Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4402/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.2586/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4402/
Ședința Publică din data de 16 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de către recurentele-pârâte Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă T și Regia Națională a Pădurilor împotriva sentinței civile nr.3039 din data de 10.12.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:recurenta-pârâtă Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă T prin consilier juridic cu delegație aflată la fila 11 dosar recurs, intimatul-reclamant personal, lipsind recurenta-pârâtă Regia Națională a Pădurilor.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 16.06.2009 de către recurenta-pârâtă Regia Națională a Pădurilor o cerere, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare, motivat de faptul că, consilierul juridic al instituției recurente se află în imposibilitate de prezentare., în vederea administrării probei cu înscrisuri o copie a deciziei 5096/R din 18.12.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a judecății pricinii formulate de către recurenta-pârâtă Regia Națională a Pădurilor întrucât în cauză există un motiv de nulitate în ce privește hotărârea judecătorească recurată.
Astfel, din oficiu, pune în discuția părților prezente, excepția nulității sentinței civile recurate pentru nesemnarea încheierii de dezbateri, aflată la fila 82 dosar fond, de către președintele completului de judecată.
Recurenta-pârâtă Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă prin consilier juridic având cuvântul, arată că lasă soluționarea excepției invocate din oficiu la aprecierea instanței.
Intimatul-reclamant având cuvântul, arată că lasă soluționarea excepției la aprecierea instanței.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției nulității hotărârii judecătorești recurate.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3039/10.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a admis acțiunea așa cum fost precizată, formulată de reclamantul în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică A și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă T; a obligat pârâtele să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând măsurile sociale prevăzute de Legea nr.174/2006, cuvenite în raport cu perioada lucrată.
A obligat pârâtele Regia Națională a Pădurilor Romsilva să plătească reclamantului suma de 600 lei, cheltuieli reprezentând contravaloarea onorariului avocat.
În considerente a reținut că reclamantul fiind disponibilizat prin decizia nr.101/06.11.2007, ca urmare a concedierilor colective din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, pe baza unui program de restructurare a acestei regii, aprobat prin Ordinul 421/16.06.2006 a Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării în conformitate cu actele normative invocate în cauză, este îndreptățit să beneficieze de măsuri de protecție socială, prevăzute de Legea nr. 174/2006, privind unele măsuri de protecție socială ale personalului disponibilizat din cadrul - Romsilva.
Potrivit HG nr. 1376/12.11.2007, a fost prelungit termenul de aplicare a Legii nr. 174/2006 până la 13.12.2008, astfel că reclamantul are dreptul să beneficieze de măsurile de protecție socială privind salariații disponibilizați din cadrul -Romsilva, iar Ordinul nr. 960/10.12.2007 art. 6 prevede că: "salariații disponibilizați prin concediere colectivă urmează să beneficieze de măsurile de protecție socială" prevăzute de Legea nr. 174/16.05.2006.
Măsurile de protecție socială pentru persoanele disponibilizate prin concedieri colective de la -, sunt prevăzute de Legea nr. 174/2006 art. 2, constând în următoarele drepturi:
La momentul disponibilizării, respectiv desfacerea contractului colectiv de muncă, angajatul beneficiază de o sumă egală cu de 2 ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care se fa disponibilizările, comunicat de Institutul Național de Statistică.
