Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4410/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4410
Ședința publică de la 10 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier- - -
**************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, împotriva sentinței civile nr. 483 din 25.02.2007, în dosar nr- de Tribunalul Mehedinți, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP M și pe intimat reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile lipsind: recurenții pârâți Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP M și intimat reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că s-a solicitat de către recurenții pârâți, în temeiul art 242 pr.civ, judecarea în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 483 de la 25 februarie 2008 admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră
A obligat pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M la plata primelor de concediu pe perioada și a sporului de fidelitate pe perioada 07.01.2005-07.01.2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A respins acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice B prin DGFP.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamantul este personal angajat cu contract de muncă la Inspectoratul Poliției de Frontieră.
Drepturile salariale acordate reclamantului sunt reglementate de OUG nr.24/2000, privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar.
Din adresa depusă la dosar de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră, reiese că reclamantul beneficiază și de unele sporuri specifice polițiștilor conform HG nr.501/1994, mai puțin sporul de fidelitate.
Conform OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia beneficiază și de sporul de fidelitate în raport cu vechimea în muncă.
Cum cele două categorii socio - profesionale își desfășoară activitatea în condiții similare, salarizarea diferențiată a acestora creează o gravă discriminare, reglementată de OG nr. 137/2001.
Mai mult decât atât până la apariția OG nr.38/2003, drepturile salariale ale celor două categorii erau reglementate de Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,care prevedea acordarea acestui spor ambelor categorii.
Așa cum s-a arătat sporul de fidelitate a fost acordat după apariția OG nr.38/2003, numai polițiștilor.
Pentru a înlătura discriminarea creată se impune a se acorda sporul de fidelitate în raport cu vechimea în muncă, pe o perioadă de 3 ani, anterior introducerii acțiunii față de dispozițiile art.283 Codul muncii și reclamantei.
Reclamantul a solicitat acordarea acestui spor începând cu anul 2002, dar se constată că pentru perioada decembrie 2002 - decembrie 2004, dreptul la acțiune este prescris.
Referitor la acordarea primei de concediu, se constată întemeiat și acest petit al acțiunii.
Acordarea primelor de concediu a fost suspendată prin OG nr.33/2001 și menținută prin legile bugetelor anuale.
Această suspendare nu poate fi privită ca o înlăturare a dreptului conferit de lege.
A accepta că reclamantul nu beneficiază de prima de concediu, ar însemna o încălcare a prevederilor art.41 și art.53 din Constituția României și a art.1 din Protocolul la Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit căruia fiecare persoană trebuie să se bucure de respectul bunurilor sale, în sfera noțiunii de bun fiind incluse toate drepturile și interesele active.
Reclamantul a chemat în judecată și Ministerul Finanțelor Publice, pârât care însă nu are calitate procesuală pasivă în cauza de față, între reclamant și acesta neexistând raporturi de muncă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În motivarea recursului recurentul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Maa rătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal, a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
A mai arătat recurentul că instanța de judecată nu a avut în vedere, la pronunțarea hotărârii, faptul că drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt prevăzute de OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
Recurentul consideră că orice corelare a prevederilor OG nr.38/2003 cu cele ale OUG nr.24/2000 este lipsită de sens, iar instanța de fond, prin hotărârea dată nu a făcut altceva decât să adauge cele două drepturi salariale actului normativ care reglementează salarizarea personalului contractual din MIRA.
Recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a arătat că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică în ceea ce privește admiterea capătului de cerere referitor la acordarea drepturilor bănești reprezentând prima de concediu și sporul de fidelitate pentru perioada 2004-2007 - 2002-2007, întrucât persoana care a promovat acțiunea face parte din categoria personalului civil contractual al Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră
A mai arătat recurentul că dispoz. OUG nr.24/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu instituie dreptul la spor de fidelitate, respectiv la primă de concediu pentru personalul civil din MIRA.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu se poate reține diferențierea între personalul contractual civil și funcționarii publici cu statut special.
Apreciază recurentul că, întrucât instanța de fond nu a avut bază legală pentru a dispune obligarea sa la acordarea primei de concediu și a sporului de fidelitate intimatului-reclamant, prin sentința recurată a încercat o motivare ambiguă și fără temei legal.
A mai arătat recurentul că instanța de fond este într-o gravă eroare când susține că personalul civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative beneficiază de prime de concediu și spor de fidelitate, pronunțând astfel o hotărâre care încalcă flagrant legea.
Analizând recursurile formulate se constată că sunt fondate pentru considerentele următoare:
Instanța de fond reține în mod corect că drepturile salariale ale reclamanților sunt reglementate de OUG nr. 24/2000, dar greșește atunci când concluzionează că aceștia beneficiază și de unele sporuri specifice polițiștilor, mai puțin sporul de fidelitate.
Este adevărat că aceștia beneficiază de spor de dispozitiv precum și de spor pentru condiții de pericol deosebit, însă aceste sporuri nu sunt specifice polițiștilor ci cadrelor militare, fiind reglementate de legea nr. 138/1999, privind drepturile personalului din instituțiile publice de apărare națională, și potrivit art. 49 din această lege, personalul civil din aceste instituții care desfășoară activitatea în condiții similare cu cadrele militare, beneficiază de drepturile de care beneficiază și aceștia.
Instanța face însă confuzie între statutul cadrelor militare și drepturile acordate acestora conform legii mai sus amintite și statutul polițiștilor, reglementat de legea nr. 360/2002, și OG nr. 38/2003.
Aceste reglementări care au avut în vedere atribuțiile specifice polițiștilor și care îi diferențiază de cadrele militare, nu la sunt aplicabile reclamanților, care așa cum s-a arătat beneficiază de drepturile acordate cadrelor militare și reglementate de legea nr. 138/1999.
Sporul de fidelitate ca și prima de concediu, nu sunt prevăzute de actele care reglementează salarizarea și celelalte drepturi ale cadrelor militare, astfel că reclamanții nu pot beneficia de aceste drepturi.
Concluzia instanței de fond în sensul că cele două categorii socio-prof4esionale ar desfășura activități în condiții similare, și deci s-ar crea o discriminare între ele în cazul în care reclamanții nu ar beneficia de aceste drepturi, este una eronată și fără a avea la bază vre-o probă concretă.
De asemenea eronată este și concluzia instanței în sensul că până la apariția OG nr. 38/2003 dreptul la sporul respectiv era reglementat de legea nr. 138/1999, legea respectivă neprevăzând un asemenea spor pentru cadrele militare, ca de altfel nici dreptul la prima de concediu.
Pentru considerentele expuse, constatând că sentința instanței de fond este una netemeinică și nelegală și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în baza art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. vor fi admise recursurile și va fi modificată sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP M, împotriva sentinței civile nr. 483 din 25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
16.06.2008
Red.jud.-
4 ex/AS
Fl.
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
