Pretentii civile. Speta. Decizia 430/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 430/ DOSAR NR-
Ședința publică din 14 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Brașov, împotriva sentinței civile nr. 758/M din 10.04.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 07.04.2009, când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 14.04.2009.
CU RTEA:
Asupra recursurilor de față:
Constată că, prin sentința civilă 758/2008 Tribunalul Brașova dispus următoarele:
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei și Finanțelor,invocata de Direcția Generala a Finanțelor Publice B, prin întâmpinare.
A admis acțiunea formulată de reclamantele si,cu domiciliul procesual ales la sediul Curtii de APEL BRAȘOV, în mun.B,-, jud. B, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției, și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției să majoreze salariul de bază ale reclamantelor,conform dispozițiilor art.1 din OG 10/2007 respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
A obligat pârâții Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției să plătească reclamantelor diferențele de drepturi de natura salariala menționate anterior,actualizate conform indicelui de inflație la data plății efective.
A obligat paratul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natura salariala, actualizate, menționate anterior.
A admis in parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției să majoreze salariul de bază ale reclamantului, conform dispozițiilor art.1 din OG 10/2007 respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
A obligat pe pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției să plătească in solidar reclamantului diferențele de drepturi de natura salariala menționate anterior,actualizate conform indicelui de inflație la data plății efective,incepand cu data de 22.06.2007.
A respins restul pretențiilor reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr-, reclamantii, si au chemat in judecata pe pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa-i oblige pe paratii 1-3 să acorde cresterile salariale prevăzute de art.1 din OG 10/2007, respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007, sume actualizate conform indicelui de inflație;sa fie obligat paratul 4 sa aloce fondurile de bani necesare platii drepturilor mai sus indicate.
Potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ca urmare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prin art.1 din OG 10/2007 s-a stabilit că în anul 2007 salariile de bază ale personalului contractual din sistemul bugetar precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998, să se majoreze în trei etape, respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Așa cum rezultă din anexa II din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, beneficiari ai acestor drepturi sunt și judecătorii Curții Constituționale, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație și adjuncții acestuia.
Așadar, singurii magistrați exceptați de la acordarea majorărilor salariale amintite sunt judecătorii din cadrul curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor și cei din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii, printre aceștia din urmă numărându-se și reclamanții - judecători în cadrul Tribunalului Brașov.
Faptul că de majorarea salariilor au beneficiat numai anumiți magistrați conduce la existența unei discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale, aducându-se astfel atingere principiului pentru muncă egală, plată egală și al egalității în fața legii.
Prin urmare, Tribunalul a constatat și reținut tratamentul diferențiat aplicat unor persoane care efectuează aceeași muncă și se află în situații comparabile, astfel că distincția făcută de legiuitor încalcă drepturile consfințite de art.1 alin.3 din OG 137/2000.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții, în termen motivat.
Curtea de Apel, Tribunalul Brașov solicită modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii susținând că nu sunt aplicabile dispozițiile OG 137/2000, neexistând discriminare față de magistrații ÎCCJ și nici față de alte categorii profesionale deoarece reclamanții nu se află într-o situație similară sau comparabilă cu a beneficiarilor OG 10 2007.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia în speță susținând că nu există raporturi de muncă între acest pârât și Ministerul Justiției și implicit reclamanți.
Este criticată sentința și pentru acordarea dobânzii legale aferentă sumelor convenite, în paralel cu actualizarea cu indicele de inflație a sumelor datorate.
Ministerul Justiției critică sentința pentru următoarele motive:
Un prim motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut de art.304 pct.4 din Codul d e procedură civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare.
Dispozițiile privind salarizarea procurorului general și adjuncților acestuia, cuprinse în Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare au fost abrogate prin OUG 27/2006, astfel încât susținerile reclaman- ților sunt total nefondate.
De asemenea, argumentația instanței de fond cu privire la discriminarea creată între magistrații Curții Constituționale și magistrații instanțelor de judecată ca urmare a indexării salariilor este nefondată prin prisma dispozițiilor art.1 alin.3 din OG 137/2000 care prevede că "exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile".
