Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 463/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 463/R-CM
Ședința publică din 11 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamanții, OG, G și, cu domiciliul ales la avocat, în comuna, sat, județul A, împotriva sentinței civile nr.1083/CM din data de 20 octombrie 2008 și împotriva încheierii din data de 27 noiembrie 2008, pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurenții-reclamanți lipsă, în baza împuternicirii avocațiale nr.48 din data de 11.03.2009, emisă de Baroul Argeș -cabinet individual și avocat, pentru intimata-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale din data de 17.02.2009, emisă de Baroul Prahova -cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, prin apărători, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, solicită admiterea recursurilor, așa cum au fost formulate. Cu privire la cheltuielile de judecată, arată că a făcut o listă în acest sens, în care a precizat cuantumul acestora, iar instanța a acordat suma de 4500 lei, în total, fără a preciza în concret pentru care anume părți au fost reduse onorariile de avocat. Pentru aceleași motive, a formulat și o cerere de îndreptare a erorii materiale, cerere care a fost respinsă.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea recursurilor. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 07.04.2008, reclamanții, OG, G și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paște și C, stabilite potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, pentru anii 2004-2008, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că, potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de muncă pe unitate urmau ca de Paște și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, însă aceste drepturi salariale nu le-au fost acordate începând cu anul 2004. Reclamanții au mai susținut că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, însă prevederea din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate nu a mai fost respectată începând cu anul 2004.
Pârâta nu a depus întâmpinare potrivit art.115 Cod procedură civilă.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1083/CM/20.10.2008, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pe pârâtă să plătească acestora drepturile salariale suplimentare prevăzute de art.157 alin.1 din, în cuantum de un salariu de bază mediu, din care vor fi deduse contribuțiile corespunzătoare impozitului și bugetelor de asigurări sociale (CAS, CASS și șomaj), pentru perioada 07.04.2005 - decembrie 2007, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective.
Pârâta a mai fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4500 lei.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt salariați ai societății pârâte, după cum reiese din mențiunile înscrise în carnetele de muncă ale acestora.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art.168 alin.1 "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.".
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractul colectiv de muncă pe unitate, negociat și aplicabil la nivelul SA, pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 menținut dispozițiile art.168 alin.1, însă lineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art.168 din contractul colectiv de muncă invocat, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168.
Potrivit art.969 od civil, voința părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.168 și în cursul anilor 2004-2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
În acest sens se poate observa că în procesul verbal încheiat pentru ședințele din perioada 01.03.2005-06.05.2005 între patronat și sindicat s-a convenit în cadrul, la pct. 8, modificarea alineatului 2 al art. 168 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Analizând gramatical textul se constată că nu s-a specificat că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
La dosar există o "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art. 168 din Contractul colectiv de muncă al SA ", care ar fi emisă de Comisia Paritară, care este însă nedatată și nesemnată de toate părțile ce ar fi participat la elaborarea acesteia.
Tribunalul a apreciat că nu poate să o aibă în vedere din moment ce, potrivit art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996, coroborat cu art.244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
După cum rt.168 alin.2 prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
Tribunalul nu a reținut acest argument, al inexistenței dreptului reclamanților în lipsa parcurgerii etapelor indicate în Contractului Colectiv de muncă, dat fiind că dreptul s-a născut în momentul în care părțile au convenit asupra acestuia și a fost inserat în cuprinsul Contractului colectiv de muncă începând cu anul 2003 și fiind preluat în toate contractele colective de muncă ale anilor următori, ce au fost înregistrate conform art.31 alin.2 din Legea nr.130/1996.
prevăzute vizează doar stabilirea concretă a cuantumului, fiind indicat chiar în cuprinsul contractului colectiv de muncă modul de determinare, respectiv un salariu de bază mediu pe, care este altul în fiecare an și nicidecum însăși nașterea dreptului.
De asemenea, nu pot exista dubii în privința beneficiarilor acestor suplimentări salariale, aceștia neputând fii alții decât toți salariații, cărora le este opozabil contractul colectiv de muncă din momentul înregistrări acestuia.
În concluzie, ipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu se poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări salariale.
Mai mult, pârâta nu a produs dovezi din care să reiasă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba acesteia, potrivit art. 287. muncii.
Și prin noile modificări aduse contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, prin actul adițional nr.1090/22.02.2008 la nivel de s-au menținut drepturile salariale reprezentând Primele de Paște și
Deși se încearcă să se dea o altă interpretare art.168 din contractul colectiv de muncă invocat, art.7 din contractul colectiv de muncă pe 2008 la nivel de prevede la alin.1 că "drepturile salariaților, inclusiv cele salariale, prevăzute în contractul colectiv de muncă, nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale, care au fost recunoscute anterior."
