Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3798/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3798
Ședința publică de la 10 Iunie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, împotriva sentinței civile nr.2389/25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, I, intimații intervenienți în nume propriu, -, și și intimații pârâți Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorj.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, că în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința nr.2389/25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost admisă in parte actiunea formulata de, I, și interveninenții în interes propriu, -, împotriva intimatilor Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice ambele, Curtea de APEL CRAIOVA, si Tribunalul Gorj.
Au fost obligate intimatele Ministerul Justitiei, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Gorj, la plata catre reclamanti indemnizatia lunara de 10% din salariul brut pentru perioada 01.09.2004 - 01.09.2007, după cum urmează: - 4359 lei, - 4191 lei, I - 4392 lei, - 576 lei și interveninenții în interes propriu - 3160 lei, - 3719 lei, - - 4202 lei, - 4837 lei, - 2978 lei, - 3784 lei, - 4455 lei, - 2877 lei, - 3787 lei, - 2917 lei, - 2469 lei, - 4490 lei.
A fost obligat Ministerul Finantelor Publice la virarea către intimații Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorja sumelor datorate petenților și intervenienților în interes propriu.
A fost respinsă actiunea pentru perioada 01.09.2003 - 01.09.2004 ca prescrisa.
A fost respinsă actiunea pentru perioada 01.09.2007 și în continuare.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Dispozitiile art.6 alin.2 din Codul Muncii stipuleaza ca tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute dreptul la plata egala pentru munca egala, principiu instituit si de art.23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, iar nr.OG137/2000 aprobata prin Legea nr. 48/2002, modificata prin Legea nr. 27/2004 prevede la art. 1 alin. 2, principiul egalitatii intre cetateni prin excluderea privilegiilor si discriminarii, fiind garantata exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru munca egala.
De asemenea, conform art. 20 din Constitutia Romaniei dispozitiile privind drepturile si libertatile cetatenilor trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte.
Potrivit art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, a actelor de publicitate imobiliara, a celor de executare penala si civila, a actelor comisiei pentru cetatenie, precum si cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiaza de o indemnizatie lunara de 10% din salariul brut, calculata in raport cu timpul efectiv lucrat.
Reclamantii din cauza de fata indeplinesc si ei functia de grefier in cadrul Judecatoriei Tg-J, parte din ei neefectuand activitati din cele enumerate mai sus.
Desi indeplinesc aceeasi functie, iar in virtutea functiei, aceeasi munca egala cu beneficiarii sporului de 10%, ei nu au primit acest drept, fiind astfel prejudiciati, discriminati. Are loc o discriminare din punct de vedere al salarizarii, discriminare ce incalca dispozitiile legale in materie si anume art. 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, nr.OG137/2000 aprobata prin Legea nr. 48/2002, modificata prin Legea nr. 27/2004 si art. 6 alin. 2 din Codul Muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri in favoarea numai a unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferentiat care rezida intr-o inegalitate si a unui tratament diferit in ceea ce priveste drepturile salariale creeându-se astfel o discriminare in cadrul aceleiasi profesii.
Imprejurarea ca toti reclamantii au desfasurat activitati din cele prevazute in art. 19 pct 3 din Legea nr. 50/1996 si nu sunt astfel indreptatiti la plata drepturilor prevazute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea pretentiilor reclamantilor, intrucat modalitate de acordare a indemnizatiei de 10% reprezinta prin ea insasi o practica discriminatorie, aparent neutra, paratul Ministerul Justitiei neputand invoca propria sa culpa discriminatorie.
Petenții au introdus cererea de chemare în judecată la data de 12.09.2007, potrivit rezoluției de primire (fila - 1), iar drepturile bănești au fost solicitate începând cu 01.09.2003.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 3, termenul prescripției este de 3 ani. De asemenea, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, potrivit dispozițiilor art. 7 din Decretul nr. 167/1958. Cum dreptul petenților s-a născut la 01.09.2003, iar solicitarea s-a făcut la 12.09.2007, instanța constată că dreptul la acțiune este prescris pentru perioada 01.09.2003 - 01.09.2004.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin P: G și Ministerul Justiției și Libertăților.
critică sentința precizând că nu are calitate procesuală în cauza de față, deoarece ministrul economiei și finanțelor este ordonator principal de credite pentru instituțiile din subordine, așa cum este și Ministerul Justiției pentru salariații din subordine, astfel încât nu ar putea fi obligat la plată pentru salariații altor instituții, deoarece atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților are exclusiv
Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții doar în ceea ce privește elaborarea proiectului legii bugetare anuale pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, proiect pe care este obligat să-l depună la Guvern, care după ce și-a însușit acest proiect îl supune spre aprobare Parlamentului.
