Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 369/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.369/CM
Ședința publică din 17 Iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de:
1.PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-,împotriva sentinței civile nr.676/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr- și a încheierii de ședință din 24.03.2008 din același dosar;
2.MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,cu sediul în B, sector 5,--14,
3. recurentul - chemat în garanțieMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,- prin mandatarul său ales, cu sediul în T,- bis, județul T,
4. recurenții reclamanți- PARCHETUL TRIBUNALULUI CONSTANȚA, - PARCHETUL JUDECĂTORIEI CONSTANȚA, - PARCHETUL TRIBUNALULUI CONSTANȚA,-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CONSTANȚA, cu domiciliile procesuale alese în C,-, recurentul,împotriva sentinței civile nr.676/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-,în contradictoriu cu intimații:,., A, (), -,., -, - PRIN, A, A, IR, DB., A, G, G, A, -TOȚI PRIN MANDATAR- cu domiciliul ales în C-, județul T,PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE.- B cu sediul în B--14, sector 5,CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURIIB - cu sediul în B, Calea, nr.141B, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința de judecată din data de 9.06.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 11.06.2009, 15.06.2009 și 17.06.2009, când a dat următoarea soluție:
CURTEA:
Cu privire la recursurile de față, Curtea reține următoarele:
Reclamanții:,., A, (), -,., -, - PRIN, A, A, IR, DB., A, G, G, A, - TOȚI PRIN MANDATAR, au chemat în judecată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, Parchetul de pe lângă ICCJ - DIICOT, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții în solidar, la plata sporului de stres în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu luna iunie 2004 și până în prezent, precum și acordarea lunară a acestui spor și în continuare.
S-a arătat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, republicată și modificată și completările ulterioare "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar".
Ulterior, prin art.50 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, a fost abrogat acest articol, dar aceasta abrogare a fost înlăturată prin art.41 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției, act normativ care a abrogat în totalitate OUG 177/2002.
In aceste conditii, reclamanții considera că dreptul prevăzut de art.47 din Legea 50/1996 este și a rămas în vigoare, de la data apariției actului normativ care îl reglementează și, pe cale de consecință, el trebuia acordat în continuare.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că textul de lege - art.47 din Legea nr.50/1996 - pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea s-a aflat în vigoare pana la data de 01 octombrie 2000, când a fost emisă nr.OG83/2000 - pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat în mod expres acest articol.
Ministerul Economiei și Finanțelor - DGFP Cad epus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că Ministerul Finanțelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
Intrucât proiectul de buget se întocmește la propunerea ordonatorilor principali de credite, in cazul de față, propunerea trebuie să o facă Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - ordonatorul principal de credite, conform art.70 alin.4 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară republicată.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, a arătat că prin Ordonanța nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, art.47 al legii a fost abrogat expres, dispărând astfel temeiul juridic al acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică.
La data de 13 martie 2008, a depus la dosarul cauzeicerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat plata sporului de stres în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu 01.01.2005 și până în prezent, precum și acordarea lunară a acestui spor și în continuare, în condițiile prevăzute de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată și modificată privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești.
Prin sentința civilă nr.676/21.03.2008, Tribunalul Tulceaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții:,., A, (), -,., -, - PRIN, A, A, IR, DB., A, G, G, A, - TOȚI PRIN MANDATAR, împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE, PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL CONSTANTA, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, precum și cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI SI FINANTELOR PUBLICE.
Au fost obligați pârâții Ministerul Public B, Parchetul de pe lângă Inalta C de Casatie si Justitie - B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Ministerul Economiei și Finanțelor B, in solidar, să plătească reclamanților drepturi bănești reprezentând sporul de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioadele 22 iunie 2004 și până la data pronunțării hotărârii, sume ce se vor actualiza cu rata inflației la data plății efective, pe perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant.
A fost respinsă cererea privind plata acestor drepturi pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 21 iunie 2004, ca fiind prescrise.
