Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4272/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3072/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4272/
Ședința publică de la 10.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Lizeta Harabagiu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât MINISTRUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.2436/22.11.2007 pronunțate de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr- (3572/C/2007) în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimatul-pârât TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2436/22.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași - Secția Civilă admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Călărași.
A obligat pârâții la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând creșterile salariale de 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din martie 2007 și de 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din septembrie 2007, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata lor efectivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în cursul anului 2007, reclamantul care este asistent judiciar la Tribunalul Călărași, nu a beneficiat de creșteri salariale.
Din actele normative invocate de reclamant în motivarea acțiunii, și în special OG nr. 10/2007 în raport de care s-a solicitat a fi stabilite despăgubirile, rezultă că funcționarii publici, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și din alte unități din sistemul justiției, personalul contractual din sectorul bugetar, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, personalul didactic din învățământ, cu alte cuvinte aproape toate categoriile de personal din sectorul bugetar, au beneficiat de creșteri salariale în cursul anului 2007, în aceeași manieră legislativă în care au fost acordate creșterile salariale și în cursul anului 2006, prin aplicarea unor procente de creștere a salariului de bază de 2 ori în cursul unui an.
În ceea ce privește stabilirea existenței sau inexistenței discriminării reclamantului prin neacordarea creșterilor salariale în cursul anului 2007 instanța a avut în vedere considerentele pentru care au fost acordate acestor categorii profesionale creșterile salariale și anume: acoperirea inflației anului 2007 și menținerea nivelului de trai corespunzător statutului acestora în societate, și urmează să cerceteze situația în care se află reclamantul în raport cu aceste categorii socio-profesionale, tratamentele care se aplică acestora, justificările și criticile tratamentelor diferențiate.
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în Oficial al Comunităților Europene Legea nr.303 din 2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă și existența unei justificări obiective și rezonabile pentru excluderea unora de la acordarea drepturilor.
Astfel, în raport de aceste aspecte, este evident că motivele care au determinat creșterile salariale ale categoriilor socio-profesionale indicate în acțiunea reclamanților, categorii pentru care salarizarea se stabilește tot prin legi speciale, respectiv menținerea nivelului unei retribuții corespunzătoare muncii prestate ca urmare a inflației pe anul 2007 și a nivelului de trai corespunzător statutului acestor categorii în societate în același an, sunt considerente care justifică acordarea acelorași creșteri salariale și asistenților judiciari, discriminarea acestora fiind nejustificată în raport de aceste obiective ce au fost considerate temeinice pentru celelalte categorii de salariați bugetari.
Argumentele invocate de pârâtul Ministerul Justiției pentru a motiva excluderea magistraților și a asistenților judiciari de la creșterile salariale acordate celorlalți salariați din sectorul bugetar sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce privește susținerea faptului că în cursul anului 2007 s-a acordat sporul de vechime magistraților și că acesta reprezintă o creștere salarială, instanța reține că motivele acordării acestui spor nu sunt cele avute în vedere pentru creșterile salariale acordate celorlalte categorii profesionale în 2007, sporul de vechime fiind acordat întrucât se pronunțaseră hotărâri judecătorești în acest sens tot pe motivul discriminării, iar de acest spor beneficiau toate categoriile de bugetari în raport de care se invocă discriminarea.
Cu privire la faptul că magistraților și asistenților judiciari li se acordaseră creșteri salariale în 2006 și astfel se justifică neacordarea unor creșteri salariale și în 2007, instanța a reținut că este nefondat și acest motiv de excludere întrucât și alte categorii de salariați bugetari în raport cu care s-a invocat discriminarea prin acțiune au beneficiat ca și magistrații în anul 2006 atât de creșteri ale salariului de bază, cât și de creșteri în cote procentuale în anul 2006 (ex. personalul contractual din sectorul bugetar prin art.1 și 2 din OG nr.3/2006și persoanele care ocupă funcții de demnitate publică prin art.2 din OG nr. 3/2006 și Legea nr. 331/15.11.2005) și totuși acestora li s-au acordat creșteri la salariile din anul 2007 (pt. exemplul dat prin OG nr. 10/2007).
Ca atare instanța a reținut că simplul fapt că o persoană face parte dintr-o categorie socio-profesională (în speță a asistenților judiciari) nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru decăderea acesteia din drepturi recunoscute altor persoane aflate în situații similare.
Conform prevederilor OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin art.2 al.1 OG nr. 137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, sociale și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin.3 din art.2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practice sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ori criteriul după care s-a făcut distincția pentru creșterile salariale în 2007 în sectorul bugetar este categoria socio-profesională, criteriu de diferențiere injust fiind absurd și de neconceput a se accepta că inflația și creșterea nivelului prețurilor de consum afectează numai anumite categorii socio-profesionale, iar altele nu.
