Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 377/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ,PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 377/R-CM
Ședința publică din 02 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ștefan Badea președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana Nanu
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTITIEI, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE A, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.115/F-CM din 22 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, cu domiciliul ales la Curtea de APEL PITEȘTI și pârâta CURTEA DE APEL PITEȘTI.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile, respectiv recurenții-pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finantelor-prin Direcția Generală a Finantelor Publice A, intimații-reclamanți, - -, și intimata-pârâta Curtea de APEL PITEȘTI.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor, pronunțându-se următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că la data de 25 ianuarie 2008, reclamanții, - -, și, au chemat în judecată pe pârâții Curtea de APEL PITEȘTI, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin acțiunea ce se va pronunța să fie obligați pârâții în solidar la plata actualizată până la data plății efective, fiecărui reclamant a sporului de risc și solicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, astfel:
- începând cu data de 1 februarie 2007 și în continuare pentru reclamanții și - -;
- începând cu data de 19 decembrie 2006 și în continuare pentru reclamanta;
- începând cu data de 8 ianuarie 2007 și în continuare pentru reclamantul.
S-a mai solicitat ca pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să fie obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților iar pârâta Curtea de APEL PITEȘTI să fie obligată să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Cauza a fost soluționată de către Curtea de APEL PITEȘTI în baza nr.OUG75/2008.
Prin sentința civilă nr.115/F-CM/22 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, - -, și obligați pârâții Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Justiției să plătească acestora drepturile salariale reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare lunară, după cum urmează:
- reclamanților și - -, începând cu data de 01 februarie 2007 și în continuare;
- reclamanta, începând cu data de 19 decembrie 2006 și în continuare;
- reclamantul, începând cu data de 8 ianuarie 2007 și în continuare.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor menționate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, se impune a analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
S-a constat că excepția invocată nu este întemeiată, motivat de faptul că în temeiul dispozițiilor art.1 din OUG nr.22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Conform art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților acesta are calitate procesuală pasivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, având obligația potrivit art.2 din același act normativ, să dispună măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Față de aceste considerente pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă.
Excepția depășirii atribuțiilor puterii judecătorești invocată se constatat a fi neîntemeiată întrucât în cauza dedusă judecății, prin soluția pronunțată instanța nu pătrunde în sfera de autoritate și competență a legiuitorului, ci verifică temeinicia sau netemeinicia pretențiilor deduse judecății.
Din examinarea actelor dosarului se reține următoarele:
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar.
Sporul de 50% solicitat prin prezenta acțiune a fost reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, text în conformitate cu care "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin Decizia nr. XXI/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008 a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare psihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
Prin decizia nr. XXI/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că prin art. I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996, însă abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Astfel, pe de o parte, potrivit art.107 alin.3 din Constituția în vigoare la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta. În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 lit. Q pct.1 din Legea nr.125/13.07.2000 (publicată în nr.331/17.07.2000) Guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat nu numai la completarea și modificarea Legii nr.50/1996, ci și la abrogarea unor dispoziții ale acestui act normativ. În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 (modificată și completată prin Legea nr.189/2004) privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca pe evenimente legislative distincte.
Rezultă așadar că, în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ. Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzută expres în cuprinsul legii de abilitare.
S-a mai reținut în decizia pronunțată în recurs în interesul legii că norma de nivel inferior, în speță art.I pct.42 din nr.OG83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.IX alin.2 paragraful 1 din nr.OG 83/2000 prin care a fost abrogat art. 231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată, lege organică.
unei legi sau ordonanțe poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești, însă Curtea Constituțională are în competență numai controlul de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, iar verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretarea per a contrario a art.147 alin.1, cu referire la art.126 alin.1 din Constituție, instanțelor judecătorești.
Ca atare Înalta Curtea concluzionat că art. I pct.42 și art. IX alin.2 paragraful 1 din nr.OG83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt din acest motiv neconstituționale, conform art.147 alin.1 din Constituția României, și își încetează efectele.
În ceea ce privește cererea reclamanților privind acordarea sporului de 50% și pentru viitor, curtea o apreciază ca întemeiată.
