Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3834/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3834
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Ioana Bodri Vicepreședinte Instanță
-- -- Judecător
-- --Președinte Secție
Grefier -
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții reclamanți LA TRIBUNALUL OLT și A, împotriva sentinței civile nr. 532/21.04.2008, pronunțată de TRIBUNALUL O L T, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, TRIBUNALUL O L T, MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL CRAIOVA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal.
S-a arătat că recurentul pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința nr. 532/21.04.2008, pronunțată de TRIBUNALUL O L T, în dosarul nr- s- respins actiunea formulata de reclamantii si A in contradictoriu cu piritii: Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, Tribunalul O l Ministerul Justiției, Curtea De APEL CRAIOVA ca neîntemeiata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Petenții în perioada 2005-2006 avut calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Slatina fiind salarizați potrivit dispozițiilor legale în vigoare, respectiv OUG 177/2002 și OUG nr.27/2006 aprobată prin Lg.45/2007, iar prin prezenta cerere au solicitat acordarea unui spor de 25% din valoarea salariului de bază pentru perioada 2005-26.04.2006, sume reactualizate la data plății efective în raport de rata de inflație ca urmare a discriminării create prin neacordarea acestui spor în raport de alte categorii profesionale. Se reține că actele normative sus menționate nu au prevăzut sporul de permanență solicitat.
Astfel, așa cum rezultă din Ordonanța nr. l37/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, prin discriminare se înțelege - orice deosebire,excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, sex, religie, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Rezultă că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare, iar pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat, injust, este necesar să se stabilească dacă persoane aflate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiunilor de serviciu, diferențele dintre modul de încadrare al acestor categorii în cadrul structurilor sus-menționate, respectiv Ministerul Justiției și MIRA, fac să nu poată fi reținută o situația comparabilă între petenți și polițiști - categorie profesională față de care s-a invocat discriminarea.
În mod evident OG l37/2000 vizează modul de aplicare al unor dispoziții legale și nu examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor, astfel că, în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul OG l37/2000, iar în cazul petenților legea a prevăzut modalități de salarizare diferite în raport cu polițiștii.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen reclamanții și A criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că prin recunoașterea și acordarea sporului de 25% pentru misiune permanentă numai anumitor categorii de salariați, respectiv polițiști, procurori militari, funcționari publici din adminitrația penitenciarelor, angajați militari și civili din unitățile de apărare națională a fost creată o reală discriminare între aceștia și judecători care, prin specificul activității de judecată, cu precădere în cauzele penale, trebuie să fie prezenti în instanță și după programul zilnic obișnuit, inclusiv sâmbăta și duminică.
Ca argument juridic, recurenții au invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul conform căruia exercitarea oricărui drept prevăzut de legea naționalăa unui stat contractant este asigurată, făra nicio discriminare, întemeiată în special pe sex, rasă,culoare, limbă, religie, opinii politice, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație și nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorități publice, dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul din motivele menționate anterior.
Că, în baza art. 21 alin.1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare, aduse prin Legea nr.48/2002,OG nr.77/2003 și Legea nr.27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Recursul este nefondat.
Examinându-se sentința recurată în raport de criticile invocate în recurs se vor reține următoarele:
Reclamanții în perioada 2005-2006 au fost judecători la Judecătoria Slatina, fiind salarizați conform normelor legale în vigoare -OUG 177/2002 și OUG 27/2006 aprobată prin legea 45/2007.
Au solicitat acordarea unui spor pentru program de "permanență" de 25% din valoarea salariului de bază pentru perioada 2005-26.04.2006, sume reactualizate la data plății efective potrivit ratei inflației generate de discriminarea creată prin neacordarea acestui spor față de alte categorii socio-profesionale.
Tribunalul a reținut că actele normative invocate în cauză nu prevăd sporul de permanență solicitat de reclamanți decât pentru anumite categorii de salariați, categorii care nu includ și judecătorii.
În acest sens, OG nr. 137/2000 " pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare, arată că, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, sex, religie cât orice alt criteriu având ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniu, politic, economic, social-cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Este cert că nu orice diferență de tratament echivalează cu discriminarea. Pentru a fi reținut tratamentul diferențiat injust, trebuie să se stabilească dacă persoanele aflate în situații similare, beneficiază de un tratament preferențial și dacă această diferențiere nu are un temei obiectiv sau rezonabil.
Conținutul concret diferit al atribuțiunilor de serviciu, diferențele dintre modul de încadrare al acestor categorii din structurile și nu determină a se reține o situație comparabilă între reclamanți și polițiști, categorie profesională față de care s-a invocat discriminarea.
Chiar dacă, prin conținutul concret al atribuțiilor de serviciu ar exista asemănări de substanță care să justifice acordarea acestui spor și altor categorii de personal din justiție, în principal judecătorii, instanțele judecătorești nu sunt abilitate să suplinească prin hotărârile lor lipsa unor reglementări legale exprese în acest sens.
Jurisprudența recentă a Curții Constituționale a statuat în mod expres că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative ( DECIZIA CC Nr. 1.325 din 4 decembrie 2008 ).
Față de cele arătate, Curtea, în baza art.312 al.1 pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți LA TRIBUNALUL OLT și A, împotriva sentinței civile nr. 532/21.04.2008, pronunțată de TRIBUNALUL O L T, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, TRIBUNALUL O L T, MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL CRAIOVA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Ioana Bodri - - | JUDECĂTOR 2: Dorina Stoichin - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/01.07.2009
/ și
Președinte:Mihaela Cotora Ioana BodriJudecători:Mihaela Cotora Ioana Bodri, Dorina Stoichin
