Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4749/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2643/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.4749/
Ședința publică de la 24.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu JUDECĂTOR 3: Valentina Sandu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentii-pârâti MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE Șl MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE Șl JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr. 177/28.10.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a -a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(4717/2008) în contradictoriu cu intimatii-reclamanti, și intimatii-pârâti PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-pârât Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat concluzii scrise, înregistrate la dosar la data de 22.06.2009, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 25.03.2008 (trimisă Curții de Apel spre competentă soluționare conform OUG nr.75/2008), reclamanții, și, procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria C, au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe Iângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, solicitând obligarea acestora la plata unor drepturi salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut lunar stabilit prin art. 47 din Legea nr.50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, actualizate cu indicele de inflație, începând cu luna mai 2006 (plătibile de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a născut dreptul) și în continuare pentru reclamanții și, începând cu luna septembrie 2007 și în continuare pentru reclamanții, și, începând cu 15.08.2007 și în continuare pentru reclamanta și obligarea pârâtelor de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Prin sentința civilă nr.177/28.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Economiei Și Finanțelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul De Pe Iângă ÎNALTA CURTE De Casație Si Justiție, Parchetul De Pe Lângă Curtea De APEL BUCUREȘTI,Parchetul De Pe Lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și cu chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor; a obligat pârâții la plata către reclamanți a sporului de 50% de stres și suprasolicitare neuropsihică, aplicat la indemnizația brută lunar, astfel: pentru reclamanții și, începând cu luna mai 2006 până la pronunțarea hotărârii; pentru reclamanții, și -, începând cu 1 septembrie 2007 până la pronunțarea hotărârii;pentru reclamanta, începând cu 15.08.2007 până la pronunțarea hotărârii, sume ce se vor actualiza cu inicele de inflație la data plății, raportat la data scadenței; a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a sporului salarial pentru viitor; a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților; a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe Iângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție; a obligat chematul în garanție să aloce sumele necesare efectuării plății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanții, au calitatea de procurori, și solicită plata sporului de 50% din salariul brut pentru risc de suprasolicitare, stabilit prin art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Prin Decizia nr.21/2008 ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin interpretarea dată în recursul în interesul legii, a statuat că, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În această situație Curtea a dat eficiență, deciziei de mai sus și a obligat pârâții angajatori-ordonatori de credite principali, secundari și terțiari la plata către reclamanți a sporului de 50% aplicat la indemnizația brută lunară astfel, pentru reclamanții și, începând cu luna mai 2006 până la pronunțarea prezentei hotărâri, pentru reclamanții, și -, începând cu 1 septembrie 2007 până la pronunțarea prezentei hotărâri, pentru reclamanta, începând cu 15.08.2007 până la pronunțarea prezentei hotărâri, sume ce se vor actualiza cu inicele de inflație la data plății, raportat la data scadenței.
Actualizarea sumelor în sensul arătat mai sus, se impune pentru argumentele ce vor fi redate în continuare:
Prin neacordarea drepturilor legale constând în sporul de 50% lunar, reclamanții au fost prejudiciați, ca efect al inflației, deprecierea puterii de cumpărare a banilor, punându-i pe reclamanți în situația de a nu mai putea dobândi aceeași cantitate de mărfuri și servicii, cu aceea de care ar fi beneficiat dacă li se plăteau drepturile bănești la momentul la care li se cuveneau.
Ca atare dispozițiile art.161 alin.4 coroborate cu art.1088 din Codul civil sunt pe deplin aplicabile, pentru că sporul de 50% este un drept salarial în sensul art.155 din Codul muncii.
Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept" Curtea a dispus acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică numai până la pronunțarea sentinței (nu și pe viitor) pentru că, fiind un drept salarial în ansamblul noțiunii de salariu, achitarea lui, este echivalentul unei prestații succesive (prestarea muncii), iar, antamarea prin hotărâre judecătorească a acestui drept pe viitor, este prematură, nefiind actuală și certă prestarea muncii.
Pe de altă parte, a admite și pentru viitor pretențiile bănești solicitate, ar însemna chiar depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, acordarea sporului fiind de esența legiferării ce aparține puterii legislative.
În baza art.1 și 6 din Decretul nr.92/1997, Curtea a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în ceea ce privește sporul de 50% în carnetele de muncă ale reclamanților, fiind esențial a se menționa în carnetul de muncă aceste sporuri, având în vedere că, prin acest document, se consemnează parcursul în muncă al unei persoane, drepturile salariale de care a beneficiat, și care au consecințe asupra drepturilor de asigurări sociale ale oricărui angajat.
