Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4379/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1946/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4379R
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenții:, -, --, -, -, -, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2341/25.06.2008 si a sentintei de completare nr. 2558/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ, TRIBUNALUL MUREȘ, JUDECĂTORIA ARAD, INSTITUTUL NAȚIONAL AL MAGISTRATURII, având ca obiect "drepturi bănești spor de 50 %".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 De asemenea, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 04.06.2009 și respectiv în data de 11.06.2009, de către recurenți cerere de suspendare a cauzei, având în vedere că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se află dosarul nr-, având ca obiect cerere de strămutare. În data de 15.06.2009 s-au depus la dosar de către intimatul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, concluzii scrise.
Curtea, cu privire la cererea de suspendare a cauzei astfel cum a fost formulată de recurenți, o respinge ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite dispozițiile art.244 pct.1 Cod procedură civilă, suspendarea putand fi dispusa numai de catre Inalta C de Casatie si Justitie.
Având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal, reclamanții, și și intervenienții în nume propriu, și, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Curtea de Apel Tîrgu M, TRIBUNALUL MUREȘ și Parchetul de pe Inalta C de Casație și Justiție B, obligarea pârâților la plata drepturilor salarale rezultate din acordarea unui spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru stres și suprasolicitare neuropsihică, actualizate cu indicele de inflație până la data plății, începând cu 14.09.2004, urmând ca sumele să fie calculate ulterior, în baza executării silite, printr-o expertiză de specialitate; obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate.
La data de 21 noiembrie 2007, Iulie au formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor salarale reprezentând 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, actualizate cu indicele de inflație la data plății, pe perioada 14 septembrie 2004-1 mai 2005 pentru reclamantul și pe perioada 14 septembrie 2004-15 decembrie 2004 pentru reclamantul.
La data de 21.05.2008 reclamanta a formulat cerere de intervenție în dosarul nr- al Tribunalului Teleorman, prin care a solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Judecătoria Arad și Institutul Național al Magistraturii la plata drepturilor salarale reprezentând 50% din indemnizația brută lunară pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru perioada 26 noiembrie 2001 la zi și continuare, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație, de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă; efectuarea mențiunilor în cărțile de muncă în ceea ce privește acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în perioada menționată și obligarea Ministerului Economiei Finanțelor de a aloca fondurile necesare efectuării acestor plăți.
La data de 15.05.2008, reclamantele și au formulat cerere precizatoare prin care au solicitat introducerea în cauză și a pârâților Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Curtea de Apel Tîrgu M și TRIBUNALUL MUREȘ.
Prin sentința civilă nr.2341/25.06.2008, Tribunalului Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, și, precum și cererile de intervenție formulate de intervenienții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Curtea de Apel Tîrgu M, TRIBUNALUL MUREȘ și Parchetul de pe lângă Inalta C Casație și Justiție; a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Curtea Apel Tîrgu M, TRIBUNALUL MUREȘ și Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție la plata drepturilor salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunara, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, începând cu 14.09.2004 la zi, iar pentru intervenienții 14.09.2004-01.05.2005, 14.09.2004-15.12.2004, octombrie 2005- 1.07.2005; a obligat pârâții la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă; a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plății drepturilor salariale solicitate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții, în calitate de magistrați în cadrul Curții de APEL BUCUREȘTI, au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, astfel cum a fost prevăzut de art.47 Legea nr.50/1996.
În forma inițială a acestui act normativ, acest spor, ca parte componentă a salariului, astfel cum este definit prin dispozițiile art.155 Codul Muncii, nu era prevăzut în Legea nr. 50/1996-iar OG nr.56/1997 care a completat OG nr.9/1977 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, prin art.42(1), a reglementat dreptul reclamanților de a le fi acordat spor de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Retine prima instanta ca legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu Constituția potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cel mai generale și mai importante, are forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de lege trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Potrivit dispozițiilor Constituției României în vigoare la acea dată, respectiv art.114 alin. 1, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Însă, potrivit art.72 pct.3 lit.h și i din acea Constituție, printr-o lege organică se reglementează organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, Ministerului Public și a Curții de Conturi, precum și regimul general privind raporturile de muncă. Or, un element esențial al raportului de muncă îl reprezintă tocmai salariul și ca atare, trebuia să fie reglementat numai printr-o lege organică.
