Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 368/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.368/CM
Ședința publică din 17 Iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă SC SA, cu sediul în C, Bd. - nr.7,.3, județul C, împotriva sentinței civilei nr.118/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL LUCRĂTORILOR DIN ȘI PETROD. cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința de judecată din 9.06.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 11.06.2009, 15.06.2009 și 17.06.2009, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Curtea cu privire la recursul civil de față:
a declarat recurs la data de 17.03.2009 împotriva sentinței civile nr. 118/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt;
Prin cererea modificată și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanta, reclamanții reprezentanți prin Sindicatul Lucrătorilor din și au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta SC. SA, să oblige pârâta la acordarea către reclamanți:
I) a sporului pentru condiții deosebite,grele,periculoase sau penibile în cuantum de 10% din salariul de bază, pentru perioada 27.octombrie 2005 până în prezent,sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței până la data plății efective și în continuare pe toată durata de valabilitate a contractului menționat. II) a sporului pentru condiții nocive în cuantum de 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate pentru perioada 27.octombrie.2005 până în prezent,sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței până la data plății efective și în continuare pe toată durata de valabilitate a contractului menționat. În motivarea cererii reclamanții au susținut că sunt membrii Sindicatului Lucrătorilor din și și salariați ai societății pârâte-SC. SA.
În virtutea faptului că, la data de 31.07.2007 a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, cu nr.412/10/31.07.2007, Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul de și pe anii 2007-2010, iar Sindicatul Lucrătorilor din și este afiliat la Federația Sindicatelor Libere din și una din părțile semnatare ale contractului la nivel de ramură, reclamanții prin sindicat au considerat, că dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură le sunt aplicabile.
Au mai menționat reclamanții, că în conformitate cu dispozițiile art.155 din contract, de prevederile acestuia beneficiază salariații din societățile comerciale cuprinse în anexa 1 din contract,iar la poziția nr.174 din aceeași anexă este menționată societatea pârâtă, fapt ce conduce în opinia reclamanților la concluzia aplicabilității contractului față de aceasta.
Ulterior, reclamanții au învederat faptul că la data de 12.04.2005 a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității și Familiei cu nr.805/03/12.04.2005, Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul de și pe anii 2005-2006, ale căror prevederi referitoare la sporurile solicitate nu au fost acordate de societatea pârâtă în condițiile în care dispozițiile contractului îi erau aplicabile.
Reclamanții reprezentați de sindicat au invocat prevederi din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, Codul Muncii, Constituția României, Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de și pe anii 2007-2010.
În susținerea pretențiilor au fost menționate principii de drept și norme aplicabile contractelor colective de muncă și părților semnatare ale acestor contracte. S-a făcut referire la faptul că prevederile contractului colectiv de muncă au efect de lege între părți,că un contrat colectiv de muncă își produce efectele de la data înregistrării sale,iar când este vorba de un contract colectiv de muncă la nivel de ramură prevederile acestuia sunt considerate minimale,de la nivelul lor urmând să înceapă negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de societăți comerciale.
În dovedirea susținerilor au fost depuse înscrisuri - lista cu membrii de sindicat care doresc promovarea acțiunii,sentințe judecătorești privind dobândirea personalității, adeverință care confirmă apartenența reclamanților la sindicat, copie a Contractului Colectiv de Muncă la Nivelul de și pe anii 2007-2010.
Prin întâmpinare societatea pârâtă a invocat prematuritatea acțiunii motivat de faptul că prin precizările formulate au fost solicitate drepturi care nu au constituit obiectul unor pretenții adresate societății.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale se face potrivit unor proceduri expres reglementate de norme legale imperative. Societatea a susținut că reclamanții nu au solicitat niciodată stabilirea locurilor de muncă care eventual s-ar încadra în locuri de muncă în condiții grele sau speciale. De altfel a susținut societatea pârâtă HG.1025/2003 a reglementat criteriile și modalitatea de încadrare a persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale, fiind vorba de o procedură specifică nerespectată în opina societății de către reclamanți. A considerat că locurile unde își desfășoară activitatea reclamanții se încadrează în opinia societății în categoria locurilor de muncă normale. Societatea pârâtă a menționat că deși sporurile solicitate de reclamanți se pot acorda proporțional cu timpul efectiv lucrat în condițiile respective,reclamanții nu au precizat în acțiune care sunt perioadele efectiv lucrate. Prin sentința civilă nr. 118/28.01.2009 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantului Sindicatul Lucrătorilor din și formulată în contradictoriu cu pârâta
A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sporului pentru condiții deosebite, grele, periculoase sau penibile în cuantum de 10% din salariul de bază si a sporului pentru condiții nocive în cuantum de 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate, pentru perioada 27.10.2005-28.01.2009
Pentru a pronunța această soluție, față de materialul probator administrat în dosar, prima instanță a reținut că, reclamanții angajați ai societății pârâte și membrii de sindicat au solicitat în temeiul contractelor colective de muncă la nivel de ramură în chimie și petrochimie obligarea societății la acordarea sporului pentru condiții deosebite, grele, periculoase sau penibile în cuantum de 10% din salariul de bază și a sporului pentru condiții nocive tot în cuantum de 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate.