Cât privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, aceasta a fost admisă, cu consecința obligării chematului în garanție să aloce sumele necesare efectuării plăților către reclamanți, motivat în drept pe disp. art.131 pct.(1) din Legea nr.304/2004 și art.19 din Legea nr.500/2002, iar în fapt reținându-se că rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, Curtea a concluzionat că MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate, fără interpunerea chematului în garanție.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Finanțelor publice și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Primul recurs vizează aspecte de nelegalitate, pe aspectul lipsei calității procesuale pasive a acestui recurent-pârât, față de nesocotirea de către instanța de fond a dispozițiilor Legii nr.500/2000, prin care este reglementată procedura bugetară, în condițiile în care între recurent și intimații-pârâți nu există nici un fel de raporturi, legale sau contractuale, care să justifice chemarea în garanție a acestei instituții, nefiind îndeplinite cerințele dispozițiilor art.60 Cod procedură civilă.
Raporturile de muncă sunt între intimații-reclamanți și MINISTERUL PUBLIC, în calitate de ordonator principal de credite, instituție care elaborează proiectul de buget.
Ministerul Finanțelor Publice, gestionează bugetul de stat, și nu poate încălca legea finanțelor publice, prin alocări de fonduri din diferite capitole bugetare, către instituții bugetare, acestea făcându-se doar în condițiile art.6 din Legea nr.500/2002.
Recursul este motivat în drept pe disp. art.304 pct.4 Cod procedură civilă.
Față de disp. OUG nr.75/2008 coroborate cu cele ale Legii nr.500/2002 și OG nr.22/2002, se impune a se admite excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice și a se stabili că acesta nu are calitate procesuală pasivă.
Recursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, vizează aspecte de nelegalitate și netemeinicie, motivat în drept pe disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât prin art.30 alin.1 lit.a a Ordonanței Guvernului nr.8/2007, s-a abrogat Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, acțiunea reclamantelor este inadmisibilă pentru perioada ulterioară datei de 3.02.2007.
Se invocă Decizia nr.21/10.03.2008, pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție- Secțiile Unite, trebuie interpretată în sensul că "judecătorii, procurorii și magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000.
Se apreciază că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizată cu rata inflației, în situația în care recurentul-pârât ca instituție bugetară nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
- Se critică soluția pronunțată, pe aspectul obligării recurentului de a opera mențiunile, trecerii sporului de 50% în carnetul de muncă, invocându-se în acest sens, dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976, în sensul că în carnetele de muncă se înscrie retribuția tarifară de încadrare, precum și alte sporuri ce se includ în acestea, ori sporurile în litigiu reprezintă o categorie de drepturi bănești, ce nu pot face obiectul înscrierii în carnetul de muncă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport de criticile formulate în ambele recursuri, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
- referitor la recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice, pe lipsa calității procesuale pasive, Curtea apreciază că sunt fondate criticile, având în vedere dispozițiile Legii nr.500/2002, astfel în baza art.316 (3) Cod procedură civilă se va admite recursul și modifica sentința în parte, admite excepția lipsei calității procesuale a acestuia, și respinge cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât.
În ceea ce privește, cel de-al doilea recurs, formulat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, criticile formulate nu pot fi primite, instanța de fond reținând corect situația de fapt și de drept și a aplicat corect legea.
Astfel, față de dispozițiile Deciziei nr.21 din 10 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie, dezlegarea dată problemelor de drept judecate fiind obligatorii pentru instanțe.
- În baza art.1 și 6 din Decretul nr.92/1997, aceste drepturi recunoscute, trebuie menționate în carnetele de muncă ale reclamanților-intimați, reprezentând drepturi salariale de care au beneficiat și beneficiază pe parcursul de muncă a acestora, cu consecință asupra drepturilor de asigurări sociale ale oricărui angajat, și această critică urmează a fi înlăturată.
În ceea ce privește motivul de recurs, referitor la actualizarea sumelor cuvenite fiecărui reclamant-intimat, cu indicele de inflație, față de dispozițiile art.161 alin.4 coroborat cu art.1088 Cod civil, sunt pe deplin aplicabile pentru că sporul de 50% este un drept salarial în înțelesul disp. art.155 din Codul muncii, astfel că și această critică urmează a fi înlăturată.
Curtea reține că motivele de recurs nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de at.3041Cod procedură civilă.
Față de cele de mai sus, apreciind că nu există nici un motiv din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nici motive de ordine publică prevăzute de art.306 Cod procedură civilă, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile ntr.177/28.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, și și intimații-pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Admite recursul declarat de recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și respinge, în consecință, cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./24.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu, Valentina Sandu