Potrivit art.47 din legea nr.50/1996 republicată,în temeiul art.VI din OG nr.9/1997 și modificată prin OG nr.56/1997,OUG nr.75/1997 și Legea nr.154/1998, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Textul art.47 din legea nr.50/1996 a fost abrogat expres prin art.1 pct.41 din OG nr.83/2000. Totodată, prin art.50 alin.2 din OUG nr. 177/2002 a fost abrogat art.11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate juridică asimilat acestora din Legea nr.50/1996.
La rândul său OUG nr. 177/2002 a fost abrogată prin art.41 lit.a din OUG nr.27/2006.
A retinut prima instanta ca susținerea reclamanților, precum că în acest mod dreptul reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996 a rămas în vigoare după data abrogării exprese prin OG nr.83/2000 și până la data de 01.02.2007, este întemeiată, întrucât acest articol a fost abrogat printr-un act normativ cu o forță juridică de eficiență inferioară actului normativ prin care a fost acordat.
Pe de altă parte, art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți este un drept de creanță, un bun în sistemul european, susceptibil de a fi protejat de art.1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr.50/1996.
Reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun, or, o privare de libertate nu poate fi justificată decât dacă se demonstrează, în special, că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege. In acest sens trebuie precizată opinia constantă a Curții de la Strasbourg, conform căreia trebuie menținut un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Din cuprinsul OG nr.83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și a personalului auxiliar de specialitate de sporul de risc si suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale,cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța de fond a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 care a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.1 din Protocolul adițional Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a acordat preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text legal.
La data de 27.09.2008 a fost primită la Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale Contencios Administrativ și Fiscal - cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.2341 din 25 iunie 2008 formulată de reclamanții -, și intervenienta, judecători în cadrul Curții de APEL BUCUREȘTI secția a IV-a civilă, prin care s-a solicitat solutionarea si a cererilor completatoare ale reclamanților și a cererii de intervenție formulată de pentru termenul de judecată din data de 21 mai 2008, prin care s-a solicitat obligarea pârâților și la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.11.2000 - 14.09.2004 precum și obligarea pârâților la plata acestui spor în continuare.
Prin sentința civilă nr.2558/29.09.2008, Tribunalul Teleormana admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.2341/25 iunie 2008, formulată de reclamanții, și intervenienta; a admis cererea completatoare formulată de reclamanți la termenul din 21 mai 2008; a obligat pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL BUCUREȘTI, la plata drepturilor salariale reprezentând 50% din indemnizația brută lunară - spor de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.11.2000 - 14.09.2004 și în continuare până la încetarea raporturilor juridice de muncă între părți, cu actualizare conform indicelui de inflație de la data când trebuiau acordate și până la data plății efective; a obligat pârâta Curtea de APEL BUCUREȘTI, la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenientului; a admis cerea completatoare formulată de reclamantele si; a obligat pârâții Curtea de Apel Tîrgu M și TRIBUNALUL MUREȘ la plata către reclamanta, a drepturilor salariale constând în spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică - 50% din indemnizația brută lunară pentru perioada 01.11.2000 - 31.12.2001, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă; a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție la plata catre reclamanta, a drepturilor salariale constând în spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică - 50% din indemnizația brută lunară pentru perioada 01.01.2002 - 21.09.2005 și pentru reclamanta, pentru perioada 01.11.2000 -17.07.2003, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă, cu efectuarea de către pârât a mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă; a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Judecătoria Arad și Institutul Național al Magistraturii la plata către intervenienta, a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică reprezentând 50% din indemnizația brută lunară pentru perioada 26 noiembrie 2001 la zi și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al intervenientei, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor de a aloca Ministerului Justiției fondurile necesare efectuării plăților către reclamanți și intervenient.
Pentru a se pronunța astfel, instanța care a solutionat cererea de completare a dispozitivului a retinut ca din conținutul sentinței civile a carei completare se solicita rezulta ca Tribunalul a omis să se pronunțe asupra cererii completatoare formulată de reclamanți la 14.05.2008 pentru termenul de judecată din 21.05.2008 privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.11.2000-14.09.2004 și în continuare, până la încetarea raporturilor juridice de muncă între părți, cu actualizare conform indicelui de inflație de la data când trebuiau acordate până la plata efectivă precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale fiecărui reclamant și intervenient.
