Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3772/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1784/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3772/
Ședința publică de la 27 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurențiiInspectoratul Școlar Județean T și Grupul Școlar Agricol Aîmpotriva sentinței civile nr.32 din data de 14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimațiiConsiliul Local A, Primăria Municipiului A - Instituția Primarului și Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant al reclamantei,având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurențiiInspectoratul Școlar Județean T și Grupul Școlar Agricol Ași intimații Consiliul Local A, Primăria Municipiului A - Instituția Primarului și Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant al reclamantei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 22.05.2009, întâmpinare din partea intimatului Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, prin care solicită judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ.
Curtea, având în vedere împrejurarea că intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, prin întâmpinarea formulată, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cererilor de recurs deduse judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.32 din data de 14.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membru de sindicat - în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar al Județului T,Grupul Școlar Agricol A, Primăria-Instituția Primarului Municipiului A și Consiliul Local al Municipiului A; a obligat pârâții să plătească membrului de sindicat -, drepturile salariale cuvenite și neachitate constând în sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază pentru perioada 13.03.2005-13.03.2008, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective; a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata în continuare a acestui spor; a obligat pârâtele la plata sumei de 300 lei,către reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanta -, membră a Sindicatului Preuniversitar T, este încadrată bibliotecar la Grupul Școlar Agricol din A județul T, funcție didactică auxiliară potrivit art.6 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Conform art.48 alin.1 din acest act normativ prevede că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Or, a mai reținut Tribunalul, potrivit art.51 alin.3 din Legea nr.334/2002, personalul din biblioteci care lucrează în depozite de carte,colecții care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural național mobil,laboratoare de restaurare și conservare a cărții sau cei care asigură servicii de împrumut la domiciliu ori în spitale,aziluri de bătrâni și în orfelinate, beneficiază pentru condiții periculoase sau vătămătoare de un spor de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta. Față de fișa postului reclamantei, s-a reținut că -, lucrează în depozite de carte și asigură servicii de împrumut la domiciliu, situație față de care sunt aplicabile prevederile art.51 alin.3 din Legea nr.334/2002 și ca atare dreptul la sporul solicitat prin acțiunea adresată instanței se justifică prin natura muncii prestate de bibliotecar și care poate fi generatoare de pericol și vătămare a stării sănătății.
În ce privește cuantumul sporului, acesta a fost reținut la limita maximă de 15% calculat la salariul de bază, considerându-se că astfel se asigură o compensare diferențiată între bibliotecari în funcție de situația concretă a locului de muncă și cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art.283 alin.2 din Legea nr.53/2003, modificată și completată privind perioada 01.01.2006-13.03.2008, sumele calculate cu acest titlu urmând a fi acordate în urma reactualizării cu indicele de inflație calculat la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat, în termenul legal, pârâții Inspectoratul Școlar Județean T și Grupul Școlar Agricol A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă
În susținerea recursului declarat de Inspectoratul Școlar Județean T se arată că între acesta și reclamantă nu există un raport juridic de muncă și nici un raport juridic fiscal.
Inspectoratul Școlar Județean T nu are calitatea de angajator, nu este parte in contractul de muncă al reclamamtei, nu este plătitorul și nici finanțatorul, ordonatorul de credite privind plata salariilor personalului didactic auxiliar. În speța ordonatorul de credite principal este, potrivit Legii bugetului anual, primarul localității, raportat și la prevederile Legii 215/2001, ale Regulamentului de organizare si funcționare a unităților școlare și ale Legii nr. 128/1997.
Pe fondul cauzei, ambii recurenți au susținut că prima instanță a extins efectele juridice ale unei legi speciale privind bibliotecile, respectiv ale art. 51 alin 3 din Legea 334/2002, republicată și modificată asupra altei legi speciale, Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic care reglementează exhaustiv, la art. 49 si următoarele, drepturile bănești ale personalului didactic auxiliar, categorie din care face parte și reclamanta.
Instanța, au mai arătat recurenții, s-a substituit angajatorului, depășindu-și puterile în privința determinării câtimii sporului acordat și a obligat inspectoratul la plata retroactivă a sporului, pentru o perioadă de 3 ani, în lipsa unui prejudiciu efectiv, determinat, născut și actual și fără a se fi efectuat o expertiză a gradului de nocivitate a locului de muncă anterior nașterii dreptului material la acțiune.
Au mai susținut recurenții că nici acordarea cheltuielilor de judecată nu este justificată.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Tas olicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii instanței de fond, care este temeinică și legală.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate de recurentul Inspectoratul Școlar Județean T, Curtea apreciază ca nefondat recursul declarat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect că salariatul reprezentat de sindicat ocupă funcția de bibliotecar, fiind încadrat în conformitate cu art. 6 alin.1 lit. a) din Legea nr. 128/1997 în categoria personalului didactic auxiliar și a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art.142 lit. g) și l) din Legea nr. 84/1995, republicată, ce stabilește printre atribuțiile inspectoratelor școlare și pe acelea legate de coordonarea încadrării cu personalul necesar al unităților de învățământ și de coordonare a activității bibliotecilor din școlile subordonate.
