Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 433/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 433
Ședința publică de la 19 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de reclamantele, și -, împotriva sentinței civile nr. 20 din 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că prin compartimentul arhivă s-a depus la dosar de către recurenți, concluzii scrise.
Având în vedere că la prima strigare au lipsit părțile, instanța dispune lăsarea cauzei pentru a doua strigare.
La a doua strigare făcută în ședință publică, au lipsit părțile.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 cod pr.civilă de către recurenți, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 20 din 16 ianuarie 2008 Tribunalului Bacău pronunțată în dosarul nr-, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantele, și în contradictor cu pârâții Ministerul Justiției, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Bacău și Ministerul Finanțelor Publice și s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice ca lipsită de interes.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea introductivă reclamantele au chemat în judecată pârâții pentru a fi obligați la plata diferențelor de drepturi reprezentând sporul de stabilitate astfel: pentru - aprilie 2006 - noiembrie 2006 - 15%, pentru perioada decembrie 2006 - până la rămânerea definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești - 20%, iar pentru și sporul de 15% calculat la salariul de încadrare brut, începând cu aprilie 2006 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești - precum și pentru viitor. Plata drepturilor în sumă actualizată și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fonduri necesare efectuării plăților.
Pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor prin Bai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât între această instituție și reclamante nu există un raport juridic legal sau convențional de natură să creeze în sarcina sa obligația de a plăti despăgubirile bănești solicitate.
Instanța de fond a reținut că potrivit art. 16 al.1 din OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, această categorie beneficiază de un spor de fidelitate în raport cu vechimea efectivă în funcția auxiliară de specialitate calculat la salariul de bază.
De acest spor beneficiază și magistrații, însă s-a apreciat că diferențierea de procent se datorează faptului că în discuție sunt două categorii profesionale diferite, care au atribuții și, responsabilități diferite, diferențierea fiind dată de conținutul concret diferit al funcției ocupate, de pregătirea profesională diferențiată, precum și de responsabilitățile pe care le implică cele două funcții.
Instanța a apreciat că între cele două categorii profesionale nu poate fi reținută o situație comparabilă, neputând fi reținută o situație de discriminare, iar prin tratamentul diferențiat stabilit în legile de salarizare, distincte pentru fiecare din cele două categorii profesionale, nu se aduce atingere principiului egalității reglementat de dispozițiile art. 16 din Constituție și reglementările internaționale.
S-a considerat în raport de conținutul deciziei nr. 108/2006 a Curții Constituționale, potrivit căreia legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, că în cauză cele două categorii profesionale sunt în situații diferite, acțiunea urmând a fi respinsă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice s-a apreciat, în raport de considerentele reținute că se impune a fi respinsă, ca fiind lipsită de interes.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs, reclamantele recursul fiind declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru, conform art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
In motivarea recursului se arată, în esență, că hotărârea este nelegală, fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii, în condițiile art. 304 pct. 9 cod pr.civilă.
Arată recurenții că au solicitat o diferență de 10% la sporul de stabilitate pe care-l au în prezent, pentru a se înlătura tratamentul discriminator, în raport de sporul acordat magistraților, spor care a fost mai mare pentru că aceștia nu beneficiau de spor de vechime și care în prezent s-a menținut deși sporul de vechime a fost reintrodus.
Se consideră că pentru a se aprecia discriminarea, relevant este doar criteriul justificativ generator al sporului de fidelitate și nu criteriul categoriei socio-profesionale, elementele ce pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare fiind nivelul studiilor, treaptă sau grad profesional, condițiile de muncă, diferențiere ce se poate reflecta doar în salariul de bază, nu și în sporurile salariale.
Recurenții fac referiri ample asupra prevederilor Cartei Drepturilor și libertăților fundamentale, a Convenției 111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, Protocolul adițional nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Constituția României, Protocolul nr.11 al Convenției Europene al Drepturilor Omului, Codul Muncii, toate cu referire la interzicerea discriminării.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtei Ministerul Economiei și Finanțelor, arată recurentele că aceasta are calitate procesuală pasivă, întrucât răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat.