De asemenea, a considerat ca instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție formulată de -judecător în cadrul Curții de APEL BUCUREȘTI Sectia a IV-a civilă pentru perioada în care a funcționat ca judecător la Judecătoria Arad; 26.11.2001 - 31.12.2004, cu detașare la. - 01.01.2005 -09.2007(detașată la din noiembrie 2005, promovată la TRIBUNALUL BUCUREȘTI fară încetarea detașării la.; din iunie 2006, promovată pe loc la.; la Curtea de APEL BUCUREȘTI - secția a IV-a civilă din 01 oct.2007 la zi.
S-a mai retinut in considerentele sentintei de completare ca reclamantele și au depus la dosarul initial on cerere precizatoare, prin care au solicitat obligarea pârâților Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ și TRIBUNALUL MUREȘ la plata către reclamanta a drepturilor salariale constând în 50% din indemnizația brută lunară reprezentând sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.11.2000 -12.2001, i actualizate conform indicelui de inflație, precum si obligarea Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la plata drepturilor salariale reprezentând 50% din indemnizația brută lunară respectiv, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada efectiv lucrată de fiecare reclamantă astfel: pentru reclamanta, perioada 01.01.2002 - 21.09.2005, iar pentru reclamanta, perioada 1.11.2000 - 07.07.2003, actualizate conform indicelui de inflație.
S-a reținut de Tribunal că cererea de completare a sentinței civile nr.2341/25.06.2008 formulată la 25.08.2008 este întemeiată pe dispozițiile art.2812Cod pr.civilă, deoarece prin această sentință civilă instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor completatoare formulate de reclamanți și intervenienta.
Sub aspectul temeiniciei acestor cereri, reține Tribunalul ca, prin Decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție, a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat că dispozițiile art.47 din legea nr.50/1996 trebuie interpretate și aplicate în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv, salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001, decizie obligatorie potrivit art.329 alin.3 teza a Il-a Cod pr.civilă.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr.2341/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr- au formulat recurs motivat, recurenții-reclamanți, și intervenienta, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Instanța de fond nu a soluționat cererile completatoare ale reclamanților și cererea de intervenție formulată de intervenienta, pentru termenul de judecată din data de 21 mai 2008, cereri prin care s-a solicitat obligarea pârâților și la plata sporului pentru stres si suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.11.2000 - 14 septembrie 2004,precum și obligarea pârâților la plata acestui spor în continuare.
Referitor la eventuala excepție a prescripției dreptului material la acțiune, care ar putea fi invocată în cauză, recurentii reclamanți au menționat că, potrivit art. 83 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, in situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
În ceea ce privește dreptul de a solicita prin acțiune plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, reclamanții au considerat că acesta s-a născut la data la care a fost recunoscut, cu efect retroactiv, prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă abia de la această dată.
Prin sentința civilă nr. 2341 din 25 iunie 2008, Tribunalul Teleormana acordat drepturile solicitate doar pe perioada 14.09.2004 până Ia zi (așa cum se solicitase în cererea introductivă) și nu s-a pronunțat asupra perioadei 01.11.2000 - 14 septembrie 2004 și nici asupra cererii de obligare a pârâților Ia plata acestui spor în continuare.
Nici în dispozitivul sentinței și nici în motivare nu se arată că solicitările reclamanților de a li se acorda sporul pe perioada 01.11.2000 - 14 septembrie 2004 si în continuare, ar fi respinse. Instanța nu motivează deloc de ce nu a soluționat aceste cereri, deși la un moment dat, în partea introductivă a motivării reține, cel puțin în ceea ce le privește pe reclamantele, și intervenienta, că au solicitat acordarea sporului pe perioade anterioare datei de 14 septembrie 2004.
In acest mod, instanța a încălcat principiul disponibilității, care presupune pronunțarea asupra tuturor pretențiilor deduse justiției, precum și dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 civ. potrivit cărora hotărârea trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 și 9 proc.civ.
Împotriva aceleiași sentințe, nr.2341/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr- au mai formulat recurs recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T și recurentul-pârât Ministerul Justiției, criticând sentința pentru următoarele motive:
Prin recursul său, Ministerul Justiției apreciază că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii deoarece:
n raport de data introducerii acțiunii, precum și în considerarea prevederilor art. 12 din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora "în cazul cînd un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită", se constata că pentru perioada care excede termenului de prescripție de 3 ani calculat de la data introducerii cererii de chemare în judecata, pretențiile sunt fără temei legal.