A fost respins capătul de cerere privind plata dobânzii legale, ca nefondat.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre.
A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanta să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-a respins cererea formulată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a respins cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a reținut următoarele aspecte:
Art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevede: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 s-au abrogat disp. art.47 din Legea nr.50/1996 mai sus expuse, însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 salin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art.1 pct.1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea legii 50/1996, însă cu toate acestea prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996.
S-au încălcat astfel disp. art.56 - 62 din Legea nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
A mai reținut instanța, ca potrivit art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO iar prin abrogarea art.47 din Legea 50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Potrivit art.20 alin.2 din Constituție, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Se reține astfel existența unui conflict între art.1 pct.42 din OG 83/2000 care a abrogat art.47 din Legea nr.50/1997 și art.1 din Protocolul Adițional 1 la CEDO, urmând a da prioritate acestui din urmă text legal.
Cu aceasta motivare, a fost admisa acțiunea si au fost obligați pârâții Ministerul Public B, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Ministerul Economiei și Finanțelor B, în solidar să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de 50% prevăzut de art.47 din Legea 50/1996 calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 22 iunie 2004 și până la data pronunțării hotărârii.
A obligat pârâții la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 50%, actualizate cu rata inflației la data plății efective, pentru perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, având în vedere că până la executarea hotărârii va trece o perioadă de timp,
In raport de data la care reclamanții au formulat cererea de chemare în judecată - la data de 22.06.2007, instanța a respins cererea privind plata acestor drepturi pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 21 iunie 2004, ca fiind prescrisă.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind actualizarea drepturilor bănești și cu dobânda legală întrucât pârâții au fost obligați la plata actualizată cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești, astfel ca, actualizarea drepturilor bănești și cu dobânda legală ar duce la o îmbogățire fără just temei a reclamanților.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre în baza disp. art.35 din Legea nr.500/2004 si art.15 din HG nr.93/2000 potrivit cu care, toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, instanța a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților. Instanța a respins cererea formulată împotriva pentru lipsa calității procesuale pasive, având în vedere că, nu are atribuții privind salarizarea reclamanților.
Prin încheierea din data de 24.03.2008, instanța de fond a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurata in dispozitivul sentinței nr. 676/2008 în sensul de a se menționa plata sporului de 50% "si în continuare, lunar".
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs:
1.Recurenții reclamanțiau solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul de a se respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a cu consecința obligării acestui pârât la plata drepturilor salariale aferente sporului de 50% lunar, începând cu data detașării la și până la data pronunțării sentinței, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății.
Au mai solicitat de asemenea obligarea Ministerului Finanțelor Publice de a aloca sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții precum și obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel dea face mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă.
Au arătat reclamanții că în mod greșit s-a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a deoarece între aceasta instituție și reclamanți exista raporturi de munca aceștia fiind validați ca membrii ai.
2. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a criticat atât sentința cât si încheierea prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale și plata în continuare a acestui spor, prin prisma nelegalității și netemeiniciei invocând disp. art. 304 pct. 4, 7 si 9 cod procedură civilă.
Arată recurenta ca în mod greșit instanța a dispus plata in continuare a sporului pentru risc si suprasolicitare neuropsihică deoarece textul de lege care asigura plata acestui spor a fost abrogat. Astfel, OG nr. 8/2007 intrata in vigoare in februarie 2007 abrogat legea nr. 50 /1996 in totalitate.
Mai mult decât atât, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța nu poate asigura plata sumelor pretinse de reclamanți deoarece nu are înscrisă în buget nicio suma cu aceasta destinație și nu exista o baza legala pentru aceasta cheltuiala.
3.Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație si Justițiearată ca hotărârea este nelegala deoarece a fost pronunțată cu încălcarea competentei altei instanțe. Potrivit art. 36 alin. 2 din OUG nr. 27/2006, competența soluționării unor astfel de cereri revine Curții de Apel București.