Analizând prevederile art.66 alin.1 din CCM la Nivelul și pe anii 2007-2010 potrivit cu care "Sporurile pentru condiții speciale și/sau deosebite de muncă în chimie și petrochimie se acordă numai în locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază. Sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract sunt:- pentru condiții deosebite,grele,periculoase sau penibile sporurile vor fi de minimum 10% din salariul de bază urmând ca la nivelul societăților comerciale, să poată fi stabilite prin negociere alte cuantumuri superioare; b)pentru condiții nocive cuantumul va fi de minim 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate,urmând ca la nivelul societăților comerciale să poată fi stabilite prin negociere alte cuantumuri superioare.
De asemenea în anexa nr.1 a Contractului Colectiv de Muncă la Nivelul și pe anii 2007-2010 la poziția nr.174 figurează societatea pârâtă în cadrul societăților cărora li se aplică prevederile contractului colectiv de muncă.
Practica de specialitate, cât și dispozițiile legale aplicabile contractelor colective de muncă converg spre faptul că, un contract colectiv la nivel de societate /unitate va avea la bază contractul colectiv de muncă la nivel de ramură. În general contractele colective de muncă la nivel de ramură reiau ca regulă o serie de dispoziții din contractul colectiv de muncă la nivel național printre care și cele referitoare la sporul pentru condiții grele de muncă,periculoase și pentru condiții penibile,sporuri de vechime în muncă,pentru lucru în timpul nopții etc.
Aplicabil speței dedusă judecății este faptul că societatea pârâtă nu a acordat sporurile solicitate de reclamanți și prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură,deși art.7 alin 2 prevede că toate contractele colective de muncă,încheiate cu respectarea dispozițiilor legale,constituie legea părților,iar art.11 din.130/1996 stabilește:"Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte,după cum urmează:.c)pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă". Nu se pot reține susținerile societății pârâte, care invocă că au fost demarate tardiv demersurile legale privind procedura specifică încadrării locurilor de muncă în condiții speciale.
S-a apreciat că respectiva întârziere datorată culpei exclusive a societății pârâte nu trebuie să-i priveze pe angajați de un drept conferit în mod legal de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură aplicabil societății. Nu este posibilă invocarea propriei turpitudini în neexecutarea unor obligații contractuale derivate din raporturile de muncă.
S-a reținut ca fiind aplicabil speței dedusă judecății și dispozițiile art.8 alin.2 din.130/1996 potrivit cu care:"Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.". Societatea pârâtă chiar și în condițiile în care ar fi avut încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de societate înaintea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură avea obligația să-și adapteze clauzele contractuale la nivelul contractului colectiv de muncă superior.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1.Sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor legale aplicabile conflictelor de interese.
Astfel reclamanții, solicitaseră acordarea cumulativă a sporurilor pentru condiții deosebite și nocive, fără ca, în contractele colective de muncă la nivel de societate, să fi fost stabilite în concret locurile de muncă ce s-ar putea încadra în condițiile revendicate.
În subsidiar a solicitat modificarea sentinței în sensul acordării sporurilor pentru condiții nocive numai salariaților care lucrează la Instalație și la.
Instanța de fond a ignorat principiul obligativității convențiilor părților conținute în contractele colective de muncă, prin care au stabilit că la nivelul fiecărei societății vor fi individualizate locurile de muncă speciale/grele, sens în care a invocat dispozițiile art. 38 (1) din Contractul Colectiv de Muncă 805C/2005 și art. 40 (2) din Contractul Colectiv de Muncă 412/2007.
Acordarea sporurilor tuturor salariaților este neîntemeiată, întrucât chiar reclamanții au recunoscut că numai o parte ar lucra în condiții speciale.
Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a normelor legale incidente în privința stabilirii locurilor de muncă ce s-ar încadra în revendicările reclamanților.
În privința metodologiei de încadrare a unor locuri de muncă în condiții grele sau speciale sunt incidente dispozițiile nr.HG 1025/2003 (art. 3 și art. 6), Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, recurenta nefiind nominalizată în anexa 2 din lege.
