Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 416/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
Decizia civilă Nr. 416/R/ Dosar Nr-
Ședința publică din 16 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
- - JUDECĂTOR 3: Camelia
- judecător
grefier
***********
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin B, împotriva sentinței civile nr. 9 /10 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 10 aprilie 2008, când instanța, constatând cauza în stare de judecată, a rămas în pronunțare asupra recursurilor.
În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 16 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că, prin sentința civilă nr. 9/M/10 ianuarie 2008, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de pârât prin întâmpinare.
A admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov, Ministerul d e Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov, Ministerul d e Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor să majoreze salariul de bază al reclamantului, conform dispozițiilor nr. 1 din G nr. 10/2007 respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2 % începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
A obligat pe pârâți să plătească reclamantului sumele ce rezultă din majorarea diferențelor de drepturi de natură salarială menționate anterior, reactualizate conform indicelui de inflație până la data plății efective și cu aplicarea dobânzii legale prevăzute de OG9/2000.
A obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, reactualizate, menționate anterior.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Pe fondul cauzei, instanța retine că reclamantul are calitatea de judecător, prestând activitate în cadrul Tribunalului Brașov.
Prin art.1 din OG 10/2007 s-a stabilit că în anul 2007 salariile de bază ale personalului contractual din sistemul bugetar precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998, să se majoreze în trei etape, respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Așa cum rezultă din anexa II din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, beneficiari ai acestor drepturi sunt și judecătorii Curții Constituționale, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație și adjuncții acestuia.
Așadar, singurii magistrați exceptați de la acordarea majorărilor salariale amintite sunt judecătorii din cadrul curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor și cei din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii, printre aceștia din urmă numărându-se și reclamantul - judecător în cadrul Curții de Apel Brașov.
Conform dispozițiilor OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile legalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Având în vedere definiția discriminării directe, așa cum este prevăzută în Directiva 2000/EC/43 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de rasă sau origine etnică și Directiva 2000/EC/78 privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, tratamentul diferențiat este analizat prin prisma unor persoane în situații comparabile și nu în situații similare.
Astfel, raportând definiția discriminării la efectele produse de OG 10/2007, Tribunalul reține că faptul că numai anumiți magistrați - respectiv judecătorii Curții Constituționale, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație și adjuncții acestuia au beneficiat de majorarea salariilor în timp ce ceilalți magistrați-judecătorii din cadrul curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii - au fost excluși de la beneficiul normei legale, aduce o atingere folosinței drepturilor economice, recunoscute de art.6 lit.c din OG 137/2000.
Prin urmare, Tribunalul constată și reține tratamentul diferențiat aplicat unor persoane care efectuează aceeași muncă și se află în situații comparabile, astfel că distincția făcută de legiuitor încalcă drepturile consfințite de art.1 alin.3 din OG 137/2000.
Având în vedere considerentele expuse anterior, instanța va admite acțiunea formulată de reclamant și va obliga pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției să majoreze salariul de bază al reclamantului,conform dispozițiilor art.1 din OG 10/2007 respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate în cadrul recursului declarat de recurenta Curtea de Apel Brașov, sentința este criticată pentru faptul că salarizarea magistraților se face în prezent conform OUG nr. 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007, oprin care legiuitorul a înțeles să nu acorde judecătorilor și procurorilor creșteri salariale pentru anul 2007 și nici nu a instituit obligativitatea majorării periodice a valorii de referință sectorială ce stă la baza calculării indemnizației de încadrare cuvenite.
În aceste condiții, cererea reclamanților nu poate fi soluționată favorabil, pentru că în lipsa cadrului legislativ, s-ar depăși limitele puterii judecătorești.
Sentința este criticată și pentru faptul că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece de majorările în discuție nu au beneficiat magistrații ÎCCJ, neputându-se pune în discuție existența unei discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției, sentința este criticată pentru faptul că instanța nu a avut în vedere faptul că, magistrații au un sistem de salarizare, care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi ale acestei categorii profesionale, și nu pot beneficia de alte drepturi decât dacă sunt prevăzute expres în favoarea lor. Instanța de judecată prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare.
