Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4299/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3076/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4299/
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenții-reclamanți, împotriva sentinței civile nr.4364 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.8151/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL BUCUREȘTI, având ca obiect - drepturi bănești, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții reclamanți, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4364/26.05.2008 pronunțată în dosarul nr.8151/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL BUCUREȘTI; a obligat pârâții să plătească fiecărui reclamant drepturile bănești constând în sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada februarie 2005 până la data pronunțării - 26 mai 2008, precum și în continuare, sume la care se va calcula dobânda legală de la data introducerii acțiunii - 26.02.2008 până la plata efectivă; a respins cererea privind plata dobânzii legale de la scadență până la formularea acțiunii, ca nefondată; a obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de judecători.
S-a statuat prin art.47 din Legea nr.50/1996 că: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Dar, prin art.I pct.2 din OG nr.83/2000, art.47 mai sus citat a fost abrogat. Potrivit Legii nr.24/2000 în vigoare la data emiterii OG nr.83/2000, modificarea unui act normativ constă în schimbarea expresă a textului său a unora sau mai multe articole sau alineate și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea constă în introducerea unor dispoziții noi, în timp ce abrogarea se referea la dispozițiile contrare unei reglementări de același nivel sau de nivel superior care trebuie să-și înceteze aplicabilitatea.
Așa cum rezultă din preambulul OG nr.83/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 iar nu să o abroge. În acest fel, au fost depășite limitele legii speciale de abilitate, încălcându-se dispozițiile art.108 alin.3 cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
A reținut de asemenea tribunalul că prin decizia nr.21/10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că judecătorii, procurorii, magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001. Față de dispozițiile art.329 alin.3 Cod pr.civilă, tribunalul a apreciat cererea reclamanților ca fiind întemeiată.
Astfel, așa cum a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia sus menționată, dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea nici în prezent, motiv pentru care a fost apreciată ca fondată și cererea de acordare a acestui spor pentru viitor, până la o modificare legislativă referitoare la sporul în discuție.
În ceea ce privește cererea de acordare a dobânzii legale în temeiul art.1088 Cod civil, tribunalul a reținut că este întemeiată, întrucât prin neachitarea la timp a drepturilor solicitate reclamanții au fost prejudiciați.
Tribunalul a obligat pârâții la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, deoarece acestea cuprind mențiuni referitoare la activitatea profesională a unui salariat, în special date referitoare la salariul de care a beneficiat.
Pentru aceste considerente, acțiunea a fost admisă astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă și dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, recurenții susțin în esență pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că prima instanță nelegal a respins cererea de acordare a dobânzii legale calculate de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective. Astfel, le-a fost acordată reclamanților dobânda doar de la data introducerii acțiunii și până la efectiva achitare, respingând solicitarea de a fi acordată această dobândă de la data la care trebuia plătită fiecare sumă lunară cu titlu de spor până la introducerea acțiunii, instanța de fond apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.1088 Cod civil.
Arată recurenții că, esențial pentru stabilirea momentului de la care trebuie acordată dobânda este determinarea naturii juridice a răspunderii pârâților pentru neacordarea sporului de 50%. Indiferent de natura juridică a izvorului obligației (răspunderea contractuală sau asimilată celei contractuale, răspundere delictuală sau îmbogățire fără justă cauză) dobânda trebuie acordată de la data la care trebuia achitat lunar sporul pe perioada solicitată.
Se consideră că dacă temeiul răspunderii îl reprezintă răspunderea civilă contractuală, recurenții au dreptul la daune interese constând în acordarea dobânzii legale.
În ceea ce privește momentul de la care curge această dobândă, se arată că, într-adevăr potrivit regulii în materie prevăzută la art.1088 alin.2 partea Iat ezei finale Cod civil, dobânda se acordă de la data introducerii acțiunii, numai că, de la această regulă există anumite excepții și anume: "afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept" -art.1088 alin.2 Partea a II-a a tezei finale Cod civil.