De asemenea, instanța și-a depășit atribuțiile întrucât unica putere legiuitoare este Parlamentul iar acesta a abilitat Guvernul să emită Ordonanțe.
A susține ca OG nr. 83/2000 nu produce efecte juridice presupune ca magistrații și personalul auxiliar sa nu beneficieze nici de majorările salariale care au fost prevăzute de aceasta ordonanța.
In acest context, recurenta consideră că hotărârea este lipsita de temei legal și în ce privește obligația de a plăți în continuare aceste drepturi care nu sunt prevăzute de lege.
4.Ministerul Economiei și Finanțelor a criticatsentința din punct de vedere al respingerii excepției privind calitatea sa procesuală pasivă.
Recurentul a criticat sentința prin prisma greșitei interpretări a dispozițiilor art. 34-35 din Legea nr. 500/2004, arătând că acest minister nu poate aloca sume care nu au fost prevăzute prin buget iar cel care aprobă bugetul este Parlamentul, în baza proiectelor întocmite de ordonatorii de credit.
este depozitarul informației generale asupra veniturilor țării și în baza acestei informații discută cu Ministerul Justiției conform cadrului legal instituit, iar decizia finală asupra cuantumului cheltuielilor bugetare aparține Guvernului și în ultima instanță Parlamentului.
Pentru aceste considerente, recurentul solicita admiterea recursului si modificarea în tot a sentinței in sensul respingerii acțiunii formulată in contradictoriu cu MEF.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate si de dispozițiile legale invocate, Curtea constata următoarele:
-In ce privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă ICCJ:
Prin hotărârea atacată, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din24.03.2008,instanța de fond a obligat pârâții la plata sporului de 50 % lunar, pentru perioada 22.06.2004 până la data pronunțării sentinței precum și în continuare, cu toate că, așa cum rezultă din adresa întocmită de biroul resurse umane din cadrul Parchetelor în care activează reclamanții, parte dintre aceștia sunt procurori iar o alta parte sunt grefieri, făcând parte din categoria personalului auxiliar de specialitate.
Prin urmare, cererea reclamanților trebuia analizata distinct, în funcție de fiecare categorie profesionala in parte.
Astfel, in mod corect prima instanță a obligat pârâții la plata sporului de stres si suprasolicitare in cuantum de 50% pentru perioada 22.06.2004- până la data introducerii acțiunii și în continuare pentru reclamanții magistrați - procurori, dar în mod greșit a obligat pârâții la plata acelorași drepturi pentru perioada ulterioara datei de 03.02.2007 pentru reclamanții ce fac parte din personalul auxiliar.
Art.30 lit.a, dinnr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliardin cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor a abrogat prevederile din Legea nr.50/1996 referitoare la salarizarea personalului auxiliar. Acest lucru rezultă în mod evident din legea de abilitare nr.502/2006, prin care Guvernul a fost abilitat prin art.III pct.7 să emită ordonanță privind salarizarea personalului auxiliar.
Legiuitorul prin emiterea legii de abilitare nu a avut în vedere emiterea unei ordonanțe privind salarizarea magistraților sau abrogarea unor dispoziții privind salarizarea magistraților.
În prezent salarizarea magistraților este reglementată prin nr.OUG27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007.
Legea actuală de salarizare nu are nici o dispoziție legală prin care să abroge art.47 din Legea nr.50/1996 care prevedea sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și în consecință acest spor subzistă și este datorat și pe viitor în ceea ce privește magistrații.
De asemenea, in mod corect prima instanță a obligat pârâții la plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației.
Potrivit art.269 din Codul muncii angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să în despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Este de notorietate deprecierea continuă a monedei naționale ca urmare a intervenirii inflației.
Numai plata drepturilor bănești datorate actualizate cu rata inflației este în măsură să acopere integrat prejudiciul încercat de reclamanți.
Pentru asigurarea plății efective a acestor drepturi bănești, se impune a fi respectate dispozițiile art.1-4 din nr.OG22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, aprobată prin Legea nr.288/2002, cu modificările ulterioare.