În primul rând abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că acest articol este și în prezent în vigoare.
Acest aspect rezultă de altfel și din dispozitivul deciziei nr. XXI/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, în recurs în interesul legii. Astfel, în decizia sa Înalta Curtea stabilit că acest spor se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.324/2001, fără a stabili și o eventuală dată de la care acest spor nu s-ar mai cuveni.
Pe de altă parte, salariul este o prestație periodică, iar art.110 alin.2 Cod procedură civilă permite solicitarea înainte de termen a unei prestații periodice, instituind practic o excepție de la regula potrivit căreia drepturile solicitate printr-o acțiune trebuie să fie actuale, urmând bineînțeles ca hotărârea obținută să fie pusă în executare la împlinirea termenului.
Rezultă deci că reclamanții sunt îndreptățiți să solicite acest spor până la pronunțarea prezentei hotărâri, precum și pentru viitor, situație față de care va admite acțiunea și va obliga pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Argeș și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească reclamanților drepturile reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% începând cu data de 1.02.2007 și până în prezent, precum și pe viitor.
Instanța va face aplicarea dispozițiilor art.161 alin.4 Codul muncii, apreciind că se impune acordarea drepturilor bănești actualizate cu rata inflației la data plății efective, întrucât este evident prejudiciul produs reclamanților prin neplata acestor sporuri, în noțiunea daunelor-interese prevăzute de lege trebuind inclusă noțiunea de actualizare, în speță, cu indicele de inflație.
Actualizarea cu indicele de inflație se justifică prin necesitatea realizării unei corelații între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile bănești și momentul în care aceste sume de bani au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
De asemenea va obliga pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce către ceilalți pârâți fondurile necesare plății acestor drepturi, având în vedere că, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, onform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Pe de altă parte art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, ctivitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat .
Rezultă așadar că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă. În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți și intervenient.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prin referatul întocmit de compartimentul "Arhivă" al acestei instanțe, cele două recursuri sus-menționate revin spre competentă soluționare tot Curții de APEL PITEȘTI, Secției civile pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, având în vedere că prin Decizia nr.104 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I și II din nr.OUG75/2008, decizia fiind definitivă și general obligatorie.
Constatându-se că ulterior pronunțării Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate sus-menționate, Curtea de APEL PITEȘTIa redevenit competentă material să judece recursurile de față, pentru a evita un formalism inacceptabil de rigid prin trimiterea recursurilor către, pentru asigurarea cu celeritate a soluționării acestora și a unui proces echitabil prin evitarea duratei excesive în sensul art.6, cele două recursuri fiind repartizate aleatoriu prin sistemul informatic al Curții de APEL PITEȘTI.
Prin recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Justiției se critică sentința civilă nr.115/F/CM/22.10.2008 a Curții de APEL PITEȘTI, prin invocarea dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În acest sens se susține că art.47 din Legea nr.50/1996 ce prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, a fost abrogat prin art.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Se arată că pretențiile reclamanților sunt nefondate după data de 01.02.2007, având în vedere că din februarie 2007 a intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv nr.OG8/24.01.2007, care prin art.30 prevede abrogarea Legii nr.50/1996.
Recurentul-pârât apreciază că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, pentru considerentele arătate mai sus, iar instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile Deciziei nr.21/10.03.2008 a
Recurentul-pârât cere să se constate că nr.OG8/2007 reglementează drepturile de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, că le reglementează în mod exhaustiv, astfel că reclamanții nu pot beneficia decât de drepturile stabilite prin lege în favoarea lor.
Se solicită în temeiul art.304 pct.4 și 9 din Codul d e procedură civilă, raportat la art.312 alin.3 teza finală Cod procedură civilă, admiterea recursului și casarea sentinței criticate.
S-a solicitat în baza art.242 pct.2 Cod procedură civilă, judecarea în lipsă a pricinii.
Prin recursul său, recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A critică aceeași sentință civilă pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivului, recurentul-pârât susține că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, fiind obligat să plătească fondurile bănești acordate reclamanților.
