Pretentii civile. Speta. Decizia 4271/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3071/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4271/
Ședința publică de la 10.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Lizeta Harabagiu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.2897/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C-, și intimații-pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 08.05.2009, recurenții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice au criticat sentința civilă nr.2897/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr-.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile a04 alin.4 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a susținut că nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate pentru judecători, nefiind vorba despre incidența dispozițiilor OG nr.137/2000 întrucât exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentant legal Direcția Generală a Finanțelor Publice C, a susținut că acțiunea intimaților-reclamanți este inadmisibilă întrucât nu motivează calitatea de pârât a Ministerului Finanțelor Publice și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive față de inexistența unor raporturi de muncă, doar intimatul-pârât Tribunalul Călărași fiind angajatorul intimaților-reclamanți.
Intimații-reclamanți, nu au formulat întâmpinare.
Asupra recursurilor, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.2897/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, cu opinie majoritară, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții-intimați, fiind obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Călărași la plata drepturilor salariale indexate reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce Ministerului Justiției fondurile necesare plății acestor drepturi.
Recurentul Ministerul Justiției susține că nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate, drepturile salariale ale magistraților făcând obiectul unei legi speciale în care nu se face vorbire despre sporul de confidențialitate.
O primă observație se impune în raport de această susținere, și anume că OUG nr.27/2006 nu interzice acordarea altor sporuri sau drepturi salariale în afara celor menționate în respectivul act normativ. OUG nr.27/2006 reglementează nivelul indemnizațiilor de bază pentru magistrați și sporuri cu caracter general și special, ceea ce nu împiedică aplicarea unor sporuri prevăzute în alte acte normative, prin urmare sporuri existente în reglementările salariale pentru personalul bugetar, câtă vreme sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea acelor sporuri.
Din recursul formulat de recurentul Ministerul Justiției se desprinde ideea că instanța nu are posibilitatea de a amenda opțiunile legiuitorului în materia politicii salariale.
Dimpotrivă, pentru a permite menținerea unui echilibru între puterile statului de drept și pentru a permite salariaților, în rândul cărora se numără și magistrații și personalul auxiliar, în calitatea acestora de reclamanți, accesul efectiv și real la instanța de judecată, aceasta din urmă trebuie să fie în măsură să răspundă în mod concret pretențiilor formulate, fără a crea, modifica sau abroga norme juridice a căror edictare intră în atribuțiile Parlamentului.
Este incontestabil faptul că politica salarială în privința bugetarilor este reglementată de lege.
Sporul de confidențialitate estre prevăzut de lege pentru anumite categorii socio-profesionale, fără ca vreun alt motiv să interzică expres acordarea acestui spor și altor bugetari care își desfășoară activitatea în condiții identice.
Făcând această constatare, Curtea nu anulează și nu refuză aplicarea unor acte normative, după cum nu le înlocuiește cu norme create pe cale judiciară.
Nimic nu împiedică instanța de judecată să constate că, atât timp cât nici o dispoziție legală nu interzice magistraților acordarea sporului de confidențialitate, această posibilitate trebuie analizată prin prisma existenței condițiilor care au permis acordarea acestui spor pentru activitatea desfășurată de alte categorii socio-profesionale.
Baza legală există pentru că anumite norme juridice consacră existența sporului de confidențialitate, iar extinderea aplicării acestui spor nu are rolul de a crea norme juridice, ci doar de a da o interpretare logică și rațională unor dispoziții legale al căror scop este să răsplătească pecuniar condițiile în care se desfășoară o activitate,iar nu activitatea în sine.
Activitatea profesională în sine este valorizată distinct, pe categorii socio-profesionale, prin criteriul salariului de bază, și acest criteriu având o bază legală, fiind prevăzut în actele normative ce reglementează salarizarea diferitelor categorii socio-profesionale bugetare. Ca o consecință, nivelul salariilor de bază poate destul de mult, reflectând mai mult sau mai puțin importanța în cadrul societății a activității desfășurate de o categorie profesională bugetară sau alta. În nivelul și modul de stabilire a acestui salariu de bază instanța nu poate interveni pentru că salarizarea în înțelesul stabilirii remunerației de bază pentru activitatea prestată, este atribuția legiuitorului.
În acest context este de subliniat că rolul acordării sporurilor are o cu totul altă finalitate și anume compensarea pecuniară pentru activitatea desfășurată în anumite condiții apreciate ca vătămătoare, potențial periculoase sau speciale (cum este cazul, cu titlu de exemplu, sporului pentru munca de noapte).
În categoria acestor condiții speciale se încadrează și activitatea desfășurată de bugetarii cărora li se solicită să păstreze confidențialitatea lucrărilor efectuate, indiferent de natura lucrărilor sau de gradul mai mult sau mai puțin abstract al acestora.
