Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 386/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 386
Ședința publică din data de 25 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- -
Grefier-
Pe rol fiind pronunțarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, B-dul - - nr.11 bis, sector 1, prin Administrator judiciar SPECIALIST, cu sediul în B,-, -7,.A,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1905 din data de 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliată în comuna, sat Mari nr.40, județul P, G, toți prin reprezentant legal, domiciliată în comuna, sat Mari nr.40, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 18 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 25 februarie 2010 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâta SC SA, prin administratorul judiciar Insolvency Speialist au solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata diferenței de drepturi salariale dintre salariul încasat și cel cuvenit pe anii 2005-2008, la plata diferenței rezultată ca urmare aplicării sporurilor de care au beneficiat, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei, iar în perioada 2005 și până în prezent, au fost salarizați cu un salariu sub nivelul salariului minim prevăzut de CCM la nivel de societate.
Reclamanții au mai arătat că în art.128 din CCM se prevede că salariul minim acordat salariaților din cadrul pârâtei este de 1.76 ori mai mare decât salariul
minim pe economie actualizat, iar la art. 129 se prevede că salariile de bază minime pe niveluri de funcții sunt cele rezultate din aplicarea salariului de bază minim actualizat, iar la art.129 se prevede că salariile de bază minime pe niveluri de funcții sunt cele rezultate din aplicarea la salariul de bază minim actualizat pe societate a unor coeficienți minimi în funcție de pregătirea profesională și de asemenea, au mai arătat că societatea nu le-a achitat drepturile salariale în conformitate cu CCM-2005-2008 și nu le-a fost plătită contravaloarea orelor lucrate peste programul normal de lucru.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus înscrisuri, respectiv CCM pe anul 2007, CCM la nivel de ramură pe anul 2008, CCM pe anul 2005.
În cauză a fost efectuată expertiză tehnică judiciară de către expert -.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 1905 din data de 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis acțiunea, a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul încasat și cel cuvenit conform CCM la nivel de societate după cum urmează: - 417 lei, G - 2068 lei, - 4975 lei, - 393 lei, - 790 lei, - 2724 lei, - 930 lei, - 9308 lei, - 3270 lei, - 6643 lei, sume ce urmează fi actualizate de la data scadenței până la data plății efective, a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit actelor existente la dosar și raportului de expertiză salarizare, reclamanții sunt salariații pârâtei, însă nu au încasat drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul încasat și cel cuvenit urmare a salarizării sub nivelul minim prevăzut de CCM și nici de sporurile salariale calculate conform CCM și pentru munca prestată peste programul normal de lucru.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că nivelul de salarizare de care au beneficiat reclamanții s-a situat sub nivelul minim calculat în această lucrare în baza prevederilor Contractului Colectiv de Muncă.
Dispozițiile art.155 și urm. din Codul muncii prevăd că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri, inclusiv sporurile pentru orele suplimentare de muncă grea, de noapte, de tură.
Potrivit art.128 din CCM salariul minim acordat salariaților din cadrul pârâtei este de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat.
de bază minime pe niveluri de funcții sunt cele rezultate din aplicarea la salariul de bază minim actualizat pe societate a unor coeficienți minimi în funcție de pregătirea profesională.
A mai reținut instanța de fond că, din actele dosarului, rezultă că reclamanții sunt salariații pârâtei, însă în perioada 2005-2008 nu au încasat drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul încasat și cel cuvenit la nivel de societate, mai ales că nu există nici o dovadă că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Ca urmare, instanța de fond, în baza Contractelor de muncă și a art.161 Codul muncii, a admite acțiunea după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA în baza disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
În motivarea recursului său, a învederat recurenta că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii deoarece, în fața instanței de fond, SC SA, prin administratorul judiciar, a solicitat suspendarea judecății fondului cauzei în baza art. 36 din 85/2006 depunând acte doveditoare că societatea se află în insolvență, începând cu data de 25.03.2009. Cu toate acestea, instanța de fond a respins cererea și s-a pronunțat pe fondul cauzei obligând unitatea la plata unor drepturi salariale. În acest mod, prima instanță nu a ținut seama că, potrivit legii 85/2006, după data deschiderii procedurii insolvenței, singura modalitate de recuperare a creanțelor împotriva averii debitorului pe care creditorii o au la dispoziție este prin formularea cererii de admitere a creanțelor la masa credală în termenul prevăzut în mod imperativ de art. 76 alin. 1 din aceeași lege.
A mai arătat recurenta că, potrivit art. 36 din legea 85/2006 "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor".
Față de aceste prevederi, recurenta a învederat lipsa de temei legal a hotărârii pronunțate.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr. civilă. Curtea constată că motivele de recurs invocate nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată a fost introdusă de către reclamanții-intimați la data de 30.12.2008, dată la care pârâta SC SA nu era în insolvență.
Pe parcursul derulării procedurilor judiciare, pârâta a intrat în insolvență prin sentința 1786 din 25.03.2009 a Tribunalului București.