O altă critică vizează faptul că interpretarea instanței de fond din care rezultă faptul că judecătorii ÎCCJ ar fi beneficiat de majorări salariale prevăzute de OG 10/2007 este eronată, având în vedere că așa cum statuează disp. art. 1 din OUG 27/2006, acesta este singurul act normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale membrilor, ale judecătorilor de la ÎCCJ, judecătorilor de la curțile de apel, tribunale și judecătorii. Ori, dispozițiile privind indemnizațiile pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare au fost abrogate prin OUG 27/2006 astfel încât susținerile reclamanților sunt total nefondate.
Se mai arată că reglementarea dată prin lege sau alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane ori nereglementarea anumitor drepturi excede cadrului legal stabilit prin OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Nici un criteriu din cele prevăzute de art. 2 alin 1 din OG 137/2000 nu se referă la alte drepturi și libertăți recunoscute de lege.
Fiind singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri substanțiale atât în anul 2006 cât și în anul 2007, decizia luată, de a nu acorda indexări sau majorări în cursul anului 2007 decât altor categorii în sectorul bugetar cu venituri mai scăzute, în scopul acoperirii creșterii inflației pe o perioadă determinată, nu reprezintă o situație care să fi avut drept rezultat plasarea magistraților într-o stare de discriminare prin nerespectarea dreptului la o remunerație satisfăcătoare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Ministerul Economiei și Finanțelor prin B arată că în mod greșit instanța a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor, fără a se avea în vedere că între reclamant și pârât nu există raporturi e muncă.
Atribuții în angajarea și salarizarea reclamantului o are numai Ministerul Justiției, prin instituțiile sale subordonate.
Creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin Legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
Tribunalul Brașov susține în motivele de recurs că reglementarea prin lege a unor drepturi salariale în favoarea unei categorii de persoane ce excede cadrului legislativ, stabilit prin nr.OG 137/2000. stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație care aparține numai legiuitorului.
Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de lege. În exercitarea acestui drept a fost adoptată OUG nr. 27/2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007 care creează sistemul de salarizare pentru această categorie profesională. Pentru a putea fi reținut ca tratament diferențiat, e necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage beneficiază de un asemenea tratament.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, referitor la critica privind excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamant și prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul aceste atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectele de buget sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins.
În ceea ce privește restul criticilor din toate recursurile, care vizează fondul cauzei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, iar prima instanță în mod corect a admis acțiunea.
Nu poate fi acceptată critica prin care recurentul Ministerul Justiției arată că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești recunoscând pe criterii de discriminare - drepturi salariale în favoarea magistraților, fără suport legal.
Nu este vorba de o greșeală de judecată a instanței de fond, ci de o interpretare asupra efectelor unui text de lege asupra sistemului de salarizare a unei categorii de magistrați.
Faptul că instanța a reținut că aceste drepturi salariale izvorăsc din aplicarea coeficienților de indexare și pentru magistrații instanței de drept comun, se cuvin ca echivalent al despăgubirilor rezultate pentru un act juridic discriminator nu echivalează "cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești", însăși ÎCCJ reținând în spețe asemănătoare cu ocazia soluționării recursurilor în interesul legii pronunțate (decizia VI/15.01.2007, decizia XXXVI/7.05.2007) că "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o socializare particularizată, nu se poate justifica".
Soluția instanței de fond nu trebuie interpretată ca rezultatul acordării unor drepturi salariale fără suport legal.
Este atributul instanțelor de judecată potrivit art.27 din OG 137/2000 să soluționeze cererile pentru acordarea de drepturi și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, iar judecata cauzei are loc cu citarea obligatorie a CNCD. A considera că problema de drept cu care reclamanții au sesizat instanța ține de constituționalitatea unor texte de lege și nu de aprecierea ca discriminatorie a unei stări de fapt izvorâtă din lege poate fi interpretată ca o încălcare a dreptului la liberul acces la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului sancționând statul român pentru aceste încălcări ale dreptului consacrat de art.6 alin.1 al convenției pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului reținând că încălcarea acestui drept rezultat din soluțiile instanței interne care au respins ca inadmisibile unele acțiuni pe considerente procedurale părțile având la dispoziție o altă cale procedurală de urmat în valorificarea dreptului (cauza Gheorghe împotriva României).
