Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 364/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2837/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 364R
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR -- A
GREFIER -
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenta. - GRUP împotriva sentinței civile nr.533/23.01.2009 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că în data de 27.11.2009, dosarul s-a întors de la Curtea Constituțională unde s-a pronunțat decizia nr.1406/03.11.2009 prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.286, art.287, art.288 din Codul muncii și ale art.74, art.75 și art.77 din Legea nr.168/1999. De asemenea, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
După rămânerea cauzei în pronunțare, se prezintă avocatul recurentei - GRUP, ce are împuternicire avocațială aflată la fila 16 dosar, care pune concluzii de admitere a recursului, cu consecința modificării în tot a sentinței recurate și respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.533/23.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a-VII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA
A obligat pe pârâtă la plata drepturilor salariale suplimentare de Paști pentru anul 2005 și a drepturilor suplimentare de C pentru anii 2004, 2005 în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, drepturi bănești ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în baza art. 168 alin. 1. încheiat la nivelul, cu ocazia sărbătorilor de Paște si de C, salariații pârâtei vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment vor începe negocierile cu, pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Această formulare se regăsește în pe anii 2004, 2005, 2006 si 2007. 2 al art. 168 din pentru anul 2004 prevedea că pentru anul 2003 aceste suplimentări vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin actul adițional la. alin. 2 al art. 168 fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările de drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Instanța a constatat, din chiar formularea clauzei contractuale, că este vorba de o suplimentare a drepturilor salariale, ceea ce duce la concluzia că natura acestor sume de bani este una salarială. Este adevărat că acordarea acestor suplimentari avea un caracter periodic, fiind determinată de sărbătorile de Paște și de C, însă au un caracter constant, iar noțiunea de salariu este foarte largă. Art. 155 din Codul muncii prevede că salariul este format din salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri. Pentru că aceste sume se adaugă drepturilor salariale ale salariaților, dobândesc un caracter accesoriu și urmează regimul juridic al salariului.
Instanța a apreciat că reclamantul este îndreptățit să primească, cu ocazia fiecărei sărbători de Paște și de C, suplimentările salariale prevăzute de art. 168 alin. 1.
Apărarea pârâtei, în sensul că au fost incluse în salariul de bază, nu este fondată, pentru că prevederea contractuală nu lasă loc unei alte interpretări - în anul 2003 au fost incluse în salariul de bază și nu începând cu anul 2003. O astfel de formulare nu îndreptățește instanța să considere că această includere în salariul de bază a funcționat și pentru anii următori.
Modificarea clauzei contractuale invocată de pârâtă are un alt sens și pentru evidențierea acestuia trebuie raportată formularea alin 2 al art. 168 din pentru anul 2004, unde se precizează o conduită viitoare (pentru anul 2003 aceste suplimentari vor fi incluse), la formularea acestei clauze după modificare, fiind folosit timpul trecut "în anul 2003 aceste suplimentari au fost incluse"; așadar, prin modificarea acestui articol se confirmă faptul că a fost adusă la îndeplinire obligația anterioară - de a include suplimentarea salarială în salariul de baza doar pentru anul 2003 - și nicidecum faptul că începând cu acel an aceasta va fi modalitatea adoptată de pârâta.
Interpretarea dată de Comisia Paritară nu are caracter obligatoriu pentru instanță, cu atât mai mult cu cât instanța o apreciază ca fiind o veritabilă modificare a clauzei contractuale. Or, aceasta contravine însuși scopului și esenței interpretării - de a lamuri anumite prevederi, fără ca această lămurire să însemne o modificare a prevederii în cauză.
Nu se poate reține argumentația folosită de Comisia paritară în Decizia nr. 5140/2007, în sensul că au devenit parte a salariului de bază și nu a trebuit să fie individualizate.
În primul rând, instanța a apreciat că nu aceasta a fost rațiunea clauzei contractuale - de a modifica salariul de bază -,ci de a se acorda anumite drepturi suplimentare în anumite momente, care se adăugau (suplimentau) la drepturile salariale ce reprezintă o noțiune mai cuprinzătoare decât salariul de bază. Modificarea salariului de bază poate avea alte rațiuni, ținând de libertatea de negociere pe care părțile o au.
Singura legătură care există între drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1. și salariul de baza mediu constă în faptul că valoarea acestor drepturi este dată de cuantumul salariului de bază.