Curtea consideră că, nu li se poate imputa reclamanților că nu s-au înscris la masa credală, câtă vreme societatea pârâtă a anunțat instanța de fond și părțile din dosar că se găsește în insolvență, solicitând și suspendarea judecării cauzei, abia la data de 29.09.2010, adică la 6 luni după deschiderea insolvenței.
Astfel, reclamanții au pierdut și termenul de 60 de zile prev. de art. 62(1)(b) din L 85/2006 pentru a se înscrie la masa credală, întrucât societatea pârâtă a acționat cu rea credință, ascunzând timp de 6 luni faptul deschiderii insolvenței.
În plus, la dosar nu există dovada respectării formelor de publicitate prev. de art. 61(1) din /2006, respectiv că, n urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar a trimis o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c) ori, după caz, în condițiile art. 32 alin. (2), debitorului și oficiului registrului comerțului sau, după caz, registrului societăților agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea mențiunii privind insolvența. Ca atare, deși debitorul avea calitatea de pârât la data deschiderii insolvenței, nu a anunțat reclamanții și nici nu i-a trecut pe lista înaintată administratorului judiciar pentru a fi notificați de deschiderea procedurii insolvenței și nici nu există dovada mențiunilor efectuate la registrul comerțului astfel încât reclamanții să poată lua la cunoștință respectivele mențiuni.
În baza art. 7 din L 85/2006 "Citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență. Comunicarea citațiilor, a convocărilor și notificărilor față de participanții la proces, al căror sediu, domiciliu sau reședință se află în străinătate, este supusă dispozițiilor Codului d e procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare. Buletinul procedurilor de insolvență va fi realizat și în formă electronică".
Cum la dosar nu s-a făcut dovada îndeplinirii vreuneia dintre aceste formalități de publicitate, rezultă că reclamanții au fost decăzuți din dreptul de a se mai înscrie la masa credală în baza art. 76 din 85/2006.
Or, a lipsi reclamanții și de calea dreptului comun pentru valorificarea pretențiilor lor invocând art. 36 din aceeași lege, înseamnă a nu le pune la dispoziție nici un remediu judiciar, încălcând disp. art. 13 din Convenția Drepturilor Omului.
Curtea consideră că art. 36 din L 85/2006 prevede suspendarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor de la data intrării în insolvență, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor. Această prevedere îi dă posibilitatea debitorului să anuleze pe fond titlurile executorii care poartă sarcini asupra sa.
Pentru aceste considerente, constată sentința recurată ca fiind temeinică și legală și, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMNELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, B-dul - - nr.11 bis, sector 1, prin Administrator judiciar SPECIALIST, cu sediul în B,-, -7,.A,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1905 din data de 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliată în comuna, sat Mari nr.40, județul P, G, toți prin reprezentant legal, domiciliată în comuna, sat Mari nr.40, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 25 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Țolu Traian
- - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex./19.03.2010
Dosar fond - -- Tribunalul Prahova
Judecători fond-;
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
OPINIE SEPARATĂ
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții, G, au solicitat obligarea pârâtei SC SA (fostă SC SA B, la plata sumelor reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2005-2008 reprezentând diferențe dintre salariul cuvenit și cel încasat, rezultate ca urmare a aplicării sporurilor de care nu au beneficiat.
Prin sentința comercială nr.1786/25.03.2009 s-a admis cererea creditoarei SC METAL SA și, în baza disp. art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței s-a deschis procedura generală împotriva debitoarei, pârâtă în prezenta cauză, SA. A fost numit administrator judiciar Insolvency Specialists, conform înscrisurilor depuse în fața instanței de fond.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 85 din 5 aprilie 2006 privind procedura insolvenței de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor.
Aceste dispoziții legale au caracter imperativ, suspendarea judecării cauzei operând de drept, fără a fi necesar ca instanța să aprecieze asupra altor aspecte, în afara faptului deschiderii procedurii insolvenței cu privire la pârâta din prezenta cauză, pentru recuperarea creanțelor Legea nr. 85/2006 prevăzând o procedură specială.
Pentru toate aceste considerente, în opinia separată se reține că, în contradicție cu dispozițiile legale mai sus menționate, instanța de fond nu a admis cererea de suspendare de drept judecării cauzei, formulată de pârâta-recurentă și a soluționat fondul cauzei, astfel că în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă urmează să admită recursul formulat de pârâta SC SA prin administrator judiciar, să modifice sentința pronunțată de instanța de fond și să admită cererea de suspendare a judecății, constatând suspendată de drept judecata în primă instanță, conform art.36 din Legea nr.85/2006 modificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMNELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, B-dul - - nr.11 bis, sector 1, prin Administrator judiciar SPECIALIST, cu sediul în B,-, -7,.A,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1905 din data de 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliată în comuna, sat Mari nr.40, județul P, G, toți prin reprezentant legal, domiciliată în comuna, sat Mari nr.40, județul P și în consecință:
Modifică în tot sentința în sensul că dispune suspendarea judecării cauzei conform art.36 din Legea 85/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 25 februarie 2010.
Judecător,
- - -
Red.
Tehnored.
7 ex./19.03.2010
Dosar fond - -- Tribunalul Prahova
Judecători fond-;
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