Ori, potrivit art.1079 alin.2 pct.3 Cod civil, debitorul este de drept în întârziere când obligația nu putea fi îndeplinită decât într-un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă.
Totodată, potrivit art.161 alin.1 și 4 din Codul muncii, salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, după caz. Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Acest text legal se coroborează cu dispozițiile specifice din legea salarizării judecătorilor, care prevăd că salariul, incluzând toate sporurile se plătește lunar.
Așadar, obligația pârâților de a plăti reclamanților salariul este o obligație continuă, ce trebuie îndeplinită într-un timp determinat ce debitorul l-a lăsat să treacă.
În ambele situații, debitorii pârâți sunt de drept în întârziere, astfel încât dobânda trebuia acordată de la data scadenței lunare a fiecărui spor.
Instanța de fond nu a aplicat corect dispozițiile art.1088 Cod civil, preluând fără nici o cenzură doar regula că recurenții se află în situația de excepție.
Menționează recurenții că dacă s-ar considera că temeiul răspunderii ar fi răspunderea civilă contractuală, bazată pe faptul încălcării sau neaplicării legii în ceea ce privește plata sporului, atunci este evident că trebuia acoperit întregul prejudiciu (atât prejudiciul efectiv cât și cel nerealizat) de la data săvârșirii faptei ilicite, art.1088 cod civil nefiind aplicabil decât în materie contractuală.
Dacă s-ar considera că temeiul răspunderii ar fi îmbogățirea fără justă cauză (pe motivul inexistenței vinovăției și, deci, a lipsei unui alt mijloc de reparare a prejudiciului - acțiune delictuală sau contractuală), atunci pârâții trebuie să restituie valoarea cu care și-au mărit patrimoniul corespunzător valorii cu care patrimoniul recurenților a suferit o reducere.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Criticile exprimate în motivarea recursului reclamanților nu pot fi primite, prima instanță procedând în mod just atunci când a dispus ca drepturile bănești acordate autorilor acțiunii să li se acorde dobânda legală aferentă drepturilor salariale pretinse de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la momentul plății efective a debitului.
Sub acest aspect s-a realizat o corectă aplicațiune în cauză a dispozițiilor art.1088 Cod civil, din conținutul cărora rezultă că în cazul obligațiilor bănești, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, aceasta fiind datorată de la data formulării cererii de chemare în judecată.
Acest text este incident în speță în temeiul art.295 alin.1 Codul muncii, ce consacră rolul de drept comun al legislației civile față de cea din materia dreptului muncii, ținând seama de faptul că în legislația muncii nu există nici o dispoziție prin care să se prevadă modul în care se acoperă prejudiciul cauzat prin neplata drepturilor salariale. Art.161 alin.4 Codul muncii prevede că pentru neplata salariului se pot solicita daune interese, dar nu statuează în ce constau acestea, motiv pentru care în completarea acestui text trebuie aplicate prevederile art.1088 Cod civil.
Acordarea dobânzii legale este singura modalitate de acoperire a prejudiciului înregistrat de recurenții-reclamanți prin neplata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, dat fiind caracterul imperativ și de ordine publică art. art.1088 din Codul civil, caracter ce rezultă din redactarea sa, în cuprinsul căruia legiuitorul arată în mod expres că: "la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală" și că "aceste daune interese nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată"
Raportat la aceste considerente, nu se poate susține decât prima ipoteză invocată de reclamanți, cea a răspunderii contractuale, sens în care aceștia au dreptul la daune interese,constând în obligația de a li se plăti dobânda legală.
Totodată, nu poate fi reținută nici incidența art.1079 Cod civil, cu atât mai mult cu cât neexecutarea obligației de plată s-a datorat abrogării sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică prin OG nr.83/2000, abrogare inaplicabilă determinată de neregularitatea modului în care s-a realizat și constatat de altfel ulterior promovării acțiunii prin Decizia în interesul legii nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, situație neimputabilă de altfel debitorului.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept substanțial incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți, împotriva sentinței civile nr.4364 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.8151/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./08.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