Se mai arată și că Directiva 2006//78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, stabilește că tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat similare.
Apreciază recurentele că sunt discriminate în sensul art. 2 al.1 și art. 6 din nr.OUG 137/2000, întrucât nu beneficiază de spor de stabilitate în aceleași procente ca și magistrații, fiind îndreptățite la despăgubiri ce vor trebui să fie actualizate în raport de indicele de inflație conform art. 1082 din Codul civil.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs, Curtea de Apel reține următoarele:
Recurentele în calitate de personal auxiliar la Judecătoria Podu Turcului, jud. B, sunt nemulțumite de hotărârea pronunțată întrucât se consideră persoane discriminate în raport de magistrați cu referire la sporul de stabilitate, considerând că acest spor trebuie acordat personalului auxiliar în aceleași procente acordate magistraților.
Pentru personalul auxiliar sporul de fidelitate este prevăzut la art. 16 din nr.OG 8/2007, iar pentru magistrați la art. 4 din nr.OUG 27/2006 care prevede o majorare a indemnizației stabilite calculată în procente, în raport de vechimea numai în funcția de JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
Se observă astfel, că fiecare categorie profesională beneficiază de acte normative privind salarizare separate, care diferențiază modalitatea de salarizare pentru cele două categorii profesionale în raport deconținutulconcret al funcției ocupate, de pregătirea profesională diferențiată, precum și de responsabilitățile pe care le implică cele două funcții.
Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor ( art. 73) și Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea ( art. 59) precizează că drepturile pentru aceste două categorii profesionale se stabilesc în raport de locul șirolulacestora derăspunderea și complexitateafiecărei funcții de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții.
In raport de dispozițiile cuprinse în aceste acte normative se va aprecia că soluția primei instanțe este corectă, legală, în speță nefiind incidente dispozițiile privind discriminarea prevăzute de OUG137/2000, întrucât cele două categorii profesionale nu sunt în situații similare și nici măcar comparabile.
Diferențierea cu privire la stabilirea drepturilor salariale care vizează nu numai salariul de bază ci și celelalte sporuri prevăzute de legiuitor, nu s-a făcut doar în considerarea categoriei profesionale, ci având în vedere rolul fiecărei categorii profesionale, răspunderea și mai ales complexitatea funcției fiecărei categorii în discuție.
Astfel, art. 73 din Legea 303/2005 prevede că stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții, prin aceasta urmărindu-se garantarea independenței și imparțialitatea acestora.
Pe de altă parte art. 59 din Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea prevede că stabilirea drepturilor și îndatoririlor personalului auxiliar se face ținându-se seama de locul și rolul acesteia în desfășurarea activității în justiție, de răspunderea și complexitatea fiecărei funcții, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru persoanele care sunt încadrate în instituțiile publice.
Pentru ambele categorii profesionale se are în vedere la stabilirea drepturilor salariale rolul acestora, iar rolul judecătorilor este acela de a înfăptui justiția iar a procurorilor de a apăra interesele generale ale societății, pe când rolul personalului auxiliar este acela dea sprijini pe judecători și procuroriîn înfăptuirea actului de justiție. Se observă astfel că rolul celor două categorii de personal este diferit, diferență din care rezultă și gradul diferit de răspundere și nivelul diferit de complexitate al fiecărei funcții. Activitatea de înfăptuire a justiției fiind în mod logic mai complexă decât aceea de sprijin a judecătorilor și procurorilor în înfăptuirea actului de justiției.
De aceea se va aprecia că, diferențierea făcută de legiuitor privitoare la diversele drepturi salariale stabilite pentru categoriile de personal, nu s-a bazat doar pe includerea persoanelor în una sau alta din categoriilor profesionale în discuție, ci în raport de rolul, răspunderea și complexitatea funcției fiecăreia dintre categorii.