În raport de toate aceste considerente, instanța constatat că, în cadrul categoriilor de salariați din sectorul bugetar, magistraților și asistenților judiciari li s-a aplicat un tratament diferit în ceea ce privește creșterile salariale în anul 2007, în mod arbitrar și discriminatoriu, tratament bazat numai pe locul de muncă al acestora, respectiv categoria socio-profesională din care fac parte.
Reclamantul a mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație cerere pe care instanța o găsește admisibilă, având în vedere dispozițiile art.1082 cod civil și art.161 al.4 din Codul muncii și reținând că pârâții sunt în culpă pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate eliminarea acestei discriminări și implicit acordarea creșterilor salariale și magistraților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal pârâtul Ministerul Justiției, criticând soluția pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 și 9 pr. civ.
În motivarea recursului se arată că legiuitorul a dorit ca magistrații să beneficieze și de alte drepturi decât cele prevăzute în actele normative de salarizare, a reglementat această situație ca pe una cu caracter excepțional. în acest sens, sunt prevederile art. 32 din nr.OUG27/2006, act normativ în baza căruia sunt salarizați în prezent magistrații.
Prin urmare instituirea acestor drepturi în beneficul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea, ori prevederea în alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare; este vorba despre opțiunea legiuitorului, întrucât numai el are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază și drept urmare doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce creșteri se acordă anumitor categorii de salariați.
Or, în cazul de față, obligarea Ministerului Justiției și a celorlalți pârâți la plata despăgubirilor reprezentând pierderea de salariu ca urmare a neindexării salariilor reclamantului pe anul 2007 constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Recurentul a învederat instanței prin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și ocrotite de lege. Câtă vreme drepturile solicitate nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, ținând cont și de principiul separației puterilor în stat, apreciem că o astfel de cerere nu putea fi soluționată de către instanța de fond, care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare.
Un alt motiv de recurs care trebuie reținut în cauză este cel prevăzut la punctul 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Recurentul solicită instanța de judecată să observe dispozițiile art. 1 din HG 83/2005 "Ministerul Justiției este organul de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care asigură elaborarea, coordonarea și aplicarea strategiei șl a programului de guvernare în vederea bunei funcționări a justiției ca serviciu public și veghează la stricta aplicare a legii, în conformitate cu principiile democratice ale statului de drept."
Față de cele arătate rezultă cu evidență faptul că Ministerul Justiției nu a avut posibilitatea legală de a întreprinde acte de discriminare. Admițând chiar interpretarea profund eronată a instanței de fond potrivit căreia discriminarea poate rezulta chiar și din lege ministerului nu i se poate reține vreo culpă sau atribuții în ceea ce privește edictarea unor acte normative de către Parlamentul României sau Guvern. Recurentul solicită instanța de judecată să observe lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției în prezenta cauză.
Prezenta situație nu se regăsește printre cele enumerate în definiția discriminării, astfel cum aceasta a fost dată de Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, respectiv orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate - precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții e egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."
Potrivit art. 1 alin. 3 din nr.OG137/2000 "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile".
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi, în favoarea unor persoane prin nereglementarea anumitor drepturi excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, și nu intră în sfera competenței Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Din această ordonanță, rezultă că atribuțiile Consiliului și controlul exercitat de acest organ, precum și cel exercitat de către instanțe, pentru că potrivit legii, cel care se consideră discriminat se poate adresa direct instanței de judecată, nu privesc modul de reglementare cuprins în acte normative, folosindu-se sintagme cum sunt: "exercitarea următoarelor drepturi" - art. 1 alin. (2), "exercitarea drepturilor enunțate" - art. 1 alin. (3), "restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege" - art. 2 alin. (1), "comportament discriminatoriu", "persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei", etc. în mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi.
Nici un criteriu dintre cele prevăzute de art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 nu se referă la alte drepturi și libertăți decât cele recunoscute de lege.
În afara legii, nu se poate vorbi de discriminare, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Desigur că există organe reglementate de Constituție care au competența de a analiza discriminarea instituită prin dispoziții legale (Curtea Constituțională) care s-a pronunțat în multe rânduri în sensul constituționalității sau econstituționalității unor prevederi legale, raportat la art. 16 din Constituție privind egalitatea în fața legii. Mai mult decât atât, nici Curtea Constituțională nu are competența de a se pronunța supra lipsei unei reglementări, stabilind constant în jurisprudența sa că "nu are dreptul de a impune puitorului introducerea în textul legii în vigoare a unei alte dispoziții decât cele existente în cuprinsul acesteia" Decizia nr. 171/2006). Cu atât mai puțin, instanțele nu pot avea competența de a recomanda ori impune adoptarea sau modificarea unui act normativ sau a unor dispoziții legale.