Prin urmare, în mod corect, s-a reținut existența în cauză a identității dintre persoana recurentului pârât inspectorat școlar și titularul obligației în raportul juridic dedus judecății; chiar dacă inspectoratul școlar nu are calitatea de angajator, acesta având susmenționatele atribuții potrivit legii are și calitate procesuală pasivă în cauză chiar și în privința personalului didactic auxiliar. Totodată, inspectoratele școlare aprobă statele de funcțiuni ale unităților de învățământ, inclusiv salarizarea funcției, astfel încât sunt nefondate criticile recurentului pârât sub acest aspect.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, pe care le-a identificat corect, reținând în mod legal și temeinic că, în lipsă de stipulație contrară, personalul didactic auxiliar beneficiază și de alte drepturi salariale suplimentare stabilite în favoarea sa, iar nu numai de drepturile prevăzute în Legea bibliotecilor nr. 334/2002.
Reclamanta este încadrată în funcția de bibliotecar în cadrul unității de învățământ, funcție didactică auxiliară potrivit art. 6 alin.1 din Legea nr. 128/1997, iar în raport de art. 48 alin.1 al susmenționatului act normativ, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Legea nr. 128/1997 constituie în cazul bibliotecarilor o lege specială în raport de Legea nr. 334/2002 - legea bibliotecilor primul act normativ prevăzând la art. 146 că, în măsura în care statutul personalului didactic nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică și celelalte dispoziții din legislația muncii.
De asemenea, prima instanță a stabilit în mod judicios că bibliotecarii din bibliotecile școlare îndeplinesc cel puțin două dintre condițiile alternative și nu cumulative prevăzute de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002, în sensul că lucrează în depozite de carte și asigură serviciul de împrumut la domiciliu, ceea ce rezultă fără dubiu din conținutul fișei postului, aprobată prin Ordinul nr. 3522/2000 al ministrului educației naționale, unde se prevede că bibliotecarul răspunde de gestiunea, securitatea și buna păstrare a colecțiilor pe care le depozitează, împrumută și organizează, precum și de recuperare la timp a publicațiilor împrumutate.
Curtea reține că, pentru acordarea sporului pretins, nu au relevanță buletinele de determinare a condițiilor de muncă la care recurentul face referire, deoarece, după cum corect a reținut instanța de fond, condițiile vătămătoare de muncă ale bibliotecarilor sunt prezumate legal.
Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia plata sporului pentru condiții vătămătoare a fost dispusă pe trei ani în urmă, în lipsa unui prejudiciu material efectiv determinat, născut și actual. Cum salariatul a prestat munca în atari condiții, în mod corect instanța de fond a constatat că este îndreptățit la plata drepturilor salariale reprezentând contraprestația muncii în cuantumul corespunzător, cu includerea sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase.
În ce privește cuantumul sporului, Curtea reține că, în mod corect prima instanță a obligat pârâții la plata procentului maxim al sporului - 15%, întrucât Legea nr. 334/2002 nu stabilește criteriile de determinare a cuantumului sporului cuvenit bibliotecarilor.
În plus, nu se poate considera că interpretarea legii, operațiunea de stabilire a conținutului, înțelesului și de aplicare a normelor incidente în cauză, precum și aplicarea lor la situația de fapt stabilită pe baza probelor administrate constituie o activitate care se situează în afara atribuțiilor puterii judecătorești.
Cum recurentul a căzut în pretenții, nu poate fi primită nici critica potrivit căreia în mod greșit instanța de fond l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată, dând eficiență dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă.
În privința cuantumului cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocatului, nu se poate aprecia că acesta este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, constatându-se că la dosarul instanței de fond au fost depuse atât chitanța cu care se face dovada achitării și a cuantumului onorariului (fila 89), cât și împuternicirea avocațială, semnată atât de avocat, cât și de Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant al salariatului (fila 21 dosarului instanței de fond).
Pentru aceleași considerente, care nu vor mai fi reluate, urmează a fi respins și recursul formulat de recurentul Grupul Școlar Agricol.
Față de argumentele mai sus expuse, Curtea constată că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, pe baza probelor administrate și a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, în limitele atribuțiilor puterii judecătorești.
Prin urmare, Curtea, constatând că, în cauză, nu se regăsesc motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă, va menține hotărârea instanței de fond și, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) pr. civ, va respinge recursurile declarate, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurențiiInspectoratul Școlar Județean T și Grupul Școlar Agricol Aîmpotriva sentinței civile nr.32 din data de 14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimațiiConsiliul Local A, Primăria Municipiului A - Instituția Primarului și Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant al reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /:
2 ex./25.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