Solicită instanței să observe că acțiunea reclamanților a fost înregistrată la 24.09.2007 (nu la 18 martie 2008, așa cum eronat se reține în hotărâre și nici 14.09.2007, aceasta fiind data redactării acțiunii și nu data înregistrării acesteia), iar cererile de intervenție la date ulterioare, în luna octombrie 2007. Astfel, solicita sa se constate că dreptul la acțiune pentru drepturile salariale ale reclamanților este prescris pentru perioada anterioară datei de 24.09.2004, iar pentru intervenienți pentru perioada anterioară lunii octombrie 2004.
Prin recursul său, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T apreciază că sentința a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de recurs prevazut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă:
Având in vedere faptul ca hotărârea atacata a fost pronunțata la data de 25.06.2008, iar Ordonanța de Urgenta nr. 75 din 11.06.2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare in sistemul justiției a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 462/20.06.2008, deci ulterior intrării in vigoare acestei Ordonanțe, instanța de fond a pronunțat aceasta hotărâre cu incalcarea competentei materiale.
In mod greșit și cu încălcarea art. 25 din Decretul nr. 31/1954, a art. 3 alin. (1) pct. A 2. a art 3 alin. (1) lit. A pct. 48 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, cu modificările completările ulterioare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Intimații reclamanți au înțeles să cheme în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, și nu Ministerul Economiei și Finanțelor în nume propriu. Instanța de fond face confuzie intre Ministerul Economiei si Finanțelor si Stat, care sunt doua persoane juridice diferite.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este obligat în raportul juridic dedus judecății, reclamantul trebuind să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și pe cea pasivă.
Într-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept.
În mod greșit instanța de fond a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților.
Admițând acțiunea reclamanților, instanța a făcut o greșită aplicare a legii.
Admițând acțiunea intimaților reclamanți, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, deoarece numai legiuitorul - deci puterea legislativă poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente care au girul puterii legislative - respectiv Parlamentul în anumite cazuri, pe cel al puterii executive - reprezentate de Guvern.
De altfel, chiar actele adoptate de puterea executivă - ordinele, ordonanțele și hotărârile de guvern - trebuie să fie adoptate, în cele din urmă, printr-o lege de către Parlament.
In acest context, solicita a se avea în vedere și dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, care stabilește pe de o parte că, o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită decat dacă este aprobată potrivit legii, iar pe de altă parte că nici o cheltuială nu poate fi cuprinsă în buget dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
Împotriva sentinței civile nr. 2558/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, a formulat recurs si recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, criticând sentința pentru următoarele motive:
Instanța de fond a reținut în mod netemeinic că în raport de obiectul cererii în speță nu sunt incidente dispozițiile G nr. 75/2008 - invocate de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, reținând în mod nelegal cauza spre soluționare.
Față de data formulării și temeiul juridic al cererii atacate - art.281 și art. 2811c Cod Penal, în temeiul art. 137 c Cod Penal, recurentul a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii în raport de dispozițiile art. 2812alin. 1 c Cod Penal, ce statuează "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".
Așadar, termenul în care hotărârea a cărei completare s-a cerut putea fi atacată cu recurs a expirat la 4 iunie 2008, iar reclamanții au formulat cererea completatoare la data de 27 septembrie 2008.
In conformitate cu prevederile art. 137 din Codul d e procedură recurentul invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 1.11.2000 - 17.03.2005, motivat de faptul că instanța de fond nu a cercetat intervenția prescripției în perioada menționată, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești prin adăugarea la legea specială de salarizare a magistraților, acțiunea pentru această perioadă fiind prescrisă.
Susținerea instanței de fond că Decizia nr. 21/2008 a Inaltei Curți de Casație și Justiție enunțată este constitutivă de drepturi și că de la data pronunțării ei a început să curgă un nou termen de prescripție distinct, este nejustificată.
Recursul în interesul legii - consacrat de dispozițiile art. 329 din Codul d e Procedură civilă - se promovează de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în scopul stabilirii unei jurisprudente unitare asupra problemelor de drept dezlegate de diferite instanțe judecătorești.
Soluțiile pronunțate în interesul legii pe această cale nu au efect intreruptiv, întrucât alin. 3 din același articol statuează că acestea nu au efect asupra hotărârilor examinate și nici asupra părților din acele litigii, fiind obligatorii pentru instanțe numai în măsura în care acestea se confruntă în viitor cu astfel de chestiuni de drept.
Pe de altă parte, întreruperea cursului prescripției operează numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 16 din Decretul 167/1958, iar aceste cauze trebuie să survină până la împlinirea termenului de prescripție. Or, în cauză, decizia amintită a fost dată la 10.03.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 444 din 13 iunie 2008 (de această dată producând efecte juridice), deci după împlinirea termenului de prescripție a dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare lunii martie 2005.