Se constată din toata argumentarea Comisiei Paritare că în realitate aceasta ajunge să schimbe însăși natura acestor drepturi suplimentare, precum și procedura de negociere a acestor drepturi convenită de părți, ceea ce nu este admisibil, întrucât ar echivala cu o modificare a contractului colectiv de muncă.
Dacă părțile ar fi urmărit într-adevăr includerea în salariul de bază pentru fiecare an, nimic nu le-ar fi împiedicat să efectueze o modificare clară și lipsită de echivoc a clauzelor contractuale în discuție, cu atât mai mult cu cât acest articol 168 din CCM a făcut obiectul unor renegocieri între părți, reflectate prin modificarea acestuia prin actele adiționale încheiate în 2003, 2005 și în 2006. Ele însă au păstrat formularea dispozițiilor art. 168 alin. 1. neschimbată până în anul 2008 când, prin actul adițional la CCM la nivel de înregistrat la.S sub nr. 1090/22.02.2008 s-a menționat că acestea au devenit inaplicabil, însă, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996 privind contractele colective de muncă, acest act adițional nu-și poate produce efectele decât pe viitor, de la data înregistrării sale la și în nici un caz retroactiv.
Interpretarea Comisiei paritare invocată de pârâtă în sensul că părțile au înțeles că prevederile alin.1 ale art. 168 au rămas fără obiect, nu poate fi reținută de instanță, câtă vreme prin această interpretare se lasă fără efecte juridice o clauza convenita de părți, ceea ce contravine însuși scopului interpretării unui act juridic, care este acela de a lămuri actul respectiv și nu de a-l invalida și totodată se încalcă unul din principiile de interpretare ale contractelor prevăzut de art. 978 cod civil - acela că orice act trebuie interpretat în sensul aplicării lui și nu în sensul neaplicării sale.
Instanța a apreciat că nu trebuie minimizată importanța alin. 1 al art. 168. și concentrată atenția numai asupra alin. 2 al acestui articol, iar interpretarea dată de Comisia paritară contravine și tezei a-Il-a a alin. 1 al art. 168. care prevede obligativitatea unor negocieri cu pentru stabilirea valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Asemenea prevedere nu și-ar mai fi găsit locul în situația în care părțile ar fi voit ca suplimentările de drepturi să se realizeze prin includerea în salariul de bază.
Aceste negocieri nu au avut niciodată loc și nici nu s-a făcut vreo referire la motivul pentru care nu au fost inițiate, iar salariații nu au fost informați despre pretinsa procedură de achitare a drepturilor suplimentare despre care face vorbire Comisia paritară, astfel încât să fie în măsură să aprecieze dacă a fost respectată o anumită clauză contractuală care îi privește în mod direct.
Mai mult, nu există nici o dovadă că drepturile salariale suplimentare au fost achitate reclamantului. Din adresa nr. 2022/04.09.2007 rezultă care este salariul de bază mediu la nivelul B, fapt ce nu face dovada achitării către reclamant a drepturilor salariale suplimentare care trebuie să fie în cuantum de un salariu de bază mediu.
Majorarea salariului de bază mediu este o problemă distinctă de drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1. și nu se poate prezuma că a avut în vedere tocmai acordarea acestor drepturi. Întrucât pârâta nu a respectat procedura de inițiere a negocierilor, din întreaga atitudine și apărare nu rezultă cu certitudine că scopul acțiunilor sale a fost plata acestor drepturi suplimentare.
De altfel, deși efectuarea unei expertize contabile în cauză ar fi fost poate cea mai utilă și mai concludentă proba ce putea fi administrată în cauza pentru lămurirea situației de fapt, aspect ce a fost pus în discuție părților de către instanță pe parcursul judecății în virtutea respectării principiului rolului activ al judecătorului, pârâta, partea căreia îi incumbă sarcina probei potrivit art. 278 Codul muncii, și-a exprimat clar poziția procesuală arătând că nu înțelege să administreze această probă.
În schimb, pârâta a depus la dosar expertiza extrajudiciară, de care instanța nu a ținut cont pentru că altfel s-ar fi încălcat principiul nemijlocirii ce presupune obligația ca instanța să cerceteze direct și nemijlocit toate elementele ce servesc dezlegării pricinii.
