Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 431/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Brașov
Secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și
asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.431/ DOSAR NR-
Ședința publică din 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dorina Rizea JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
- - - judecător
- - - JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.797 pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 17 aprilie 2008 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 7 aprilie 2009, când părțile au lipsit, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 14 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 797/17.04.2008 Tribunalul Brașova respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Tribunalul Brașov invocată de pârâtă prin întâmpinare.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei și Finanțelor invocată de pârâtă prin întâmpinare.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării invocată prin întâmpinare.
A respins acțiunea formulată și precizată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Brașov, Ministerul Justiției, Tribunalul Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prima instanță a reținut, pe fondul cauzei, că reclamanții au calitatea de consilieri de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, aspect ce rezultă din înscrisurile din carnetele de muncă depuse în copie la dosar.
Prin acțiune reclamanții au solicitat ca pârâții să le plătească sporul de suprasolicitate neuropsihică în procent de 50% începând cu data de 19.08.2006 si pe viitor, pe motiv ca au beneficiat de acest spor în perioada noiembrie 2004-19.08.2006, că altor persoane li s-au acordat sumele respective si astfel reclamanții s-ar afla intr-o situație de discriminare.
Instanța a reținut că salarizarea reclamanților se face prin lege, singurul în măsură să acorde sporuri la salariu fiind legiuitorul și nu instanța de judecată.
In prezent, începând cu anul 2006, salarizarea si celelalte drepturi ale consilierilor de probațiune sunt reglementate de Legea nr. 327/2006, fără ca acest act normativ sa prevadă dreptul reclamanților la sporul de 50%, drept care nu este prevăzut nici de normele comune in materie respectiv Codul muncii.
Instanța nu a putut reține susținerea reclamanților referitoare la faptul că odată ce au beneficiat de drepturile respective pe perioada noiembrie 2004-19.08.2006, acestea nu mai pot fi luat întrucât în perioada respectivă reclamanții aveau calitatea de grefier și în această calitate au beneficiat de drepturile specifice funcție, printre care și sporul de 50%.
Întrucât în prezent aceștia au o altă calitate, și anume aceea de consilier de probațiune, și salarizarea acestora se face potrivit unui alt act normativ - act normativ care nu face nici o referire la sporul de suprasolicitare nervoasă.
Reclamanții mai invocă, în acțiune, faptul că prin neacordarea acestui drept sunt discriminați față de alte peroane care au beneficiat de acest drept. Nu se precizează în concret care față de categorie socioprofesională se invocă discriminarea, însă beneficiari ai acestui spor sunt, astfel cum s-a decis și de Înalta Curte de Justiției și Casație, prin decizia în interesul legii nr.21/10.03.2008 judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate.
Potrivit practicii CEDO diferența de tratament devine discriminare, în sensul articolului 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Curtea a apreciat în jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate.
Tribunalul a mai reținut că raportat la dispozițiile art.16 din Constituția României potrivit cărora,cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări" Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că, prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate. Astfel, s-a arătat că principiul egalității în fața legii nu înseamnă o uniformitate, așa încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Discriminarea presupune tratament inegal pentru persoanele aflate în aceiași situație, în baza unora din criteriile enumerate de art.2 din OG 137/2000 respectiv - rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
Față de cele mai sus expuse s-a reținut de către instanță faptul că situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite din partea angajatorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
Totodată, faptul ca alte categorii socio-profesionale beneficiază de acest drept nu are relevanta, nefiind incidente prevederile art.2 din OG 137/2000, respectiv existența unei situații de diferențiere din perspectiva principiului egalității și al nediscriminării, privind tratamentul diferit instituit în cadrul aceleiași categorii socioprofesionale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții.
În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă faptul că instanța a reținut în mod greșit că în perioada 2004 - 2006 reclamanții au avut calitatea de grefieri, iar sporul odată acordat constituie un drept câștigat, care nu mai poate fi înlăturat atâta timp cât condițiile de muncă au rămas aceleași,ajungându-se la discriminare. În sprijinul motivelor dezvoltate sunt invocate dispozițiile OG nr. 137/2000 și ale declarației Universale a Drepturilor Omului în coroborare cu Constituția României.
Recursul este nefondat.
Prima instanță a făcut referire la grefieri, doar în sensul în care reclamanții, consilieri de probațiune, au fost asimilați în ceea ce privește salarizarea, sub imperiul Legii nr. 50/1996, cu personalul auxiliar al instanței.
Odată cu apariția Legii nr. 327/2006, care reglementează salarizarea consilierilor de probațiune, aceștia nu pot avea decât sporurile prevăzute în actul normativ. unei norme anterioare, care nu le mai este adresată, nu poate fi reținută de către instanță atâta timp cât există un act normativ special în domeniu.
În ceea ce privește invocarea discriminării, cum corect a reținut prima instanță, din perspectiva OG nr. 137/2006 nu ne aflăm în fața unei discriminări având în vedere că reclamanții nu se încadrează în nici una dintre situațiile enumerate în art. 2 și nici nu se poate considera că ar fi discriminați raportat la personalul auxiliar din instanță sau la magistrați pentru că tratamentul diferit trebuie să fie instituit în cadrul aceleași categorii socio-profesionale. În același sens sunt și dispozițiile din Declarația Universală a Drepturilor Omului invocate de către recurenți.
În consecință, pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, împotriva sentinței civile nr. 797/17.04.2008 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. /06.05.2009
Dactl. /19.06.2009
- 2 exemplare -
Jud. fond -
-
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