Apreciaza recurentul că sentința instanței de fond cuprinde motive contradictorii, aceasta reținând în mod netemeinic și nelegal că drepturile solicitate de reclamanți reprezintă drepturi de creanță, care în viziunea Curții Europrene a Drepturilor Omului sunt încadrate în noțiunea de "bunuri", de proprietatea cărora nimeni nu poate fi lipsit decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Prin urmare, aspectele reținute de instanța de fond sunt contradictorii având în vedere că noțiunea de bun și cea de proprietate presupun existența unui drept real și nu a unui drept de creanță.
Sustine recurentul ca instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție ca institutie bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Față de cererea privind obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate în carnetele de muncă, solicită respingerea acesteia.
Astfel, din dispozițiile legale anterior menționate reiese că singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Sporurile acordate de instanța de fond sunt drepturi salariale ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se includ în aceasta, deci sporurile și adaosurile salariale reprezintă o categorie de drepturi bănești ce nu pot face obiectul transcrierii în carnetele de muncă.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
In privinta recursului declarat de recurentul Ministerul Finantelor Publice, Curtea il considera intemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocata de recurentul Ministerul Finanțelor Publice este intemeiata, intrucat potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, in temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, obligațiile de plata ale institutiilot publice in temeiul unui titlu executoriu (inclusiv hotărârea judecătoreasca) se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestroa - fara nicio legătura cu competentele MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE in materie bugetara.
Reclamantii intimati nu se află în raporturi juridice de muncă cu Ministerul Finanțelor Publice. Prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, așa cum este el definit de art. 281 din Codul Muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul.
In consecinta, onstatand ca prima instanta a facut o gresita aplicare a legii sub acest aspect, motiv de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 9 proc.civ. se va dispune admiterea recursului declarat de, modificarea in parte a sentintei recurate, in sensul admiterii exceptiei mentionate si respingerii acțiunii formulate împotriva acestui pârât, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Recursurile declarate de Ministerul Justitiei (actual Ministerul Justitiei si Libertatilor ) si de MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie urmeaza a fi admise, intrcat prima instanta a solutionat in mod gresit exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantilor.
Recurentii reclamanti si intervenienti susțin că au dreptul la acest spor de la data de 01.11.2000 pana la zi si in continuare
Curtea consideră că aceste pretenții constând în drepturi bănești pretinse de personalul din organele autorității judecătorești sunt formulate în justiție cu nerespectarea termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.1, art.3 din Decretul nr.167/1958 raportat la art.283 alin. 1 lit.c din Codul Muncii. Cum sporul pretins trebuia acordat lunar, reprezintă așadar o prestație periodică pentru care sunt aplicabile dispozițiile art.12 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune pentru fiecare din aceste prestații lunare se stinge printr-o prescripție deosebită.
Or, la data de 24.09.2007, cand a fost introdusa cererea de chemare in judecata se împlinise termenul general de prescripție de 3 ani pentru toate pretentiile reclamantilor din cererea principala anterioare datei de 24.09.2004. In cazul intervenienților, și, care au formulat cererile de interventie la data de 26.10.2007, prescriptia a intervenit pentru pretentiile aferente perioadei 1.11.2000-26.10.2004, iar pentru intervenienta Curtea va retine incidenta prescriptiei extinctive pentru pretentiile aferente perioadei 1.11.2000-14.05.2005.
Vor fi înlăturate ca neintemeiate considerațiile reclamanților si intervenientilor asupra datei de la care a inceput sa curga termenul de prescriptie, sustinerile acestora fiind in sensul ca data nasterii dreptului la actiune o reprezinta data pronuntarii deciziei in interesul legii de catre Inalta C de Casatie si Justitie.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine personalului din organele autorității judecătorești ca fiind un drept rezultat dintr-o interpretare obligatorie a dispozițiilor legale, printr-o decizie în interesul legii a instanței supreme. Așadar, acest drept a subzistat și anterior, în toată perioada de la data abrogării sale prin OG nr.83/2000 și putea fi valorificat în instanță în interiorul termenului general de prescripție, fără a exista vreo cauză de întrerupere sau suspendare a termenului.