În concluzie, instanța a apreciat că cererea reclamantului privind acordarea sporurilor suplimentare de Paște și de C este întemeiată, drept pentru care a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata drepturilor salariale suplimentare de Paști pentru anul 2005 și a drepturilor suplimentare de C pentru anii 2004-2005 în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, drepturi bănești ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a se menține valoarea reala a sumelor datorate reclamantului, cererea privind actualizarea sumelor este întemeiată, în caz contrar acesta ar fi prejudiciat. Soluția se justifica față de dispozițiile art. 1082 și 1084.civ. pârâta fiind în culpă pentru neacordarea sumelor cuvenite reclamantului, în speță neexistând o cauză străină exoneratoare de răspundere. Astfel, reclamanta are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit, ce include și beneficiul de care a fost lipsită. Prin aplicarea în practică a acestui calcul, banii sunt aduși la actuala lor putere de cumpărare.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a reiterat considerațiile privitoare la includerea drepturilor salariale suplimentare de C și Paști în salariul de bază începând cu 2003, conform interpretării oferite de comisia paritară prin decizia nr.3793/18.06.2007, cu consecința opozabilității față de salariați a prevederilor contractului colectiv de muncă, precum și a sus-menționatei interpretări.
Urmare a acestei circumstanțieri a litigiului, a susținut că aspectele reținute de instanța de fond sunt eronate.
Astfel, promovarea prezentei acțiuni este prematură, dreptul de aof ormula nefiind născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor să se fi stabilit, potrivit art. 168 alin. 1 teza finală, drepturile salariale suplimentare neacordându-se automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile înaintea fiecăruia dintre cele două evenimente.
Pe de altă parte, a susținut că dreptul la acțiune era prescris în momentul promovării acțiunii, având în vedere că drepturile a căror valoare se urmărește prin promovarea prezentei acțiuni nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate în cadrul, ci exclusiv drepturi acordate salariaților prin contract colectiv de muncă în scopul de a le oferi protecție socială, or, art. 283 alin. 1 lit. e) Codul muncii prevede expres termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin Contractul colectiv de muncă, ca fiind de 6 luni.
Pe fondul cauzei a reiterat că pretențiile sunt total nejustificate, întrucât societatea a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile Contractului colectiv de muncă, orice susținere contrară fiind lipsită de fundament în condițiile în care, începând cu anul 2003, părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază, reglementând menținerea acestei măsuri și după anul 2003, astfel, atât reprezentanții salariaților cât și instanțele învestite cu soluționarea unor astfel de litigii au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare, precum și acordarea acestora salariaților și oricum, modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate.
Astfel, analizând comparativ versiunile în timp ale art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, rezultă că s-a intenționat tocmai menținerea măsurii privind includerea sumelor în salariul de bază, în măsura în care acest text ar fi avut o aplicabilitate temporară, nu s-ar mai justificat păstrarea sa pentru anii ulteriori lui 2003.
De asemenea, prin art. 9 și 10 din Contractul colectiv de muncă, părțile au stabilit o procedură ce trebuie parcursă prealabil declanșării unui litigiu în fața instanței, prin constituirea unei comisii paritare, compuse atât din reprezentanții salariaților, cât și ai societății, a cărei decizie adoptată în speță are caracter obligatoriu pentru părți, conform Anexei 2 la Contractul colectiv de muncă, precum și valoarea unei interpretări autentice provenind de la înșiși semnatarii actului juridic în cauză.
În fine, sumele pretinse au fost greșit calculate, având în vedere că
s-a pornit de la salariul mediu brut pe, deși art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă stipulează că baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de ale cărui valori, pentru perioada 2004-2007 au fost diferite de valorile prezentate de reclamant.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Motivul referitor la prematuritatea cererii de chemare în judecată nu poate fi primit, întrucât dreptul pretins este prevăzut în mod imperativ de art. 168 alin. 1 Contractul colectiv de muncă pentru 2004-2007, existența lui nefiind afectată de vreun termen suspensiv, termenul de 15 zile anterior fiecărui eveniment religios fiind prevăzut numai pentru stabilirea în concret a valorii și condițiilor de acordare (exercitare) a acestui drept, iar în măsura în care negocierile în acest sens nu s-au desfășurat, nefiind inițiate de patronat, situația îi este imputabilă acestuia, dar nu afectează existența și posibilitatea de valorificare în instanță a dreptului.
De altfel, o atare excepție o face contradictorie, de neînțeles, pe următoarea, a prescripției dreptului material la acțiune, neputându-se susține în același timp, pe de o parte, că dreptul nu poate fi încă pretins în instanță, pe de altă parte că, de fapt, dreptul la acțiune pentru aceleași pretenții este prescris.
