Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4748/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2095/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4748/
Ședința publică de la 24.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Valentina Sandu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, -, -, G, G, G, G, -, și recurenții-pârâți Ministerul Apărării, Ministerul Public -Parchetul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.914/28.05.2008 pronunțate de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți Direcția Națională Anticorupție și Consiliul Superior al Magistraturii.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009 și recurenta-pârâtă Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare juridică, recurentul-pârât Ministerul Apărării prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare juridică, lipsă fiind Ministerul Public -Parchetul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recurenții-reclamanți și și intimații-pârâți.
Procedura nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurentul-pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat concluzii scrise, înscrisuri înregistrate la dosar la data de 23.06.2008, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenții-reclamanți, prin avocat, solicită admiterea recursului. Depune la dosar concluzii scrise.
Recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.914/28.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 01.11.2000 - 11.09.2004 invocată de pârâții Ministerul Apărării, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție.
A admis în parte acțiunea, astfel cum a fost completată, formulată de reclamanții, G, G, -, G, G, intervenienții, împotriva pârâților, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, Ministerul Apărării, Consiliul Superior al Magistraturii, și Ministerul Economiei și Finanțelor; a obligat în solidar pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare și Consiliul Superior al Magistraturii să plătească reclamanților și intervenienților drepturile bănești reprezentând sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, în cuantum actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data executării prezentei sentințe, începând cu data de 12 septembrie 2004 și în continuare până la abrogarea dispoziției legale ce a instituit acest spor sau până la pierderea calității de magistrat ori personal auxiliar de specialitate, proporțional cu perioada lucrată de către fiecare reclamant și intervenient.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care ceilalți pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
A respins acțiunea reclamanților pentru perioada 01.11.2000 - 11.09.2004 ca fiind prescrisă.
A dispus disjungerea din prezentul dosar a cererilor de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, a, și și formarea unui nou dosar cu termen de judecată la 18.06.2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 R, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Ulterior prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Potrivit art. 1 Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Caracterizat în mod indubitabil într-o valoare economică, sporul de risc și suprasolicitare nervoasă constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, alături alte asemenea "bunuri" potrivit practicii (pensia, acțiunile, părțile sociale).
Proprietatea asupra acestui bun conferă dreptul reclamanților de a nu fi lipsite de ele în mod nejustificat, din perspectiva art. 44 din Constituția României coroborat cu art. 1 din protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Măsura eliminării sporului de risc și suprasolicitare nervoasă pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate nu se justifică, întrucât limitarea drepturilor nu era necesară într-o societate democratică pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri.
Acest act internațional ratificat de România nu prevede limitări ale dreptului reclamat decât în condiții speciale, ce nu sunt întrunite în speță, astfel încât, în baza art. 20 alin 2 din Constituția României, devin aplicabile dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ca fiind mai favorabile decât legislația internă.
În concluzie prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost încălcat dreptul reclamanților la bun, acesta constând în contravaloarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Instanța a reținut și faptul că, la data stabiliri acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judecătorii și celelalte categorii de personal își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât, odată cu intrarea României în UE, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condițiile de calitate și eficiență sporite.
În situația actuală, când sistemul legislativ este stufos și uneori contradictoriu, iar condițiile de muncă sunt neadecvate, creșterea celor doi factori de risc este evidentă.
La cele de mai sus se adaugă și presiunile indirecte venite din partea justițiabililor care formulează împotriva magistraților numeroase sesizări, reclamații și plângeri penale nejustificate, ce au drept consecință creșterea suprasolicitării neuropsihice și a stresului magistraților.
Acțiunea reclamanților este întemeiată și prin prisma dispozițiilor Deciziei nr. XXI din 10 martie 2008 a Înaltei Curții de Casației și Justiției, raportate la cele ale art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, problema de drept dedusă judecății fiind dezlegată de instanța supremă în favoarea reclamanților.
Prin încheierea din 17.09.2008 aceeași instanță a admis cererea de lămurire cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului sentinței civile nr.914/28.05.2008 pronunțată în dosarul nr- formulată de reclamanți, și.
A lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 914/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- (nr. în format vechi 560/C/2008) în sensul că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% se acordă și în continuare, respectiv după pronunțarea sentinței civile susmenționate, până la abrogarea dispoziției legale ce a instituit acest spor, printr-un act normativ egal cu cel care l-a reglementat (lege).
Instanța a reținut că din dispozitivul sentinței civile nr. 914/28.05.2008 nu rezultă că dreptul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică acordat reclamanților se întinde și după pronunțarea hotărârii.
Dreptul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică se acordă și în continuare, respectiv după data pronunțării sentinței civile susmenționate, până la abrogarea dispoziției legale ce a instituit acest spor (art. 47 din Legea nr. 50/1996) printr-un act normativ egal cu cel care l-a reglementat (lege) deoarece norma de nivel inferior, în speță art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, lege ordinară prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 9 alin. 2 paragraful I din nr.OG 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 231 din Legea nr. 56/1996 modificată și completată, contravine art.81 din Legea nr. 142/1997, lege organică care prevede acest drept.
