Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3840/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3840
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Ioana Bodri Vicepreședinte Instanță
-- -- Judecător
-- --Președinte Secție
Grefier -
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții reclamanți, C, G, G, G, G, împotriva sentinței civile nr. 395/03.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârâtă SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă SC SA reprezentată de avocat, au lipsit intimații reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea de concluzii scrise și întâmpinare, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Avocat reprezentanta recurentei pârâte, solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința nr.395 de la 3 februarie 2009 a admis excepția prescripției dreptului la acțiune ridicată de pârâtă prin întâmpinare.
respins acțiunea formulată de reclamanții, C, G, G, G, G, împotriva pârâtei
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
ndemnizația de concediere este prevăzută printr-o clauză a contractului colectiv de muncă aplicabil și reprezintă o plată compensatorie, care se acordă o singură dată și numai în cazul încetării contractului individual de muncă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
Ca urmare, aceste drepturi nu reprezintă drepturi salariale ( incluse în salariu) pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii ( termenul de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului).
În acest sens sunt și disp. art. 154 alin. 1 Codul Muncii în conformitate cu care, Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă" și disp. art. 155 Codul Muncii potrivit cărora, Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri".
Fiind vorba de plăți (salarii) compensatorii, acordate după încetarea contractului de muncă, aceste sume nu pot fi apreciate ca drepturi salariale, astfel încât termenul de prescripție pentru exercitarea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia este de 6 luni de la data nașterii lui (art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii ), și nu 3 ani (art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii ).
Prin urmare, instanța a apreciat indemnizația de concediere solicitată de reclamant nu poate fi inclusă în veniturile salariale, termenul în care poate fi cerută fiind cel prevăzut de art.283 alin 1 lit e Codul Muncii.
Față de aceste considerente, instanța admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă și respins acțiunea, urmare a prescrierii dreptului la acțiune.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca fiind nelegală, susținând că în mod greșit Tribunalul Dolji -a respins cererea,pe excepție, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin. 1lit."e" din Codul Muncii, constatând ca fiind prescrisă acțiunea formulată, întrucât în speță sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit."c" din Codul Muncii, termenul de prescripției de fiind de 3 ani de zile, întrucât obiectul conflictului de muncă îl constituie plata unor despăgubiri privind drepturi de natură salarială drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
In sprijinul recursului s-au invocat dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, OUG nr.116/2007 privind protecția persoanelor disponibilizate și ordinul nr. 92/1998 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
Pe fondul cauzei a susținut că cererea este întemeiată, fiind îndreptățită la acordarea indemnizației de concediere prevăzută în art. 50 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei.
Recursul reclamanților este întemeiat și se va admite, avându-se în vedere următoarele considerente:
In mod greșit Tribunalul Dolja considerat că, sunt aplicabile, în speță, dispozițiile art. 283 alin. 1 lit."e" din Codul Muncii, considerând în mod eronat că este prescris dreptul material al acțiunii formulate de către reclamantă, constatând ca fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de zile pentru exercitarea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Astfel, dispozițiile art. 283 alin. 1 din Codul Muncii reglementează termenele de prescripție pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflicte de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit."c" (de 3 ani), în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale salariaților față de angajator și cel menționat la lit."e" (de 6 luni) în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, sau a unor clauze ale acestuia.
Pentru a se reține aplicabilitatea unuia din cele două termen de prescripție, de 6 luni stabilit de către prima instanță sau de 3 ani, invocat de către recurentă, trebuie clarificată natura juridică drepturilor solicitate prin acțiune.
Astfel, împrejurarea că indemnizația de concediere solicitată de reclamantă a fost prevăzută în CCM, nu conduce, în mod automat, la concluzia că, neacordarea sa echivalează cu o neexecutare a contractului sau a unei clauze a acestuia. Pentru aceasta se au în vedere, pe de o parte, momentul nașterii dreptului de a solicita această indemnizație, (data încetării raporturilor de muncă) și, pe de altă parte, natura juridică a acestei indemnizații (măsură de protecție socială la care sunt îndreptățiți salariați concediați pentru motive care nu țin de persoana lor, în vederea atenuării consecințelor concedierii colective).
In acest sens, dispozițiile art. 67 din Codul Muncii instituie în favoarea salariaților aflați în această situație, dreptul de beneficia de măsuri active de combaterea șomajului și de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, angajatorului revenindu-i o obligație corelativă de lua măsuri de protecție față de acești angajați, potrivit dispozițiilor art. 69 lit."b" din Codul Muncii și art. 78 alin. 3 din CCM la nivelul național pe anul 2005.
Chiar dacă această măsură de protecție este prevăzută și în CCM, ea nu are caracterul unei clauze, rezultat a negocierii părților contractante, obligația angajatorului fiind una legală, izvorând din lege.
Având în vedere rațiunea pentru care se acordă aceste compensații,la care fac trimitere dispozițiile art. 67 din Codul Muncii, acestor categorii de salariați, rezultă că aceste indemnizații îmbracă natura juridică a unor despăgubiri.
In speță, obiectul conflictului individual de muncă dintre părți îl constituie neplata indemnizațiilor de concediere pentru motive care nu țin de persoana salariatului, astfel încât termenul de prescripție pentru formularea unei astfel de acțiuni este de 3 ani, fiind reglementat de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit."c" Codul Muncii, nefiind aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1lit."e" din Codul Muncii, ce stipulează termenul de prescripție de 6 luni de zile.
In condițiile în care cauza a fost soluționată în mod greșit, pe excepție, de către prima instanță, este de prisos cercetare, pe fond, motivelor de recurs formulate de către reclamantă, astfel încât în baza dispozițiilor art. 312 pct. 5 raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, se constată că prima instanță făcut o greșită aplicare a legii, dispunându-se admiterea recursului, casarea sentinței Tribunalului Dolj și trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți, C, G, G, G, G, împotriva sentinței civile nr. 395/03.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârâtă SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
Casează sentința nr. 395/03.02.2009, trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Ioana Bodri - - | JUDECĂTOR 2: Dorina Stoichin - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehn. Red. /2 ex.01.07.2009
Jud. fond /
Președinte:Mihaela Cotora Ioana BodriJudecători:Mihaela Cotora Ioana Bodri, Dorina Stoichin