A se susține că magistrații nu au dreptul la acest spor doar pentru că sunt salarizați în baza unei reglementări speciale, înseamnă a se ignora rolul și scopul acordării unui spor și anume recompensarea pecuniară în cazul întrunirii unor condiții identice în care se pot desfășura activități diferite prestate de categorii distincte de personal bugetar.
Astfel, acordarea sporului de confidențialitate militarilor nu are în vedere activitatea specifică pe care aceștia o realizează ca efect al mânuirii și folosirii tehnicii de luptă, ci confidențialitatea pe care sunt obligați să o respecte în legătură cu activitatea desfășurată. Situația este identică în cazul magistraților care, deși nu folosesc tehnică de luptă, sunt totuși obligați să păstreze confidențialitatea lucrărilor și actelor dosarelor cu care intră în contact în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Sporul de confidențialitate prevăzut de lege nu răsplătește calitatea de militar, polițist, funcționar public, grefier sau magistrat, ci recompensează financiar îndeplinirea unei condiții comune în care se desfășoară activități distincte, respectiv confidențialitatea lucrărilor executate sau activităților desfășurate.
O lege specială nu trebuie și nu poate deveni pretext pentru negarea drepturilor salariale ce nu se raportează la activitatea specifică pe care o desfășoară personalul auxiliar, ci sunt legate de constatarea existenței unor anumite condiții identice în care de desfășoară activități distincte.
De altfel, nicio prevedere din legea specială ce reglementează salarizarea nu interzice în mod expres ca aceștia să beneficieze, alături de alte categorii socio-profesionale bugetare, de acordarea unor sporuri pentru care activitatea lor îndeplinește condițiile necesare și suficiente.
Cele mai sus expuse nu înlătură posibilitatea reglementării prin acte normative speciale a unor sporuri aplicabile doar anumitor categorii socio-profesionale în considerarea specificului strict al activității desfășurate.
Prin însăși natura sa, sporul de confidențialitate nu are un asemenea caracter pentru a se putea justifica imposibilitatea obiectivă și legală de a acorda acest spor mai multor categorii socio-profesionale a căror activitate îndeplinește condițiile necesare.
În spiritul argumentelor mai sus expuse este și decizia în interesul legii nr.46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție potrivit căreia judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%.
Această din urmă decizie constituie,în conformitate cu dispozițiile art.329 Cod pr.civilă, un temei legal pentru admiterea pretențiilor formulate.
În privința pretențiilor formulate de reclamantul-intimat, Curtea reține următoarele:
Potrivit înscrisurilor aflate la filele 25-26 din dosarul de fond rezultă că reclamantul îndeplinea funcția de conducător auto la momentul înregistrării pe rolul instanței a acțiunii.
Dispozițiile Legii nr.567/2004, singura în vigoare la data pronunțării asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.46/2008, enumeră într-o manieră exhaustivă categoriile de persoane care alcătuiesc personalul auxiliar de specialitate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 din Legea nr.567/2004 personalul auxiliar de specialitate este format din: grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT.
Decizia nr.46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind pronunțată în anul 2008, este evident că nu putea avea în vedere decât acele categorii de personal din cadrul puterii judecătorești pe care legile în vigoare le definesc.
Pe cale de consecință, reținând că activitatea de conducător auto nu se circumscrie nici uneia dintre subcategoriile enumerate exhaustiv în dispozitivul deciziei nr.46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constată că reclamantul-intimat nu are dreptul la acordarea contravalorii sporului de confidențialitate, sub acest aspect recursul Ministerului Justiției, analizat de C prin raportare la dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, fiind întemeiat.
În ceea ce privește recursul Ministerului Finanțelor Publice, Curtea reține incidența în cauză a dispozițiilor prevăzute de HG nr.386/2007, în vigoare la data pronunțării hotărârii de către instanța de judecată, potrivit cărora acest minister avea printre atribuții și pe aceea de a elabora proiectul bugetului de stat.
În acest context, devine evident că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu avea prerogativa de a adopta bugetul pentru a hotărî destinația și repartiția sumelor ce compun bugetul de stat. Această atribuție este recunoscută exclusiv în zona de competență a puterii legislative, respectiv a Parlamentului.
Pe cale de consecință, Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat să aloce fonduri pentru că, legal, nu are această atribuție, împrejurare față de care Curtea urmează să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și să respingă acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât.
Pentru ansamblul argumentelor mai sus expuse, Curtea, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va admite cele două recursuri cu consecința modificării în parte a hotărârii pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.2897/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C-, și intimații-pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității proceusale pasive a Ministerul Finanțelor Publice și respinge acțiunea formulată împotriva acestui pârât față de lipsa calității procesuale pasive.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./08.07.2009
Jud.fond: Tr.;
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Amelia Farmathy, Lizeta Harabagiu