Mai mult, chiar părțile din dosarul de față, au prevăzut în actualul Contractul Colectiv de Muncă (art. 35(1)) că "locurile de muncă se clasifică în locuri de muncă normale și locuri de muncă în condiții deosebite, doar la constatarea acestor condiții deosebite de către organele abilitate".
Față de condițiile concrete de la locurile de muncă individualizate de reclamanți, respectiv Instalație și, acordarea cumulativă a sporurilor pentru condiții deosebite, grele periculoase sau penibile cu sporurile pentru condiții nocive, este nelegală.
Societatea deține instalații de procesare moderne, fapt dovedit și cu obținerea autorizației de mediu.
Acordarea sporurilor pentru întreaga perioadă și unui salariat care este încadrat la 01.04.2008 este o măsură nelegală și s-a indicat în acest sens reclamantul.
A învederat că sporurile solicitate de reclamanți se pot "acorda proporțional cu timpul efectiv lucrat în condițiile respective".
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3041, art. 304 pct. 9 Cod proc.civilă.
Recursul nu este fondat.
Curtea analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs îl va respinge pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamanții intimați au investit instanța de fond cu o cerere având ca obiect obligarea recurentei la plata sporului de 10% pentru condiții grele, periculoase sau penibile în baza art. 66 (2) lit. a din Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul și pe anii 2007-2010 pentru perioada 31.07.2007 până la zi și în continuare pe durata de valabilitate a contractului menționat și sporul de 10%pentru condiții nocive în conformitate cu art. 66 alin. 2 lit. b din același Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul și și pe aceeași perioadă ca cel dintâi, cerere care a fost modificată la 14.11.2008 în sensul acordării drepturilor începând cu 27 octombrie 2005 și în continuare pe toată perioada de valabilitate a contractului menționat.
Tribunalul Constanțaa soluționat cauza în sensul admiterii acțiunii modificate.
În mod necesar criticile formulate prin motivele de recurs trebuiau să se circumscrie temeiurilor de drept pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecată, recurenta și-a circumscris criticile pe temeiuri pe care le-a considerat incidente fără a face nici o trimitere la dispozițiile art. 66 alin. 2 lit. a și b din Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul și.
Acordarea drepturilor pretinse începând cu 27 octombrie 2005 este rezultatul aplicării dispozițiilor cuprinse în Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul și pe anii 2005-2006, contract la încheierea căruia au avut loc negocieri între Federația Sindicatelor Libere din și și Federația din Industria Chimică și.
Prin acest contract s-a prevăzut la art. 63 alin. 2 "sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract sunt:
a)pentru condiții deosebite, grele, periculoase sau penibile, sporurile vor de minimum 10% din salariul de bază, urmând ca la nivelul societăților comerciale să fie stabilite prin negociere alte cuantumuri superioare;
b)pentru condiții nocive cuantumul va fi de minimum 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate, urmând ca la nivelul societăților comerciale să poată fi stabilite prin negociere alte cuantumuri superioare.
Acest contract a avut valabilitate până la data de 31.07.2007 când a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse cu nr. 412/10/31.07.2007, Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul de și pe anii 2007 - 2010, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 14/24.08.2007.
La art. 66 alin.2 lit.a se preia aceleași dispoziții precum cele existente la art. 63 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul anterior, pe care le-am citat mai sus.
Cele două contracte colective de muncă la nivel de ramură fiind succesive și rezultatul acordului de voință dintre patronat și sindicate trebuie aplicate în mod obligatoriu de către părți, nefiind prevăzute derogările de natura celor inovate de recurentă sub aspectul încadrării locurilor de muncă.
Recurenta critică hotărârea cu motivarea că nu s-au parcurs toate etapele conflictului de interese, însă se află în eroare întrucât prezentul litigiu este un conflict de drepturi, așa cum este cel definit de art. 5 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Mai mult art. 67 din Legea nr. 168/1999 prevede faptul că sunt conflicte de drepturi următoarele: "a) conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă."
Totodată, art. 12 din Legea nr. 168/1999 stabilește în mod imperativ cazurile în care se pot declanșa conflictele de interese la nivel de unitate respectiv:
"Conflictele de interese pot fi declanșate în următoarele situații:
a) unitatea refuză să înceapă negocierea unui contract colectiv de muncă, în condițiile în care nu are încheiat un contract colectiv de muncă sau contractul colectiv de muncă anterior a încetat;
b) unitatea nu acceptă revendicările formulate de salariați;
c) unitatea refuză nejustificat semnarea contractului colectiv de muncă, cu toate că negocierile au fost definitivate;
d) unitatea nu își îndeplinește obligațiile prevăzute de lege de a începe negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru și condițiile de muncă".