In consecinta, Curtea va modifica cele doua sentinte recurate, in sensul ca va admite excepția prescripției dreptului la acțiune în ce privește pretențiile aferente perioadei 1.11.2000-24.09.2004, pentru reclamanții din acțiunea principală, 1.11.2000-26.10.2004, pentru intervenienții, și, respectiv 1.11.2000-14.05.2005, pentru intervenienta și va respinge aceste pretenții, ca prescris formulate.
Un alt motiv de recurs pe care Curtea il considera intemeiat este cel invocat de recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, referitor la efectuarea mentiunilor in carnetele de munca ale reclamantilor si intervenientilor. Curtea va inlatura aceasta dispozitie si va modifica hotararea de fond sub acest aspect, intrucat obligatia de efectuare a acestor mentiuni revine numai ultimului angajator, si anume Curtii de Apel
Referitor la motivul de recurs invocat de recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, privind actualizarea sumelor cu rata inflatiei, Curtea retine ca acesta este neintemeiat. otrivit art. 161 alin. 4 din Codul Muncii, neplata salariului poate determina angajatorul la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Art. 1082 din Codul civil prevede ca debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, ce nu-i poate fi imputată, iar, in baza art. 1084 din Codul civil, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit. Retinand ca moneda națională a fost și este în continuă devalorizare, precum si faptul ca sunt indeplinite cerintele dispozitiilor legale mentionate, Curtea observa ca in mod corect prima instanta a dispus ca sumele ce urmeaza a fi achitate reclamantilor si intervenientilor sa fie actualizate in raport de indicele de inflatie la data platii efective.
Recursul declarat de recurenții-reclamanți, și intervenienta urmeaza a fi admis sub aspectul acordarii sporului de 50% din indemnizatia de incadrare bruta lunara si pe viitor.
Dupa cum s-a retinut si in sentinta primei instante, prin Decizia nr. XXI din 10 martie 2008, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție si a statuat că: în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Textul dispozitivului utilizează un verb la timpul prezent ("au dreptul"), ce justifica interpretarea ca acest spor se cuvine judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți si la data pronunțării deciziei. Mai mult, din dispozitiv rezulta ca sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine categoriilor respective sub forma unor drepturi echivalente drepturilor salariale, nu sub forma unor despagubiri, astfel incat categoriile profesionale mentionate au dreptul la acest spor si in continuare, proportional cu perioada in care detin functia respectiva in conditiile legislative actuale.
De altfel, situația de fapt a fost recunoscuta chiar de Ministerul Justiției, prin emiterea Ordinului nr.768/C/2009 al Ministrului Justiției, prin care a acordat judecătorilor, începând cu data de 01 martie 2009, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare nervoasă, tocmai in respectarea deciziei nr. XXI din 10 martie 2008, pronunțata de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Ulterior, prin ordinul nr.1165/C/2009 s-a dispus achitarea sporului de 50% doar judecătorilor care dețin titluri executorii prin care li se recunoaște plata "pentru viitor" sau "în continuare" a acestui spor.
Prin urmare, aceasta soluție este de natura sa evite crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socio-profesionale, respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate de reclamanți si intervenienti.
de considerentele de fapt si de drept expuse, in temeiul art. 312 proc.civ. raportat la art. 304 pct.9 proc.civ. Curtea va admite toate recursurile si va modifica hotararile primei instante, in sensul celor mai su aratate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-reclamanți, -, -, -, -, -, și intervenienta, recurentul-pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T, recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR si recurentul-parat MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentințelor civile nr.2341/25.06.2008 si nr. 2558/29.09.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-intervenienți, și intimații-pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL TÎRGU M, TRIBUNALUL MUREȘ, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, JUDECĂTORIA ARAD și INSTITUTUL NAȚIONAL al MAGISTRATURII.
Modifică în parte sentința civilă nr.2341/25.06.2008 și în tot sentința civilă nr.2558/29.09.2008.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, respinge cererea formulată împotriva acestui pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune în ce privește pretențiile aferente perioadei 1.11.2000-24.09.2004, pentru reclamanții din acțiunea principală, 1.11.2000-26.10.2004, pentru intervenienții, și, respectiv 1.11.2000-14.05.2005, pentru intervenienta, și în consecință, respinge aceste pretenții, ca prescris formulate.
Înlătură obligația pârâtului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Obligă pârâții la plata către reclamanți și intervenienți a sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, din indemnizația de incadrare brută lunară, începând cu data pronunțării sentinței civile nr. 2341, respectiv 25.06.2008, și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr.2341/25.06.2008, referitoare la acordarea sporului până la data pronunțării acesteia.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
14.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Silvia Georgiana Ignat