Fiind singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri substanțiale atât în anul 2006, cât și anul 2007, decizia luată de a nu acorda indexări sau majorări în cursul anului 2007 decât altor categorii din sectorul bugetar cu venituri mai scăzute, în scopul acoperirii creșterii inflației pe o perioadă determinată, nu prezintă o situație care să fi avut drept rezultat plasarea magistraților într-o stare de discriminare prin respectarea dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Câtă vreme magistrații și alte categorii de personal nu se află în situații similare și nici comparabile, atât din punctul de vedere al răspunderii, complexității și interdicțiilor specifice, cât și al salarizării, trebuie emis că și suportarea creșterii inflației se răsfrânge în mod diferit asupra acestor categorii din sectorul bugetar.
Dreptul la indexare nu se regăsește printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României, și nici nu este prevăzut în legislația aplicabilă în domeniul salarizării judecătorilor și procurorilor, și în mod greșit prima instanță a reținut că acest drept este inclus în dreptul la salariu, ocrotit prin art. 41 din constituția României și de art. 154 din Codul muncii.
În anul 2006, potrivit art. 38 din nr.OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, valoarea de referință sectorială s-a majorat cu 4% începând cu data de 1 aprilie 2006 și cu 5% începând cu data de 1 septembrie 2006 față de felul din luna august 2006.
Prin Legea nr. 45/2007 de aprobare a nr.OUG 27/2006, legiuitorul a înțeles să nu mai acorde indexarea pentru anul 2007, și nici nu a instituit obligativitatea majorării periodice a valorii de referință sectoriale re stă la baza calculării indemnizației de încadrare cuvenite judecătorilor și procurorilor.
este utilizată, în condițiile creșterii prețurilor și tarifelor și ale existenței inflației, în scopul de acoperi, de regulă, o parte din rata inflației (65-70%) pe o perioadă determinată. în caz contrar, acoperirea integrală prin indexare ar putea antrena ea însăși efecte inflaționiste. Or, creșterile salariale acordate reclamantului în 2006 prin mărirea coeficienților de salarizare (prin efectul nr.OUG 27/2006), cât și în anul 2007 prin acordarea unor noi drepturi salariale (sporul de vechime, prima de vacanță etc, potrivit Legii nr. 45/2007 pentru aprobarea nr.OUG 27/2006) depășesc nu doar rata inflației, ci și media creșterilor salariale care s-au acordat în sectorul bugetar. în aceste condiții, nu se mai impun alte creșteri salariale iar decizia legiuitorului nu apare ca neconstituțională.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 1 din OG nr. 10/2007, în anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor, nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit OG nr. 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în trei etape, astfel:
- cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006;
- cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007;
- cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Față de domeniul de aplicare a acestui act normativ, rezultă că nu a fost avută în vedere categoria magistraților. Mai mult, deși inițial anexa II din Legea nr. 154/1996 făcea referire și la magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin art. 41 lit. c) din OUG nr. 27/2006 au fost abrogate dispozițiile privitoare la salarizarea acestora din cuprinsul Legii nr. 154/1998.
Prin urmare, nu poate exista o discriminare a reclamanților în raport de alte categorii profesionale, în condițiile în care aceștia au o lege specială de salarizare.
Față de acestea, primul capăt al acțiunii apare ca nefondat.
Pe cale de consecință, față de caracterul ei accesoriu, este neîntemeiată și cererea privind actualizarea cu indicele de inflație.
Cât privește discriminarea, prin decizii succesive (818, 819, 820, 821/3.07.2008), Curtea Constituțională constatat că prevederile art. 1, 2, 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor și discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în actele normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Astfel, având în vedere obligativitatea deciziilor Curții Constituționale, cât și faptul că nu se poate reține culpa pârâților pe considerentul că dispozițiile invocate drept temei al cererii reclamanților sunt apreciate de către aceștia ca fiind discriminatorii știind că activitatea de legiferare aparține Parlamentului, Curtea apreciază că acțiunea este lipsită de temei legal.
A aplica prin analogie o dispoziție legală ce privește o altă categorie de persoane, ar însemna încălcarea principiului constituțional al separării puterilor în stat.
Cum în cauză nu se regăsește nici un motiv din cele prevăzute de Codul muncii, OG nr. 137/2000, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Constituția României, care să atragă admiterea acțiunii, pe cale de consecință aceasta va fi respinsă ca neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, acțiunea trebuia respinsă și, în temeiul art. 312 alin. 1 pr. civ. recursul va fi admis iar sentința atacată va fi modificată în tot, în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTRUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.2436/22.11.2007 pronunțate de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr- (3572/C/2007) în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimatul-pârât TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge pretențiile ca neîntemeiate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-23.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Amelia Farmathy, Lizeta Harabagiu