De asemenea, reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi, în favoarea unor persoane ori nereglementarea anumitor drepturi excede cadrului legal stabilit prin OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, și nu intră în sfera competenței Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În afara legii, nu putem vorbi de discriminare, în sensul OG nr.137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Observând procentele în care instanța obligă la indexări, în plus de faptul că Tribunalul ignoră rolul său de a exercita atribuții specifice dosar autorității judecătorești, iar nu pe ale altei puteri constituită în stat, nu rezultă din "motivarea" instanței de fond care sunt considerentele pentru care intimații reclamanți sunt mai îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile OG nr.10/2007 și nu de dispozițiile altui act normativ care acordă indexări salariale. Din acest punct de vedere, solicită ca instanța de recurs să constate că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind aplicabil motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Analizând recursurile formulate, Curtea constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
1. Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor justifică calitatea procesual pasivă pentru următoarele considerente: acest minister execută dispozițiile legii bugetare și îi revine sarcina de a face propuneri, de a elabora proiectul legii bugetului de stat, precum și a legilor de rectificare, conform art.28 Legea 500/2002.
În speță, instanța de fond nu a dispus obligarea acestui pârât în solidar cu ordonatorii de credite: Ministerul Justiției, Tribunalul Brașov și Curtea de APEL BRAȘOV, la plata diferențelor de drepturi constând în sporul de vechime, ci conform dispozitivului hotărârii acest pârât are o obligație de rezultat, aceea de a vira fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, tocmai în recunoașterea calității pe care însuși acest recurent și-o invocă în cadrul recursului, respectiv "rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite".
Pentru aceste considerente, recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B va fi respins.
2. Cu privire la recursurile declarate de Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Brașov, instanța constată că nu sunt întemeiate.
În ceea ce privește legalitatea sentinței față de criticile formulate de recurent cu privire la soluționarea în fond a cauzei, instanța, constată că nu sunt întemeiate.
Nu poate fi acceptată critica prin care recurenților pârâți arată că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești recunoscând pe criterii de discriminare - drepturi salariale în favoarea magistraților, fără suport legal.
Nu este vorba de o greșeală de judecată a instanței de fond, ci de o interpretare asupra efectelor unui text de lege asupra sistemului de salarizare a unei categorii de magistrați.
Faptul că instanța a reținut că aceste drepturi salariale izvorăsc din aplicarea coeficienților de indexare și pentru magistrații instanței de drept comun, se cuvin ca echivalent al despăgubirilor rezultate pentru un act juridic discriminator nu echivalează "cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești", însăși ÎCCJ reținând în spețe asemănătoare cu ocazia soluționării recursurilor în interesul legii pronunțate (decizia VI/15.01.2007, decizia XXXVI/7.05.2007) că "folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa ar reclama o salarizare particularizată, nu se poate justifica".
Soluția instanței de fond nu trebuie interpretată ca rezultatul acordării unor drepturi salariale fără suport legal. Nu poate fi primită apărarea pârâtului Ministerului Justiției care susține că prezenta cerere este inadmisibilă dată fiind decizia Curții Constituționale 821/3.07.2008 care a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și a constatat că dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG 137/2000, invocat și de reclamanții susmenționați ca temei de drept al pretențiilor lor - sunt neconstituționale "în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Această decizie a Curții Constituționale este obligatorie însă este o decizie ce impune consecvență judecătorului învestit cu aplicarea și interpretarea unui text de lege, respectiv impune norme de interpretare a dispozițiilor art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG 137/2000, fără a exclude liberul acces la justiție al cetățeanului și a permite o analiză pe fond a pretențiilor cu care instanța a fost învestită.
Așadar cererile formulate de reclamanți în obținerea unor despăgubiri ca efect al constatării unei fapte ca fiind discriminatorie nu pot fi respinse ca inadmisibile pentru considerentul existenței acestei decizii a Curții Constituționale deoarece nu a avut loc o analiză atentă a existenței sau inexistenței discriminării invocate, iar această apreciere, constatare este atributul instanțelor de judecată atât potrivit normelor interne de drept (art.27 din OG 137/2000), dar și normelor internaționale (art.1 al Protocolului 12 la CEDO) și normelor comunitare Directiva 2000/43, 2000/78.
Principiul nediscriminării invocat de reclamanți se regăsește așadar în normele dreptului internațional și comunitar, ceea ce-i permite judecătorului să analizeze pe fond o acțiune prin care se invocă o situație de discriminare cu respectarea acestor norme de drept, iar respingerea ca inadmisibilă a unei astfel de cereri ar reprezenta o atingere a unui drept fundamental recunoscut de CEDO și implicit de dreptul intern prin art.20 alin.1 din Constituție. De altfel, Statul român a cunoscut numeroase condamnări la CEDO pentru încălcarea dispozițiilor art.6 alin.1 din CEDO de către instanțele de judecată.