Nu se poate reține susținerea recurentelor în sensul că aceste diferențieri trebuie avute în vedere doar pentru stabilirea cuantumului salariului de bază și nu cu privire la sporuri, întrucât și sporurile pot fi acordate diferențiat, avându-se în vedere aceleași criterii. Raportat la speța de față se apreciază că situațiile sunt diferite, întrucât este diferită capacitatea și posibilitatea de a dobândi vechime numai în funcția de magistrat după cum diferită este capacitatea și posibilitatea de a dobândi vechime ca personal auxiliar - aceasta raportat la nivelul de complexitate al funcției deținute.
De altfel, chiar Curtea Constituțională a stabilit în conținutul deciziei nr. 108/14 februarie 2006 ( așa cum a reținut și instanța de fond) că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
Referitor la susținerea recurentelor în sensul că acordarea majorată a procentelor pentru stabilitate magistraților, s-ar fi datorat neacordării sporului de vechime, se va aprecia că nu poate fi reținută, întrucât cele două sporuri sunt diferite, neputând fi confundate, legiuitorul păstrând ambele sporuri în actele normative elaborate după reintroducerea sporului de vechime pentru magistrați, cu atât mai mult cu cât nici anterior nu a stabilit că acordarea sporului de stabilitate în procente majorate s-ar fi datorat neacordării sporului de vechime.
Recurentele invocă în motivele de recurs dispoziții privind interzicerea discriminării prevăzute în acte normative europene și naționale, însă acestea trebuie raportate la situația de fapt existentă în cauză, actele menționate, invocând generic principiile nediscriminării persoanelor în raporturile de muncă.
Mai mult recurentele invocă dispozițiile Directivei 2000//1978 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, care stabilesc că tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat similare. Aceste dispoziții confirmă cele menționate anterior în sensul că tratamentul diferențiat s-a analizat în raport de situațiile în care se află cele două categorii în discuție, situații care nefiind similare, nu sunt nici măcar comparabile, neputându-se stabili existența vreunei discriminări între acestea cu privire la drepturi, în speță drepturi salariale.
Referitor la invocarea criteriului justificativ generator al sporului se va aprecia că justificarea sporului nu înseamnă uniformizarea acestuia, ci scopul urmărit întrucât atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar acordarea sporului este justificată, de activitatea desfășurată, de condițiile de desfășurare a activității și rolul, răspunderea și complexitatea funcției pentru fiecare categorie în speță.
De asemenea, raportat la cauza Beian vs România, deși, în speță s-au pus în discuție alte probleme, s-a abordat și problema existenței unei discriminări statuându-se că art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale are caracter exemplificativ și nu limitativ. Insă concluziile reținute în această cauză nu au ca efect înlăturarea prevederilor art. 14 din Convenție privind interzicerea discriminării întrucât diferența de tratament săvârșită de stat trebuie să fie între indivizii aflați în situații analogice, fără o justificare obiectivă, rezonabilă, în cauza de față justificându-se tratamentul diferențiat, așa cum s-a menționat anterior.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtei - intimate Ministerul Economiei și Finanțelor Publice se va aprecia că în raport de soluția pronunțată care avea caracter principal față de cererea cu caracter subsecvent vizând acest pârât, în mod corect a fost respinsă ca lipsită de interes excepția.
Având în vedere situația reținută Curtea de Apel în baza art. 304/1 cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat formulat de reclamantele, din com., sat, nr. 143, jud. și - din com. T,-,. 100,.B,.15, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 20 din 16 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Daniela Părău, Liliana Ciobanu, Sorina Romașcanu
- - - -
- -
GREFIER,
Red.sent.,
Red. - 23.05.2008.
.ct/2 ex.
23/26.05.2008
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Liliana Ciobanu, Sorina Romașcanu