Astfel, potrivit art.4 din acest act normativ ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În mod corect prima instanță a apreciat că sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică poate fi considerat ca un bun în sensul art.1 din protocolul adițional nr.1 la CEDO.
Potrivit acestor reglementări:"orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Noțiunea de "bunuri" din art.1 al Protocolului nr.1 are o semnificație autonomă și nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale. Astfel, în sfera noțiunii de bunuri, intră și alte drepturi decât dreptul de proprietate, atât bunuri mobile, cât bunuri imobile.
Curtea Europeană a decis cu valoare de principiu că și drepturile de creanță constituie un bun în sensul art.1 al Protocolului nr.1, în măsura în care acesta este prevăzut de legislația națională în materie.
În cauză, sporul de 50 % de stres și suprasolicitare neuropsihică este prevăzut prin lege, prin urmare acesta poate fi considerat un bun în sensul art.1 din Protocolul nr.1.
Având în vedere faptul că magistrații - procurorii erau îndreptățiți la plata sporului de 50%, în mod corect s- dispus completarea carnetelor de muncă ale acestora cu mențiunile corespunzătoare.
Cât privește critica referitoare la greșita soluționare a excepției privind necompetenta materiala a instanței de fond, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată deoarece reclamanții au investit instanța cu o cerere privind plata unor drepturi salariale atât în prezent cât și pe viitor, iar aceste cereri cad în sfera jurisdicției muncii al cărei obiect este reglementat de art. 281 codul muncii.
Pentru aceste considerente va fi respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație si Justiție.
-In ce priveste pe reclamanții care fac parte din personalul auxiliar de specialitate,se impune a fi admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanțasi respinsa cererea formulata de acești reclamanți in ce privește plata acestui spor după data de 03.02.2007.
Începând cu 1.02.2007, drepturile salariale ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea sunt reglementate prin Ordonanța de Guvern nr.8/24.01.2007 aprobată prin Legea nr.247/2007.
Prin Legea nr.502/28.12.2006 Guvernul a fost abilitat prin art. III pct.7, să emită ordonanță privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Prin dispozițiile art.30 lit.-a din nr.OG8/2007 s-a prevăzut că:"la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, se abrogă Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești cu modificările și completările ulterioare".
Noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, nu mai prevede acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică către personalul auxiliar.
Prin urmare, conform legii de abilitare nr.502/2006, intenția legiuitorului a fost de a reglementa o nouă lege de salarizare a personalului auxiliar și de a abroga dispozițiile din Legea nr.50/1996 referitoare la salarizarea acestuia.
Odată cu intrarea în vigoare a nr.OG8/2007, respectiv februarie 2007, nu mai există temei juridic pentru acordarea sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art.329 alin.3 cod procedură civilă, soluțiile ce se pronunță în recursurile în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe numai cu privire la dezlegarea dată problemelor de drept judecate.
Secțiile Unite ale au fost sesizate cu privire la interpretarea și aplicarea disp.art.47 din Legea nr.50/1996 în raport cu prevederile art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 prin care s-a soluționat recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate - au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Problema de drept dezlegată prin această decizie în interesul legii a fost aceea că sporul de 50% se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000.
Întreaga motivare a acestei decizii se referă la OG nr.83/2000 și dacă abrogarea art.47 din Legea nr.56/1996 s-a făcut în limitele și condițiile legii de abilitare nr.125/2000.
In motivarea deciziei în interesul legii nu se face referire la OG nr.8/24.01.2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor, și dacă sporul de 50% de stres și suprasolicitare neuropsihică se mai cuvine personalului auxiliar și după intrarea în vigoare a noii legi de salarizare, astfel ca, admițând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, va fi modificată sentința si încheierea atacate si respinsa acțiunea reclamanților care fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate pentru pretențiile ulterioare datei de 03.02.2007.
-Recursul declarat de Ministerul Economiei si Finanțelor va fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Potrivit art.3(1) din nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea, acesta are printre alte atribuții și aceea de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar.