Cu alte cuvinte, nu poate să aloce și să vireze în mod absolut, aleatoriu fonduri pentru plata sumelor solicitate de reclamanți.
critică sentința sub aspectul depășirii atribuțiilor puterii judecătorești de către prima instanță, deoarece prevederea unor sporuri în beneficiul anumitor categorii de grefieri motivat de atribuțiile de serviciu, de responsabilitățile ce le implică îndeplinirea acestora, reprezintă problemă de legiferare, fiind vorba despre opțiunea legiuitorului care are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Învederează în continuare, că dispozițiile art.19 al.3 din Legea 50/1996 și art.3 al.8 din OG 8/2007 referitoare la acordarea unei indemnizații în cuantum de 10% anumitor categorii de grefieri, nu sunt discriminatorii, deoarece pentru a vorbi de discriminare, așa cum a statuat în mod constant CEDO situațiile în discuție trebuie să fie comparabile, adică persoane aflate în situații analoage sau comparabile să beneficieze de un tratament preferențial; mai mult chiar dacă cele două situații sunt comparabile, Curtea a statuat că este permisă distincția între astfel de situații dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă, altfel spus, diferențierea urmărește un scop legitim și respectă un raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate.
Diferențierea de salarizare dată de acordarea sporului de 10% nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective, deoarece legiuitorul a înțeles să atribuie anumitor categorii de grefieri acest beneficiu salarial concretizat într-un spor de 10/ motivat de complexitatea atribuțiilor de serviciu, de responsabilitățile ce le implică îndeplinirea acestora, precum și de volumul de muncă.
Mai mult chiar dacă s-ar reține situația comparabilă, premisă necesară pentru a putea vorbi de o discriminare, în concordanță cu art.14 din Convenție și OG 137/2000, acordarea acestui spor de 10/ urmărește un scop legitim și respectă un raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate.
Curtea constată a fi fondat recursul declarat de și Ministerul Justiției. pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul de, instanța de recurs reține că într-adevăr, acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât între el și reclamanți nu există raporturi de muncă și nu are calitate de ordonator de credite care să justifice această calitate procesuală.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Justiției.Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.24/12 mai 2008 pronunțată de ÎCCJ, în soluționarea recursului în interesul legii s-a stabilit că dispoz. art. 19 al.3 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată și ale art.3 al.8 din OG 8/2007, se interpretează în sensul că, indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Potrivit dispoz. art.329 al. 3 C:pr.civilă, dezlegarea dată problemelor de drept prin deciziile în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe.
În aceste condiții, în care a fost clarificat aspectul referitor la persoanele îndreptățite să beneficieze de această indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, Curtea reține că solicitarea reclamanților de a li se acorda această indemnizație este neîntemeiată,aceștia nefăcând parte din categoriile de grefieri expres și limitativ prevăzuți de lege care pot încasa aceste drepturi bănești.
Astfel așa cum rezultă din considerentele deciziei menționate mai sus, sunt admisibile diferențieri de salarii pentru funcții /posturi similare dacă sunt dimensionate în funcție de nivelul studiilor,importanța și complexitatea muncii,cu funcția/postul/meseria îndeplinită după cantitatea,calitatea și valoarea muncii,în raport de condițiile de muncă și în funcție de vechimea în muncă,îndeosebi în specialitate diferită.
Se reține de asemenea că în raport de dispozițiile art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 și ale art.3 alin.8 din OG8/2007,în prezent abrogate,au putut beneficia de indemnizația lunară de 10% din salariul de bază doar grefierii care participau la efectuarea actelor procedurale menționate de prevederile legale respective,fără ca salariile acestor grefieri să fie discriminatorii față de salariile celorlalți grefieri.
Aceste dispoziții legale nu au adus atingere principiului egalității de tratament în stabilirea salariilor,întrucât legiuitorul a instituit criterii obiective și rezonabile pentru determinarea beneficiarilor acestui drept salarial suplimentar,constând în natura activității prestate și în timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Potrivit art.60 al.1 din legea 567/2004, pentru activitatea desfășurată personalul auxiliar de specialitate are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate și cu alte criterii prevăzute de lege.
Stabilirea prin legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate a unor sporuri și indemnizații salariale, avându-se în vedere specificul activităților prestate sub aspectul complexității și responsabilității atribuțiilor ce sunt aferente funcțiilor deținute, a fost permisă de legea care reglementează statutul acestei categorii de personal, fără ca din această împrejurare să se poată deduce existența unei discriminări.
Principiul egalității de tratament în stabilirea salariilor nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite justificate pe baza unor criterii raționale și obiective.
Înalta Curtea concluzionat, că nu se poate vorbi de un tratament preferențial ori de o discriminare în cadrul aceleiași categorii profesionale, întrucât situațiile nu sunt analoage sau comparabile.
În raport de aceste considerente ale deciziei pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii, instanța de recurs constată că nu se poate reține existența unei discriminări între reclamanți și categoriile de personal auxiliar care beneficiază de aceste drepturi, în sensul OG 137/2000.
Sunt considerentele pentru care în temeiul art.312 pr.civilă, se va admite recursul, declarat de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, se va modifica hotărârea primei instanțe și se va respinge în tot acțiunea formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, împotriva sentinței civile nr.2389/25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, I, intimații intervenienți în nume propriu, -, și și intimații pârâți Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorj.
Modifică sentința.
Respinge acțiunea în tot.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10 Iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.
Tehn./Ex.3/10.07.2009
/ și
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mariana Pascu, Ligia Epure