S-a constatat astfel că în prezent art. 47 din Legea nr. 50/1996 este în vigoare nefiind abrogat de o lege organică.
Împotriva sus menționatei sentințe, cât și a încheierii pronunțate la data de 17.09.2008 au declarat recurs motivat în termen legal pârâții Ministerul Apărării, Direcția Generală a Finanțelor Publice în calitate de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și reclamanții, G, G, -, G, G,.
Recurenții-reclamanți critică sentința Tribunalului Călărași pentru neacordarea și în continuare a sporului pretins prin acțiune.
Recurentul-pârât Ministerul Apărării critică încheierea din 17.09.2008, apreciind că dreptul solicitat trebuie calculat și acordat începând cu data de 12.09.2004 și în continuare până la data de 03.02.2007, data intrării în vigoare a OG nr. 8/2007, dată de la care nu mai există o dispoziție legală cu privire la acordarea acestui spor.
Direcția Generală a Finanțelor Publice C, reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor, critică sentința pentru dispoziția privind obligarea MEF la alocarea sumelor pretinse prin acțiune.
Se precizează că, în cauză, calitatea de pârât nu poate reveni decât angajatorului.
Recurentul pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la admiterea capetelor de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație și plata pe viitor a acestui spor.
Referitor la actualizarea sumelor cu indicele de inflație se arată că legea bugetului de stat nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale.
Referitor la acordarea și în continuare a sporului pretins prin acțiune, se consideră că instanța a adăugat la legea specială.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, dar și a dispozițiilor art. 3041pr. civ. Curtea reține următoarele:
Recursul recurenților-reclamanți este nefondat, întrucât prin încheierea pronunțată la data de 17.09.2008 în camera de Consiliu instanța a admis cererea de lămurire cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului sentinței civile nr.914/28.05.2008 pronunțată în dosarul nr- formulată de reclamanți, și și lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 914/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- (nr. în format vechi 560/C/2008) în sensul că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% se acordă și în continuare, respectiv după pronunțarea sentinței civile susmenționate, până la abrogarea dispoziției legale ce a instituit acest spor, printr-un act normativ egal cu cel care l-a reglementat (lege).
Recursul Ministerului Public -Parchetul de pe lângă ÎCCJ este nefondat deoarece actualizarea sumelor cu indicele de inflație se justifică față de dispozițiile art. 1082-1084 pr. civ.
Soluția privind plata actualizării sumelor se justifica față de dispozițiile art. 1082 si 1084 civ. si OG 9/2000, pârâții fiind in culpa pentru neacordarea sumelor cuvenite reclamantului, precum si pentru neinițierea unor masuri care sa aibă ca finalitate eliminarea acestor discriminări, in speță neexistând o cauza străină exoneratoare de răspundere. Astfel reclamanții au dreptul la repararea integrala a prejudiciului suferit ce include si beneficiul de care au fost lipsiți. de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, specific perioadei de trecere la economia de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, coeficientul de scădere a puterii de cumpărare. Prin aplicarea în practică a acestui calcul, banii sunt aduși la actuala lor putere de cumpărare.
Recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice este nefondat deoarece acest minister a fost chemat în judecată pentru a fi obligat să aloce sumele necesare plății drepturilor pretinse.
Calitatea procesuală pasivă a acestui minister este justificată tocmai prin atribuțiile sale privind elaborarea și alocarea bugetului de stat.
Recursul Ministerului Apărării este nefondat întrucât din dispozitivul deciziei nr. 21/2008 pronunțat de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii, în dezlegarea problemei de drept ce face și obiectul cauzei de față rezultă fără echivoc faptul că instanța supremă a statuat că judecătorii, procurorii, magistrați-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001. S-a constatat faptul că instanța supremă a folosit, în dispozitivul sentinței indicativul prezent "au dreptul", și nu a făcut referire la actele normative indicate de către recurentul Ministerul Apărării Naționale ca fiind acte care au abrogat Legea nr. 50/1996 (OG nr. 27/2006 și OG nr. 8/2007).
Pentru toate considerentele de mai sus, Curtea găsește criticile formulate pe calea recursurilor ca nefiind întemeiate și, în temeiul art. 312 alin. 1 pr. civ. va respinge aceste recursuri ca nefondate,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarat de recurenții-reclamanți, -, -, G, G, G, G, -, și recurenții-pârâți Ministerul Apărării, Ministerul Public -Parchetul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.914/28.05.2008 pronunțate de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți Direcția Națională Anticorupție și Consiliul Superior al Magistraturii. IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
a
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-20.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu, Valentina Sandu
