muncă și cel fixat de unitate, inclusiv sporurile pe ultimii 3 ani, la care se vor adăuga 465 lei, reprezentând inflația.
Motivând cererea în fapt petentul a arătat că este salariatul unității în funcția de compresorist la punctul de lucru, că în afara drepturilor salariale pentru munca prestată, trebuia să mai beneficieze și de suplimentări salariale de Paște și C, conform art.168 alin. 1 din CCM.
În ceea ce privește al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, petentul a arătat că acesta privește diferența de salariu ce nu i-a fost acordată, având în vedere că salariul minim pe unitate aferent funcției sale, în baza art. 128 alin. 5 din CCM raportat la art. 129 alin. 3 din CCM.
În drept au fost invocate de petent prevederile art. 128, 129 și 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă și art. 161,166,282,283, 285-291 Codul Muncii.
Petentul a solicitat proba cu înscrisuri și având în vedere că sarcina probei revine intimatei, a solicitat ca aceasta să fie obligată a depune la dosarul cauzei copii extras după contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2008.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, formulată de petent, pe excepția tardivității acțiunii, întrucât în cauză sunt aplicabile prevederile art. 283 alin.1 lit. e din Codul Muncii, și a solicitat admiterea excepției tardivității cererii de chemare în judecată, întrucât potrivit art. 283 alin. 1 lit. din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, ori a unor clauze ale acestuia.
Referitor la drepturile bănești pretinse de petent, intimata a solicitat ca instanța să constate că petentul pretinde niște drepturi mai mari decât cele prevăzute de art.168 din CCM, respectiv se pretind sume la nivelul salariului mediu brut pe societate și nu la nivelul salariului de bază mediu, așa cum prevede art.168 din CCM.
A mai arătat intimata, că potrivit Hotărârii nr.14 din 31.03.2003 a Consiliului de Administrație al societății, drepturile bănești prevăzute de art. 168 alin. 1 din CCM au fost introduse în salariile de bază ale petenților, că în anul 2004 salariul mediu de bază pe societate a fost de 558 lei, conform adresei emisă de Direcția Resurse Umane a societății, astfel că în salariul de bază al fiecărui salariat a
fost inclusă suma de 700.000 lei lunar, salariul salariaților, fiind indexat cu 9,4 %, astfel că în carnetele de muncă ale salariaților a fost operată mențiunea ca fiind reașezat salariul conform Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 14, iar primele au încetat să mai aibă identitate distinctă devenind parte constitutivă a salariului de bază.
Drepturile salariale astfel fiind majorate au fost menținute și pentru anii 2004-2007.
Cu privire la cel de-al doilea capăt al cererii, intimata a arătat că pretențiile sunt întemeiate pe interpretarea trunchiată a dispozițiilor art.128 din CCM, respectiv prin neluarea în calcul a alineatului 6, și de asemenea a arătat că salariul minim prevăzut la nivel de societate este cel stipulat la art. 128 alin.5, aceste niveluri se pot acorda numai în măsura în care fondul de salarii permite acest fapt.
S-au făcut de către reprezentantul intimatei precizări referitoare la distincția care trebuie făcută între salariul de bază mediu și salariul mediu brut, ambele fiind salarii brute, ultimul cuprinzând și eventualele sporuri adăugate salariului negociat.
Instanța din oficiu a pus în discuția părților conexarea la prezenta cauză și a altor cauze, arătând că dispozițiile art. 164 Cod procedură civilă prevăd că se impune conexarea cauzelor motivată și de legătura strânsă dintre obiectul și cauza unor pricini pendinte care reprezintă o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea fiecărui judecător, reprezentând o măsură utilă justiției, fiind o chestiune de bună administrație în raport cu numărul litigiilor precum și cu probatoriul care urmează a fi administrat în fiecare dintre ele.
Astfel, în ședința publică din data de 22.05.2008 s-a dispus conexarea la prezenta cauză a cauzelor civile nr-, -, -, -, -.
S-a admis, la cererea părților, proba cu înscrisuri și expertiză contabilă care să stabilească dacă primele de Paști și C au fost incluse sau nu în salariul de bază al petenților pentru anii 2004 - 2007, avându-se în vedere documentele aferente anului 2003, pentru care nu se contestă această operațiune, iar în ipoteza în care nu au fost incluse, să se stabilească cuantumul drepturilor cuvenite, actualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuiau acordate și până la data efectuării expertizei.
Astfel, expertul contabil a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză și completare la raportul de expertiză.
