Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4004/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
OSAR NR-
Format vechi nr.1287/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4004/
Ședința publică din data de 02 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER:
***********************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.7756 din data de 16.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale Civilă, în dosarul nr.3921/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - - având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă personal, lipsind intimata-pârâtă -
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
S-au cerut lămuriri recurentei-reclamante, aceasta învederând faptul că înțelege să solicite acordarea de daune morale, în sumă de 1.500 lei, pentru necazurile pricinuite datorită refuzului nejustificat și abuziv al angajatorului de a-i plăti indemnizația de concediu medical pentru perioada solicitată, care au repercutat negativ asupra stării sale de sănătate, producându-i suferințe morale și stres suplimentar.
Recurenta-reclamantă, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente, în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-reclamantă, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, concluzionând în sensul admiterii cererii sale, așa cum a fost formulată și motivată în scris, cu consecința obligării intimatei-pârâte - la plata daunelor mortale în sumă de 1.500 lei.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7756/16.12.2008, pronunțată în dosarul nr.3921/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta -, așa cum a fost precizată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta a fost angajata societății pârâte, că în perioada noiembrie-decembrie 2007 și ianuarie-februarie 2008 aceasta s-a aflat în concediu medical, ca urmare a diagnosticării sale cu neoplasm pancreatic, iar indemnizația ce i se cuvenea, pentru perioada cât s-a aflat în concediu medical, în sumă totală de 2.637 lei i-a fost plătită de către pârâtă pe parcursul judecării cauzei, la data de 24.11.2008.
Pentru achitarea cu întârziere a drepturilor bănești ce i se cuveneau, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune compensatorii de 1.500 lei, motivat de faptul că a fost nevoită să împrumute diferite sume de bani, situație care i-a produs un stres suplimentar.
Potrivit dispozițiilor art.1169 din Codul civil, dat fiind obiectul cererii reclamantei, sarcina probei în dovedirea temeiniciei solicitării sale îi revenea acesteia.
Reclamanta nu a făcut dovada că a contractat împrumuturi de la diferite persoane în perioada concediului medical și în intervalul următor, chiar dacă instanța i-a adus la cunoștință, în ședința publică din data de 16.12.2008, că sarcina probei îi aparține.
De asemenea, aceasta nu a administrat probe în dovedirea unui eventual prejudiciu moral ce i s-ar fi produs pentru achitarea cu întârziere a drepturilor ce i se cuveneau, astfel că instanța s-a aflat în imposibilitate de a aprecia cu privire la existența unui real prejudiciu, a naturii și întinderii acestuia.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă arată, în esență, că Tribunalul Bucureștia nedreptățit-o, deoarece neprimirea la timp a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă i-a creat un grav prejudiciu. Practic, ea nu a avut posibilitatea de a se întreține corespunzător, a amânat începerea unor proceduri medicale, a făcut datorii, a rămas restantă cu plățile facturilor.
Astfel, precizează că, în toată această perioadă, societatea angajatoare a lipsit-o de singurul mijloc de subzistență, fiind nevoită să apeleze la diferite persoane, pentru împrumuturi pe care le-a contractat pentru a se întreține, întârzierea plății drepturilor bănești aferente concediului medical repercutându-se negativ asupra stării sale de sănătate și așa, precară, producându-i-se o suferință morală și un stres suplimentar.
Învederează că ea suferă de o boală care i-a afectat viața în totalitate, iar datorită acțiunii angajatorului său, mai corect, inacțiunii acestuia, a intrat în contact cu factori periculoși pentru sănătatea sa (stare de rău generală, stres, efort psihic, nivel de trai scăzut).
Recurenta-reclamantă mai arată că nu a putut face dovada că a contractat împrumuturi de la diferite persoane, întrucât a fost șicanată, iar suma solicitată constituie o reparație rezonabilă pentru suferințele suferite și pentru consecințele negative ce le-a avut atitudinea angajatorului, pe plan fizic și moral.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă, în mod generic, dispozițiile art.304 Cod proc. civilă.
Deși legal citată, intimata-pârâtă - nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezent la judecata recursului.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Întrucât recurenta-reclamantă nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, indicând, doar generic, dispozițiile art.304 din Codul d e procedură civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 alin.3 din Codul d e procedură civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate face posibilă încadrarea acestora în dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, astfel că va analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.
Cât privește recursul, Curtea reține că prin Codul muncii, adoptat prin Legea nr.53/2003 - lege organică -, sunt reglementate atât cadrul și condițiile în care se inițiază, se defășoară și încetează raporturile juridice de muncă dintre salariat și angajator, cât și procedura de soluționare a conflictelor de muncă.
rinmodificarea suferită de Codul muncii prin Legea nr.237/2007, salariatul poate să solicite daune morale angajatorului,fără a fi nevoit să plătească o taxă de timbru, întemeindu-și cererea pe dispozițiile Codului muncii, ci nu pe dispozițiile Codului civil.