2 al aceluiași articol arată că "dacă pe cale legală sau convențională anterior încheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariați, se vor aplica acestea."
Acest text se coroborează cu art.9 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2008 în care se stipulează că "interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se va face prin consens. Dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului."
Astfel, prin actul adițional de modificare a contractului colectiv de muncă invocat nu s-a renunțat la suplimentările salariale de Paște și C, acestea fiind menținute și pentru anul 2008.
Deoarece nu s-a făcut dovada includerii suplimentărilor salariale în salariul lunar nu pot fi reținute apărările pârâtei în acest sens.
Majorarea sau indexarea salarială nu echivalează cu acordarea primelor ca urmare a includerii acestora în salariu.
Pentru aceste considerente și în raport de disp.art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de, coroborate cu disp.art.236 alin.4 Codul muncii și cu cele ale art.969 od civil, cererea reclamanților a fost admis în parte.
În temeiul art.269 alin.1 Codul munciia fost obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare prevăzute de art.157 alin.1 din CCM, în cuantum de un salariul de bază mediu, din care vor fi deduse contribuțiile corespunzătoare impozitului și bugetelor de asigurări sociale (CAS, CASS și șomaj), pentru perioada 07.04.2005 - decembrie 2007, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată în cuantum de 4500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Prin încheierea camerei de consiliu din 27.11.2008, aceeași instanță a respins cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței, cerere formulată de reclamanți și prin care au solicitat îndreptarea erorii în sensul că acel cuantum al cheltuielilor de judecată este de 5400 lei în loc de 4500 lei.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că cererea este neîntemeiată deoarece acțiunea a fost admisă în parte și nu în totalitate, motiv pentru care și cheltuielile de judecată au fost acordate în parte, potrivit art.274 pct.3 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței și încheierii au formulat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate potrivit art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă arătând că, deși există chitanța de plată a onorariului de avocat pentru fiecare reclamant, instanța a obligat generic pârâta să plătească 4500 lei cheltuieli de judecată, astfel că la executarea silită reclamanții pot întâmpina greutăți, iar cuantumul cheltuielilor este nejustificat, suma din chitanțele de plată fiind mai mare decât cea acordată.
Recursurile sunt fondate.
Din chitanțele de la dosar, anexate notelor scrise aflate la fila 197 din dosar, rezultă că reclamanții, și OG au achitat câte 500 lei onorariu de avocat, iar reclamantul 200 lei.
Potrivit art.274 al.1 Cod procedură civilă și față de soluția de admitere a acțiunii pronunțată în cauză, pârâta trebuie să fie obligată la plata acestor cheltuieli de judecată față de reclamanții susmenționați, astfel că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă este fondat atât în ceea ce privește sentința, cât și încheierea de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale.
Referitor la această încheiere trebuie menționat că prin aceasta se indică un alt temei al acordării cheltuielilor de judecată, respectiv art.274 al.3 Cod procedură civilă, care să justifice acordarea doar în parte a acestora, deși în sentința recurată nu se motivează în sensul acordării doar în parte a cheltuielilor, arătându-se că pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat.
În ceea ce-l privește pe reclamantul G trebuie reținut că la dosar nu există o chitanță de plată a onorariului pe numele acestuia, situație în care cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată nu poate fi admisă.
În consecință, Curtea, în baza art.312 al.1 și 3 Cod procedură civilă raportat la art.274 al.1 Cod procedură civilă, va admite recursurile de față și va modifica în parte sentința recurată și în tot încheierea de îndreptare a erorii materiale, în sensul că va acorda cheltuieli de judecată reclamanților, respectiv câte 500 lei pentru fiecare, mai puțin pentru reclamantul, îndreptățit la 200 lei cheltuieli de judecată, respingând cererea în ceea ce-l privește pe reclamantul
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții, OG, G și, împotriva sentinței civile nr.1083/CM/20.10.2008 și a încheierii din 27.11.2008, pronunțate de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimată fiind pârâta Pitești.
Modifică în parte sentința și în tot încheierea, în sensul că acordă cheltuieli de judecată reclamanților câte 500 lei, mai puțin pentru, îndreptățit la 200 lei cheltuieli de judecată, respingând cererea în ceea ce-l privește pe reclamantul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/19.03.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