Prin urmare, în exercitarea acestor atribuții, poate fi obligat să ia măsurile pentru asigurarea fondurilor necesare executării obligației stabilite în sarcina unor instituții publice prin hotărâri judecătorești.
Pe de altă parte, în conformitate cu art.2 din nr.OG22/2002 modificată prin Legea nr.110/2007, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Această obligație ar fi însă lipsită de orice efect dacă nu ar include în proiectul bugetului de stat sumele necesare și nu ar deschide creditele necesare.
În plus, se impune obligarea să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor pretinse de reclamanți pentru a asigura caracterul efectiv al dreptului a cărei realizare se urmărește prin acțiunea în justiție, având în vedere jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care consacră caracterul efectiv al drepturilor garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și care stabilește că asigurarea executării hotărârilor judecătorești, constituie nu numai o condiție a respectării art.1 din Primul Protocol la Convenție, dar și o parte a dreptului de acces la o instanță, garantat de art.6 din Convenție.
-Recursul declarat de recurenții reclamanți, care au calitatea de procurori, ce activează în cadrul,este întemeiat si va fi admis cu consecința respingerii ca nefondata a excepției privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii.
Din înscrisurile depuse la dosar rezulta ca reclamantul este membru începând cu 27.12.2004 conform Hotărârii nr. 65/2004; este de asemenea membru,conform Hotărârii nr. 43/08.03.2006 si Hotărârii nr. 284/08.11.2007; conform Hotărârii nr. 58/28.03.2006; conform Hotărârii nr. 25/07.02.2006 si Hotărârii nr. 16/08.02.2007.
Potrivit art. 58 alin 3 din Legea nr. 303/2004, pe perioada detașării judecătorii si procurorii își păstrează calitatea de judecător sau procuror, beneficiind astfel de toate drepturile prevăzute de lege pentru magistrați.
In conformitate cu disp. art. 12 alin. 2 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si alte categorii de personal asimilat acestora, pe perioada detașării, drepturile cuvenite, se suporta de instituția în care persoana in cauza îȘi desfășoară activitatea.
de aceste dispoziții legale, Curtea constata ca recursul acestor reclamanți este întemeiat, astfel ca modificând sentința recurată, va respinge excepția lipsei calității procesuale a cu consecința obligării acestui pârât în solidar cu ceilalți pârâți la plata sumelor datorate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți - PARCHETUL TRIBUNALULUI CONSTANȚA, - PARCHETUL JUDECĂTORIEI CONSTANȚA, - PARCHETUL TRIBUNALULUI CONSTANȚA, -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CONSTANȚA, cu domiciliile procesuale alese în C,-,împotriva sentinței civile nr.676/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți:,., A, (), -,., -, - PRIN, A, A, IR, DB., A, G, G, A, - TOȚI PRIN MANDATAR - cu domiciliul ales în C-, județul T; intimații - pârâți PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE.- B cu sediul în B--14, sector 5, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII B - cu sediul în B, Calea, nr.141B și recurenții intimați pârâți: MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,--14, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, recurentul - chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, prin mandatarul său ales DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,- bis, județul
Modifică sentința recurată în sensul respingerii excepției privind lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii, cu consecința obligării în solidar a acestui pârât cu ceilalți pârâți la plata drepturilor solicitate către recurenții reclamanți, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății și în continuare pe perioada detașării acestora la Consiliul Superior al Magistraturii.
Admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, împotriva sentinței civile nr.676/21.03.2008 și împotriva încheierii din 24.03.2008, pronunțate în dosarul nr- de către Tribunalul Tulcea.
Modifică în parte hotărârile atacate în sensul că respinge acțiunea reclamanților care fac parte din categoria personalului auxiliar pentru pretențiile ulterioare datei de 03.02.2007.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Tehnored.Jud./10.07.2009
Tehnored.disp.RD/4ex./13.07.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Jelena Zalman