Astfel, otrivit p. dispozițiilor art.269 alin.1 din Codul muncii, modificat prin Legea nr.237/2007:
"Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit unprejudiciu material sau moraldin culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legatură cu serviciul.".
adusă de Legea nr.237/2007 constă în faptul că salariatul a dobândit dreptul să fie despăgubit, în temeiul Codului muncii și pentru prejudiciul moral suferit din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legatură cu serviciul.
În versiunea anterioară a Codului muncii se prevedea că salariatul are dreptul să fie despagubit în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, doar pentru prejudiciul material suferit, ci nu și pentru prejudiciul moral. Cu toate acestea, angajatul putea solicita daune morale, însă printr-o acțiune adresată instanței de drept comun și numai în baza dispozițiilor Codului civil.
Acordarea de daune morale salariaților a constituit subiectul Deciziei nr. 721/2006 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că prevederile anterioare ale art.269 alin.1 din Codul Muncii nu restricționau dreptul persoanei, care, având calitatea de salariat, era discriminată la locul de muncă, de a solicita instanței judecătorești daune morale pentru prejudiciul cauzat de către angajator, însă aceste daune morale trebuiau cerute nu în temeiul Codului muncii, ci în temeiul Codului civil.
Apariția acestei reglementări are, însă, efectenu numai în ceea ce privește scutirea de la plata taxei de timbru a persoanei care solicită daunele morale, ciși în ceea ce privește modul de soluționare a litigiului, avantajul derivând tocmai din faptul că, fiind judecate de către un tribunal specializat în soluționarea conflictelor de muncă,pretențiile salariatului pot fi mai bine analizate, prin prisma raportului de muncăpe care îl are cu angajatorulși se poate bucura de o mai bună protecție în relația sa cu acesta.
Curtea apreciază, că, însă, în speță, față de împrejurările de fapt reținute anterior,recurenta-reclamantă a făcut dovada prejudiciului nepatrimonial pe care ea l-a suferitca urmare a neplății, la timp, a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, inacțiune a angajatorului prin care i s-a cauzat o gravă suferință psihică, pe fondul suferinței preexistente, produsă de maladia gravă (neoplasm pancreatic) cu care aceasta deja se confrunta și care îi punea în pericol însăși viața.
Indemnizația pentru concediul medical reprezintă un venit de înlocuire ce are natura unui mijloc de subzistență. În cazul recurentei-reclamante acesta era, de altfel și singurul mijloc de subzistență, dată fiind imposibiliatea acesteia de a presta orice fel muncă, pe durata bolii.
Așadar, lipsind-o de acest mijloc de subzistență, angajatorul i-a cauzat salariatei o suferință psihică și un stres, ce s-au adăugat suferinței psihice, pe care, o suportă toți bolnavii cronici.
Mai mult, este îndeobște cunoscut, este de notorietate, că acești bolnavi au nevoie de sprijin psihologic pentru a se putea echilibra psihic și fizic, dat fiind faptul că un psihic puternic ajută organismul să lupte cu boala, ei nefiind apți să suporte noi suferințe, precum și temeri legate de faptul că nu au cu ce să își achite costurile mari ale tratamentului de specialitate, cum este cazul în speță.
Ori, angajatorul a lipsit-o pe salariată de drepturile bănești cuvenite, tocmai atunci când ea avea mai multă nevoie de mijloace financiare, întrucât trebuia să efectueze cheltuieli suplimentare neprevăzute, ocazionate de tratarea afecțiunii medicale survenite.
Față de aceste aspecte, Curtea apreciază că sentința atacată este criticabilă sub aspectul modului în care instanța de fond a analizat pretențiile recurentei-reclamante referitoare la daunele morale pretinse de la angajator.
Astfel, Curtea constată că argumentele primei instanțe sunt valabile în cazul despăgubirilor materiale, întrucât se referădoar la faptul că salariata nu a făcut dovada că a contractat împrumuturi de la diferite persoane în perioada concediului medical și în intervalul următor, deși instanța i-a adus la cunoștință, în ședința publică din data de 16.12.2008, că sarcina probei îi aparține.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că, sub acest aspect, criticile formulate în cererea de recurs sunt fondate, motiv pentru care Curtea le va primi ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, alin.2 și alin.3 teza 1 Cod proc. civilă, va admite recursul și va modifica, în parte, sentința atacată în sensul că va admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta.
Ca urmare, o va obliga pârâta - să plătească reclamantei daune morale în valoare de 1.500 lei.
Va menține dispoziția de respingere a celorlalte pretenții, apreciind că, sub acest, aspect, soluția primei instanțe este legală și temeinică și, totodată, constatând că recurenta-reclamantă nu a criticat hotărârea fondului și cu privire la această soluție, ci numai cu privire la neacordarea daunelor morale.
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.7756 din data de 16.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale Civilă, în dosarul nr.3921/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă -
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Admite cererea în parte.
Obligă pârâta să plătească reclamantei daune morale în valoare de 1.500 lei.
Menține dispoziția de respingere a celorlalte pretenții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact.LG/2 ex./27.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