Referitor la această a doua excepție de ordine publică, Curtea reține că este vădit nejustificată aprecierea potrivit căreia pretențiile ce fac obiectul prezentei judecăți nu reprezintă drepturi salariale, ci drepturi de protecție socială, contrazisă de chiar formularea expresă a textului art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă incident, în condițiile în care drepturile suplimentare sub forma unor adaosuri la salariu păstrează această natură, chiar dacă nu au caracter continuu, ci ocazional, legat de sărbătorile religioase specificate.
Din acest punct de vedere, este evident că termenul de prescripție a dreptului material la acțiune este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, nicidecum cel de 6 luni reglementat de art. 283 alin. 1 lit. e) din Codul muncii.
Referitor la criticile formulate pe fondul cauzei, Curtea reține că interpretarea literală a art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2003-2007, nu autorizează concluzia potrivit căreia în toată această perioadă suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, dispoziția referindu-se exclusiv la anul 2003, iar cât privește hotărârea comisiei paritare nr. 12/18.06.2007, prin care s-a convenit asupra voinței comune a părților, în sensul că aceasta a fost ca primele să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat începând cu anul 2003, numai aceasta nu face dovada acordării drepturilor salariale în discuție, potrivit celor pretinse.
Mai mult, față de conținutul clar și neechivoc al textului art. 168, acesta nu are nevoie de o explicitare a voinței părților, utilă doar în situația clauzelor neclare ori îndoielnice, astfel că interpretarea dată prin notele comisiei paritare apare ca o modificare a clauzelor contractului.
În același sens, teza potrivit căreia pentru anii ulteriori lui 2003 art. 168 alin. 1 ar fi devenit caduc, părțile convenind să nici nu mai fie acordate prime, întrucât au fost încorporate în salariul de bază, nu poate fi valabil susținută, de vreme ce dispoziția expresă a art. 168 alin. 1 a fost menținută în toate contractele colective de muncă la nivel de unitate ce au urmat, până în anul 2007 inclusiv, aplicabile cu prioritate, dacă conțin clauze mai favorabile față de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Sub aceste aspecte, în mod legal și temeinic a statuat prima instanță că măsura includerii sumelor reprezentând prime de Paști și C în salariul de bază al reclamantului a constituit modalitatea în care s-a realizat reașezarea salariilor în anul 2003, însă aceasta nu a afectat în niciun fel valabilitatea clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 pentru viitor, independentă de nivelul salariului de bază, astfel cum a rezultat în urma reașezărilor succesive; de altfel, o atare susținere a recurentei nu rezistă nici față de modalitatea de stabilire a valorii acestor sume, prevăzută imperativ de art. 168 alin. 1 din M, respectiv prin negociere, începând cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment, cu privire la modalitatea de acordare, condiții, criterii, beneficiari, valoarea concretă, etc. în absența cărora societatea nu se poate prevala de culpa de a nu fi inițiat negocieri, iar salariații având acțiunea directă întemeiată pe contract, pentru realizarea dreptului stipulat neechivoc de acesta și în contra căruia angajatorul nu se poate apăra invocând formularea "defectuoasă" (pentru că în acest caz s-ar ajunge la schimbarea înțelesului clar și lămurit al clauzei).
Prin urmare, numai faptul că salariul de bază nu a scăzut este irelevant sub aspectul existenței dreptului pretins, întemeiat pe o dispoziție autonomă care a fost menținută.
Curtea mai reține și că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a dovedit faptul pretins, al plății drepturilor suplimentare solicitate, dimpotrivă, a refuzat administrarea probei cu expertiza contabilă, propusă în acest scop, situație în care, în mod legal a procedat instanța, dând eficiență clauzei imperative a art. 168 alin. 1 din, de care reclamanții s-au prevalat în mod legitim pentru a-și justifica acțiunea și dovedi existența dreptului reclamat.
În fine, nefondată este și critica referitoare la calcularea eronată a drepturilor salariale pretinse, având în vedere că acestea s-au acordat generic, raportat la salariul de bază mediu pe, iar nu într-un cuantum determinat, calculat eronat.