La termenul de judecată din 27.11.2008, reprezentantul intimatei a depus la dosarul cauzei certificat de grefă și concluzii scrise prin care solicită instanței respingerea primului capăt al cererilor promovate de petenți, motivat de faptul că prin acesta se solicită suplimentări salariale de Paște și C care au fost introduse în salariile de bază ale acestora începând cu luna martie 2003. Astfel, apreciază că odată introduse aceste prime în salariul de bază, și-a pierdut individualitatea distinctă deoarece fac parte integrantă din salariul de bază. Solicită instanței admiterea acțiunii numai cu privire la capătul nr. 2 al cererilor de chemare în judecată formulate de petenți.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2009 din 27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis în parte acțiune formulată de petenții,
, G-, în contradictoriu cu intimata SA, a fost obligată pârâtă la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul minim pe unitate prevăzut în CCM și salariul minim stabilit de unitate, calculate conform raportului de expertiză întocmit în cauză, după cum urmează: - 17872 lei; - 12607 lei; - 16727 lei; - 16727 lei; Gh. - 14506 lei și s-a respins capătul de cerere privind suplimentările salariale de Paște și
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că suplimentările salariale reprezentând prime de Paște și C, prevăzute de art.168 CCM au fost introduse în salariile de bază ale salariaților în luna martie 2003 conform Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 14 din 31.03.2003 a SA B, așa încât, s-au majorat salariile de bază cu aceste prime, acestea pierzându-și individualitatea în raport de salariul de bază.
Această hotărâre se regăsește operată în carnetele de muncă ale petenților începând cu data de 01.03.2003, rămânând inclusă și în salariul de bază și în anii următori, până în 2007.
În consecință, salariile de bază ale petenților au fost majorate cu suma de 700.000 lei lunar în perioada 2003-2007, așa cum se reține și de către expert în raportul de expertiză întocmit în cauză.
Cu privire însă la diferența de salariu ce nu li s-a acordat petenților pentru aceeași perioadă ( 2003 - 2007), în conformitate cu dispozițiile art. 128 și 129 din CCM, expertul a constatat că sunt diferențe între salariul minim de bază acordat de unitatea intimată de 550 lei lunar și salariul de bază minim pe economie care s-a majorat în fiecare an, după cum urmează: 550 lei - 2005; 580 lei - 2006; 650 lei 2006 și 730 lei - 2007.
Diferențele de salariu cuvenite petenților pentru perioada 2005-2007 între salariul minim pe economie și salariul minim acordat de unitatea intimată, sunt calculate de expert, urmând a fi reținute ca atare de instanță.
Potrivit art. 269 Codul Muncii, angajatorul va fi obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu.
În caz de refuz, salariatul se poate adresa cu cerere în despăgubiri la instanțele judecătorești.
Cum unitatea intimată a produs un prejudiciu în patrimoniul propriilor angajați, va fi obligată să-l repare prin plata diferențelor de salariu cuvenite legal acestora.
Impotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs petentul, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în parte a acesteia și pe fond obligarea pârâtei și la plata drepturilor sale salariale așa cum au fost solicitate prin acțiune.
In susținerea recursului petentul arată că deși acțiunea formulată de el și înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr- a fost conexată la prezenta cauză, totuși instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la acordarea drepturilor sale salariale, așa cum s-a stabilit prin expertiza dispusă în cauză.
Curtea analizand sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurent având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie constată că recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Astfel, rezultă că recurentul a investit instanța de fond cu acțiunea ce a constituit obiectul dosarului nr- care a fost conexat la prezenta cauză prin incheierea din data de 22.05.2008
Cu ocazia administrării probatoriilor, respectiv expertizei dispusă în cauză, expertul prin adresa din data de 16.06.2008 solicită apărătorului ales al petentului să depună la dosar documentația -respectiv copia carnetului de muncă necesară întocmirii raportului de expertiză, solicitare la care nu a răspuns.
In această situație aplicabile sunt dispozițiile art 1169 Cod civilă în raport de care cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Cum petentul nu a depus minimum de diligențe pentru proba și apăra drepturile sale, nici în fața instanței de fond și nici în recurs, recursul declarat de petent este nefondat.
Aceasta întrucât chiar dacă art.287 din Codul Muncii arată că sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind însă obligat să depună dovezi în apărarea sa, dispoziție legală ce nu poate fi extinsă și interpretată în sensul că petentul nu are în niciun fel obligația de a-și dovedi pretențiile solicitate prin acțiune.
Fața de aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 alin 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul, domiciliat în comuna, sat nr.263, județul D, cu domiciliul ales la.Av, cu sediul în Câmpina,-, județul D, împotriva sebtinței civie nr.2009 din 27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata SA (fostă SC SA), cu sediul în B,- bis, sector 1, cu intimații-petenți, toți cu domiciliul ales la.Av., cu sediul în comuna, sat nr.138, județul D și intimatul-petent G, domiciliat în comuna G, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 23 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță Afrodita Giurgiu
- - - - -
Grefier, - -
Red.
Tehnored.
2ex./12.03.2009
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță Afrodita Giurgiu