Din analiza dispozițiilor legale mai sus redate observăm că legea reglementează doar posibilitatea declanșării conflictelor de interese în cazurile menționate, însă nu stabilește obligativitatea declanșării acestora.
Prezentul litigiu este un veritabil conflict de drepturi, el încadrându-se în dispozițiile art. 67 din Legea nr. 168/1999.
Pe de altă parte recurenta omite faptul că în lumina dispozițiilor art. 13 (1) din Legea nr. 168/1999 pe durata valabilității unui contract colectiv de muncă salariații nu pot declanșa conflicte de interese.
Recurenta avea obligația de a negocia acordarea acestor sporuri sub aspectul cuantumului și al locurilor de muncă însă deși sindicatul a efectuat demersuri în acest scop la data de 23.09.2008 a comunicat sindicatului că se află în imposibilitate de a acorda sporurile solicitate.
Recurenta încearcă să acrediteze ideea că în prezenta cauză erau incidente dispozițiile Legii nr. 226/2006 și nr.HG 1025/2003 întrucât acordarea sporurilor solicitate este condiționată de încadrarea prealabilă a locurilor de muncă în condiții speciale însă intimații au solicitat două sporuri care nu au nici o legătură cu condițiile speciale și anume: unul este spor de 10% din salariul de bază pentru condiții deosebite, grele, periculoase sau penibile și spor de 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate pentru condiții nocive.
Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale de aplică, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1, numai unităților care desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1.
Pe de altă parte obligația încadrării locurilor de muncă în condiții speciale aparține angajatorului și nu salariaților.
Astfel art. 1 alin. 2 din legea nr. 226/2006 stabilește faptul că locurile de muncă încadrate în condiții speciale sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2 care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale în conformitate cu prevederile nr.HG 1025/2003, societatea recurentă nefiind trecută în anexa nr. 2.
Legea nr. 226/2006 și nr.HG 1025/2003 nu stabilesc în sarcina angajatorului acordarea unor sporuri ci stabilesc criteriile pentru încadrarea persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale.
Raportarea la dispozițiile art. 37 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul și pe anii 2005-2006 și art. 40 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul și pe anii 2007-2010 nu face decât să stabilească în sarcina părților contractante obligația negocierii sporurilor, obligație pe care intimata și-a îndeplinit-o astfel cum rezultă din adresa nr. 2077/23.09.2008.
În lipsa negocierii unui anumit cuantum angajatorul are obligația acordării sporurilor cel puțin la nivelul prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul.
Cu toate că în conformitate cu art. 8 (2)din legea nr. 130/1996 angajatorul avea obligația de a include în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate cele două sporuri, nefiind posibil ca prin contractele colective de muncă la nivel de unitate să se stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective încheiate la nivel superior, și-a încălcat obligația întrucât nu a inclus și cele 2 sporuri solicitate de reclamanți.
Prin art. 152 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul și pe anii 2005-2006, s-a stabilit că "de prevederile prezentului contract vor beneficia conform legii salariații din societățile comerciale cuprinse în Anexa nr. 1 ", iar în anexă este prevăzută la poziția nr. 135 și C, recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile instituite prin contract.
Prin neacordarea drepturilor recunoscute de contractele colective de încheiate la nivelul ramurii chimie și petrochimie salariul tuturor unităților pentru care s-au încheiat aceste contracte, intimați reclamanți au suferit un prejudiciu, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 269 din Codul Muncii, în mod legal Tribunalul a obligat angajatorul la acordarea lor către salariații reclamanți reprezentați de Sindicat.
Împrejurarea că societatea deține instalație de procesare modernă nu influențează acordarea sporurilor pretinse și cuvenite.
Critica referitoare la acordarea drepturilor și pentru salariatul pe o perioadă mai mare decât cea cuvenită nu poate fi primită întrucât ea nu este însoțită de înscrisuri care să confirme afirmațiile din recurs, respectiv: carte de muncă, contract individual de muncă, orice înscrisuri considerate relevante.
Pe cale de consecință, Curtea găsind toate criticile neîntemeiate va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 Cod proc. civilă, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă SC SA, cu sediul în C, Bd. - nr.7,.3, județul C, împotriva sentinței civilei nr.118/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL LUCRĂTORILOR DIN ȘI PETROD. cu sediul în C,-, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 Iunie 2006.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud.fond - /
Red.dec.jud.-/6.07.2009
Tehnored.gref./2ex./14.07.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Jelena Zalman