Judecătorul național este obligat a analiza aplicabilitatea normei de drept comunitar respectiv internațional ori de cate ori i se invoca, ori în cazul în speță reclamantele au invocat principiul supremației dreptului comunitar si aplicarea lui directă, susținând că există în cauză un conflict între normă internă de drept în materia discriminării și norma de drept comunitar, internațional, invocând aplicabilitatea dispozițiilor art. 119 din T: si jurisprudența Curții Europene de Justiție care consacră principiul plății egale pentru munca egală.
Pentru o apreciere discriminatorie situației de fapt invocată de reclamanți, constând în eliminarea dintre categoriile salariaților bugetari care beneficiază de majorarea ori indexarea salariilor în anul 2007, judecătorilor,procurorilor, personalului asimilat, instanța reține că până în ianuarie 2007 aceste indexări salariale au avut o reglementare juridică pentru toate categoriile de magistrați: atât pentru magistrații instanței de drept comun, prin (OG 27/2006 și OUG 177/2002), cât și pentru unii dintre magistrații ÎCCJ,pentru toți magistrații Curții Constituționale cu calitate de demnitari conform Legii 154/1998.
Pentru anul 2007 sunt recunoscute aceste indexări salariale numai categoriei de magistrați prevăzută în anexa II și III din Legea 154/1998 excluzând magistrații instanței de drept comun, conform dispozițiilor OG 10/31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Așadar, în mod voit legiuitorul nu a mai prevăzut pentru magistrații instanței de drept comun (judecători și procurori ai Parchetelor de pe lângă Judecătorii, Tribunale și Curți de Apel) creșteri salariale pentru valoarea de referință sectorială în cursul anului 2007, deși pentru alte categorii de magistrați, au fost reglementate în continuare, și pentru anul 2007, creșteri salariale - indexări.
Trebuie remarcat că în prezent, respectiv pentru anul 2008, prin ordonanțe de guvern, guvernul a prevăzut din nou creșteri salariale, de data aceasta fără nicio distincție între categorii de magistrați existând: OG 13/30.01.2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției (ordonanța se referă prin alte categorii de personal din sistemul justiției la magistrații instanței de drept comun) și OG 10/2008 care prevede creșteri salariale pentru 2008 pentru personalul contractual din sectorul bugetar și pentru personalul salarizat potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor persoanelor car ocupă funcția de demnitate publică.
Așadar, elementele discriminatorii sunt întrunite în cauză: există un tratament diferențiat aplicat unor situații egale pe baza criteriului salarial fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă și fără un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele folosite pentru atingerea acestui scop.
Testul comparabilității în speță care presupune exercitarea tratamentului egal recunoscut cu valoare de principiu, protejat de legislația internațională și comunitară, vizează acordarea indexărilor diferențiat în rândul aceleiași categorii de persoane, cu același statut, respectiv, magistrații instanțelor de drept comun și unii dintre magistrații ÎCCJ, magistrații Curții Constituționale (ultima categorie reprezentând elementul de comparație).
Normele de drept internațional invocate, respectiv art.14 din CEDO și art.1 al Protocolului 12 al CEDO sunt aplicabile si în dreptul intern, deoarece România a ratificat Protocolul 12 la Convenția pentru apărarea dreptului omului care conține o prevedere de sine stătătoare (independentă de interzicerea discriminării în exercițiul oricărui drept sau beneficiu recunoscut de legea națională, adițional drepturilor din Convenție), prin Legea 103/25.04.2006 astfel, protocolul a intrat în vigoare în România la 1.11.2006 și poate fi aplicat și în speță.
În ceea ce privește reactualizarea pretențiilor cu indicele de inflație, motivele de recurs nu sunt întemeiate.
3. Critica recurentului MEF prin DGFP B că, plata sumei reactualizată cu indicele de inflație reprezintă o obligație imposibilă întrucât nu există prevedere legală care să reglementeze materia actualizării sumelor și nu are la dispoziție surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, nu poate fi acceptată, atâta timp cât această obligație are reglementare în Codul civil, conform celor de mai sus.
Trebuie recunoscut că prin sentința civilă atacată nu s-au acordat și dobânzi legale astfel încât critica referitoare la acordarea lor este neîntemeiată.
Pentru toate aceste considerente recursurile vor fi respinse în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției, Tribunalul Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP B, împotriva sentinței civile nr. 758/M/2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./21.04.2009
Tehnoredact./12.06.2009/ 2 ex.
Jud. fond ,
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