Indemnizația de șomaj, stabilită potrivit reglementărilor legale în vigoare, precum și un venit lunar de completare, care este egal cu diferența dintre salariul individual mediu net luni, înainte de disponibilizare, stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de muncă mai mare decât salariul net pe economie din luna ianuarie a anului în care se fac disponibilizări comunicat de Institutul Național de Statistică și nivelul indemnizației de șomaj.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse s-a admis acțiunea reclamantului fiind obligate pârâtele să plătească acestuia drepturile bănești reprezentând măsuri de protecție socială,
Potrivit art.274 Cod procedură civilă pârâtele au fost obligate să plătească reclamantul 600 lei - cheltuieli de judecată.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs F T, și - Romsilva Direcția Silvică A înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că prin sentința civila nr. 3039/10.12.2008, pronunțata de Tribunalul Teleorman instanța a obligat T la acordarea drepturilor bănești reprezentând măsurile de protecție socială prevăzute de Legea nr.14/2006, cuvenite în raport de perioada lucrată, către reclamantul, fără a reține faptul că la data la care reclamantul a încetat activitatea la angajatorul Direcția A, respectiv data de 08.11.2007, Legea nr. 174/2006 prevedea la art. 1: "salariații disponibilizați prin concedieri colective din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva beneficiază de masurile de protecție socială prevăzute în prezenta lege, în baza unui program de restructurare aprobat de autoritatea competentă, respectiv Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în etape, până la data de 31 martie 2007", acest termen fiind modificat de HG nr. 1376 din 12.11.2007, publicata în Monitorul Oficial nr. 784 din 19.11.2007, deci la o dată ulterioara încetării raporturilor de muncă de către d-l.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, precum și prevederile art. 1 cod civil conform căruia "legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă" recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecarea cauzei pe fond prin respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
În susținerea recursului său, - Romsilva a arătat că prin cererea depusă la această instanța, numitul a cerut modificarea decizii de concediere nr.101/08.11.2007, în sensul de a beneficia și de masurile de protecție socială prevăzute de Legea nr. 174/2006 privind unele măsuri de protecție socială a personalului disponibilizat din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, prin concedieri colective, ca urmare a restituirii pădurilor către foștii proprietari, având în vedere prelungirea termenului de disponibilizare prevăzut de art.1 alin.1 al Legii nr. 74/2006 de la 31.03.2007 la 31.12.2008.
Analizând actele depuse la dosarul cauzei instanța a admis cererea așa cum a fost formulată și precizată și, în plus, a obligat Direcția Silvică A la plata sumelor ce urmau a fi acordate ca măsuri de protecție socială, lucru imposibil de realizat ca de altfel și nelegal.
Instanța a reținut că prin Legea 174/2006, se arata Ia art.3, că sumele necesare pentru acordarea drepturilor prevăzute la art. 2 alin.1 și 4, respectiv o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie, indemnizație de șomaj, stabilita potrivit reglementarilor legale în vigoare, precum și un venit de completare se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, deci plățile se vor face de către Agențiile Teritoriale pentru Ocuparea Forței de Muncă, singurele instituții abilitate în acest sens, motiv pentru care recurenta a solicitat și introducerea în cauză a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de muncă.
Pe cale de consecința obligarea, Direcției Silvice la plata acestor sume este netemeinică și nelegală.
Din economia dosarului, ca de altfel și din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei rezultă că Direcția a fost de acord ca reclamantul sa beneficieze de măsurile de protecție socială prevăzute de Legea nr.174/2006 și, coroborat cu prevederile art. 275 proc. civ. pârâtul care recunoaște pretențiile reclamantului, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Pe cale de consecință, obligarea Direcției Silvice la plata cheltuielilor de judecată este netemeinică și nelegală.
Totodată, recurenta a învederat instanței că procedura concedierii colective s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, cei disponibilizați au beneficiat de măsurile de protecție socială prevăzute de Contractul Colectiv de munca în vigoare.
Având în vedere motivele arătate mai sus, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr.3039/2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, în dosarul nr-, în sensul neobligării la plată a Direcției Silvice A mai ales că această instituție și-a îndeplinit față de angajat obligațiile de plată ce au căzut în sarcina sa.
Cercetând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că la termenul de judecată din 16.06.2009 a invocat din oficiu, excepția nulității sentinței atacate, pentru nesemnarea încheierilor de dezbateri din 26.11.2008 și 03.12.2008 de președintele completului de judecată.
Într-adevăr, nesemnarea încheierii de dezbateri de către unul din membrii completului (în speță chiar președintele) reprezintă un caz de nulitate necondiționată a hotărârii, ce atrage aplicabilitatea art. 105 alin. 1 pr. civ. întrucât nu se mai poate realiza controlul judiciar în ceea ce privește alcătuirea instanței, susținerile părților, rezultatul deliberării, etc. astfel că, în baza art. 312 alin. 1-3 și 5 rap. la art. 304 pct. 1 și 5 pr. civ. va admite recursul, corelativ admiterii excepției nulității sentinței, pe care o va casa și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității sentinței.
Admite recursurile declarate de către recurentele-pârâte Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă T și Regia Națională a Pădurilor împotriva sentinței civile nr.3039 din data de 10.12.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER
Red:
Tehnored:
2 EX./13.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