În consecință potrivit celor expuse, se constată legală și temeinică sentința primei instanțe, prin raportare la care recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta. împotriva sentinței civile nr. 533 din data de 23.01.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a-VII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2010.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 EX./01.02.2010
Jud. fond:
Opinia separată a doamnei judecător, în sensul admiterii recursului, modificării în tot a sentinței atacate și respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
Consider ca recursul este fondat si trebuia admis cu consecinta modificarii in tot a sentintei recurate in sensul respingerii cererii de chemare in judecata, ca neintemeiata.
In acest sens, avem in vedere ca otrivit p. art.168 din Contractul Colectiv de Muncă incheiat la nivelul angajatorului, cu ocazia sarbatorilor de Pasti si C salariatii aveau dreptul de a beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile inainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentarile vor incepe negocierile cu, in vederea stabilirii valorii concrete, modalitatii de acordare, conditiilor, criteriilor si beneficiarilor.
Cu ocazia negocierilor contractului de munca aplicabil la nivelul societatii parate in anul 2003, partile contractante au hotarat incheierea unui act aditional la contractul colectiv de munca, prin care s-a prelungit cu un an aplicarea vechiului contract, pe care au convenit sa-l modifice si sa-l completeze.
In acest context, la art.168 s-a adăugat un nou alineat potrivit căruia, pentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității si in condițiile negociate cu.
Astfel, prin art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, Patronatul și Sindicatul au stabilit că pentru anul 2003 suplimentările salariale privind primele de Paști și de C vor fi fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar rezultă ca prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 au fost menținute, textul fiind inserat identic și in contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004.
In anii 2005, 2006 si 2007 au fost reluate in aceeasi formulare dispozițiile art.168 alin.2.
Din înscrisurile administrate in cauza rezulta ca vointa reala a părților la data încheierii contractelor colective de munca ulterioare anului 2003, când au preluat aliniatul 2 al articolului 168, articol care se referea la drepturile aferente anului 2003, fost aceea de a sublinia că suplimentările salariale de Pasti si de C, pentru anii 2004, 2005, respectiv 2006 și 2007 sunt drepturi ce încă din anul 2003 au fost incluse in salariul de bază si urmează să fie executate în acest mod si in acești ani, deci prin includere in salariul de baza.
In sprijinul acestei interpretari vine si hotararea Comisiei Paritare, careia i-a fost supus spre interpretare aliniatul 2 al articolului 168, in iunie 2007. La data hotararii respective, aliniatul 2 era inserat in aceeasi forma in cuprinsul contractului colectiv de munca aplicabil pe anul 2007.
Comisia Paritară SA a interpretat clauza din art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, asa cum a fost modificat prin actele aditionale incheiate in anii 2004 - 2006, în sensul că, incepand cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajatilor suplimentarile salariale prevazute la alin.1, care urmau a fi acordate angajatilor sub aceasta forma. In nota ce consemneaza rezultatul interpretarii se arata ca, incepand cu anul 2003, avand in vedere ca primele au fost incluse in salariile de baza ale angajatilor, partile contractului au inteles ca art.168 alin.1 a ramas fara obiect, luand in considerare faptul ca primele nu mai erau individualizate in mod distinct, ci erau parte a salariului de baza, ca întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
In concluzie, voința reală a partilor pentru perioada la care se refera pretentiile reclamantului a fost de a stabili că si in anii 2005, 2006 si 2007 suplimentările salariale rămân incluse in salariul de bază, includere care a avut loc in anul 2003.
Asa cum rezulta din carnetul de munca al intimatului reclamant, depus in copie la dosar, salariul acestui nu s-a diminuat dupa anul 2003, ci a continuat sa creasca treptat. Aceasta ne indreptateste sa apreciem ca includerea in salariul de baza a primelor pe anul 2003 s-a mentinut si in perioada urmatoare.
In consecinta, este cert ca, odata incluse in salariul de baza in anul 2003, si pentru perioada 2004-2005 ce face obiectul judecatii drepturile salariale suplimentare s-au regasit incluse in salariul de baza al intimatului reclamant.
Pentru acestea, consider ca prima instanta a facut o interpretare gresita a situatiei de fapt si de drept, prin admiterea pretentiilor deduse judecatii, motiv pentru care, in baza art. 304ind1 Cpc, art. 304 pct 9 Cpc. si art. 312 Cpc. recursul trebuia admis.
Judecator
-
Președinte:Daniela Georgeta EnacheJudecători:Daniela Georgeta Enache, Nadia Raluca Ilie