Pentru o apreciere discriminatorie situația de fapt invocată de reclamanți, constând îneliminarea dintre categoriile salariaților bugetari care beneficiază de majorarea ori indexarea salariilor în anul 2007, judecătorilor,procurorilor, personalului asimilat, instanța a reținut corect că până în ianuarie 2007 aceste indexări salariale au avut o reglementare juridică pentru toate categoriile de magistrați: atât pentru magistrații instanței de drept comun, prin (OG 27/2006 și OUG 177/2002), cât și magistrații ÎCCJ, ai Curții Constituționale cu calitate de demnitari conform Legii 154/1998.
Pentru anul 2007 sunt recunoscute aceste indexări salariale numai categoriei de magistrați prevăzută în anexa II și III din Legea 154/1998 excluzând magistrații instanței de drept comun, conform dispozițiilor OG 10/31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Așadar, în mod voit legiuitorul nu a mai prevăzut pentru magistrații instanței de drept comun (judecători și procurori ai Parchetelor de pe lângă Judecătorii, Tribunale și Curți de Apel) creșteri salariale pentru valoarea de referință sectorială în cursul anului 2007, deși pentru alte categorii de magistrați, cât și personal bugetar au fost reglementate în continuare, și pentru anul 2007, creșteri salariale - indexări.
Trebuie remarcat că în prezent, respectiv pentru anul 2008, prin ordonanțe de guvern, guvernul a prevăzut din nou creșteri salariale, de data aceasta fără nicio distincție între categorii de magistrați existând: OG 13/30.01.2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției (ordonanța se referă prin alte categorii de personal din sistemul justiției la magistrații instanței de drept comun) și OG 10/2008 care prevede creșteri salariale pentru 2008 pentru personalul contractual din sectorul bugetar și pentru personalul salarizat potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor persoanelor care ocupă funcția de demnitate publică.
Omisiunea reglementării acestor drepturi la creșteri salariale pentru o anumită categorie de personal pentru anul 2007, deși până în ianuarie 2007, cât și din 1.01.2008, au existat și există prevederi cu privire la indexările salariale pentru magistrații instanței de drept comun (judecători și procurori), în comparație cu prevederea cu continuitate a acestor drepturi pentru magistrații ÎCCJ (de exemplu), cât și pentru alte categorii de personal bugetar, echivalează cu aplicarea unui tratament discriminatoriu constând în încălcarea principiului egalității de tratament pentru o situație asemănătoare, principiu protejat de legislația secundară comunitară, respectiv prin Directiva 2000/43/CE/29.06.2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică și prin directiva 2000/78/CE/27.11.2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă care stabilește că "prin principiul egalității de tratament" se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte cu privire și la "condițiilede încadrare șide muncă, inclusiv condițiile de concediere și de remunerare"(art.3 lit.c din directivă).
Nu poate fi primită susținerea prin care se arată că nu poate constitui discriminare situația prezentată de reclamanți. Recurenții se raportează la criteriile de discriminare recunoscute de dispozițiile OG 137/2000 pe care le interpretează restrictiv, fără a ține cont de faptul că modificările aduse acestei ordonanțe prin Legea 324/2003 au drept scop transpunerea în legislația internă a prevederilor directivelor mai sus invocate în respectarea principiului supremației dreptului comunitar și efectului direct al acestuia asupra legislației interne.
În consecință, recunoașterea acordării acestor creșteri salariale pentru anul 2007 de către instanța de fond echivalează cu acoperirea prejudiciului produs prin această formă de discriminare directă.
Pentru toate aceste considerente instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse iar sentința primei instanțe va fi menținută ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor prin B împotriva sentinței civile nr. 9/M/10.01.2008 a Tribunalul Brașov, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 16 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-- - - - -
Grefier,
Red. - 21.04.08
Dact. - 23.04.08
2 ex.
Red. fond -
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Ligia Vâlcu, Camelia