Aceasta întrucât, reclamanții sunt angajați ai Tribunalului Argeș, pot solicita acordarea unor drepturi bănești aferente raporturilor de serviciu în contradictoriu cu instituția angajatoare și nu față de Ministerul Economiei și Finanțelor cu care aceștia nu au un raport juridic de serviciu.
Potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor " proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Sunt precizate dispozițiile art.28 din Legea nr.500/2002, în sensul că proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice și că prin dispozițiile art.19 din aceeași lege se stabilește rolul Ministerului Economiei și Finanțelor și de aceea recurentul-pârât nu poate fi obligat să plătească drepturile bănești solicitate de către reclamanți, neintrând în atribuțiile acestuia obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
Se susține că, în conformitate cu art.21 alin.1 din Legea nr.500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii, sarcina recurentului-pârât constând în "monitorizarea" respectării legii de către ordonatorii principali de credite, potrivit dispozițiilor legii bugetare.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile pronunțată de către instanța de fond și respingerea acțiunii față de recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
În baza art.242 alin.2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea în lipsă a recursului.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Nu se verifică criticile formulate de recurentul-pârât Ministerul Justiției, întrucât motivul prevăzut de dispozițiile art.304 alin.1 pct.9 Cod procedură civilă este nefondat, hotărârea nefiind lipsită de temei legal și nefiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Aceasta întrucât intimații-reclamanți beneficiază de drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută de încadrare lunară, începând cu datele precizate pentru fiecare reclamant în dispozitivul sentinței civile recurate, cât și în continuare, deci pe viitor.
Este adevărat că prin art.30 din nr.OG8/2007 s-a prevăzut că pe data intrării în vigoare a acestei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, numai că abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, rezultând astfel că acest articol este și în prezent în vigoare.
În acest sens sunt dispozițiile deciziei nr.XXI/10.03.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, stabilindu-se cert că acest spor se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.324/2001, fără a se preciza o dată eventuală de la care acest spor nu s-ar mai cuveni.
Pe de altă parte, salariul fiind o prestație periodică, potrivit art.110 alin.2 Cod procedură civilă se poate cere înainte de termen executarea la termen a unei astfel de prestații periodice, instituindu-se prin urmare o excepție de la regula potrivit căreia drepturile solicitate printr-o acțiune trebuie să fie actuale.
În consecință, în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți să solicite acest spor atât până la pronunțarea sentinței civile recurate, cât și pentru viitor, dispunând să se plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% până în prezent, precum și pe viitor.
Pentru aceleași considerente nu se verifică nici critica întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă, întrucât instanța nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, instanța supremă statuând prin Decizia nr.XXI/10.03.2008, că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică curge și pe viitor.
Nici recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, nu este fondat.
În mod corect instanța de fond, analizând cu prioritate în baza art.137 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a constatat că această excepție este neîntemeiată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.1 din nr.OUG22/2002, aprobată prin Legea nr.188/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, în conformitate cu art.19 din Legea nr.500/2002, elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. Prin urmare, față de obiectul capătului de cerere de alocare a fondurilor necesare de către acest recurent-pârât ce trebuie plătite reclamanților, recurentul-pârât are calitate procesuală pasivă.
Aceasta întrucât, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, având obligația potrivit art.2 din același act normativ, să dispună măsurile necesare în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al ministerului și implicit a instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În caz contrar, Ministerul Justiției s-ar afla în imposibilitatea de a dispune de fondurile necesare plății sumelor solicitate de reclamanți, considerente față de care recurentul-pârât justifică calitatea procesuală a sa.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă să fie respinse ca nefondate recursurile formulate de cei doi recurenți-pârâți Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile pronunțată de către instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței civile nr.115/F-CM pronunțată în data de 22 octombrie 2008 de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr-, intimați-reclamanți fiind, și, iar intimată-pârâtă fiind CURTEA DE APEL PITEȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/04.03.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Ștefan BadeaJudecători:Ștefan Badea, Ion Rebeca, Georgiana Nanu
