Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 477/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 477
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier -a -
**************************
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC SRL, împotriva sentinței civile nr.724 din 04 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta pârâta SC SRL si avocat pentru intimatul reclamant
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta pârâta SC SRL, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Avocat pentru intimatul reclamant G, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 724 din 04 iunie 2009, Tribunalul O l t, a admis acțiunea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta SC SRL
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.415,23 lei cu titlu de garanție materială.
A obligat pârâta la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunțata astfel tribunalul a reținut următoarele;
S-a reținut că reclamantul a fost salariatul societății pârâte începând cu data de 11.05.2005 ca șofer de, iar potrivit chitanțelor emise de pârâtă,aflate la filele 7-14 din dosar acestuia i s-au reținut 1.415,23 lei cu titlu de garanții materiale în perioada 23.05.2006-23.09.2009.
Din concluziile raportului de expertiză s-a reținut că suma reținută cu titlu de garanții i-a fost restituită reclamantului prin dispoziții de plată cu titlu de" avans cheltuieli cursă",sumele reținute și plătite fiind stabilite la nivelul a 50 Euro pentru fiecare document de încasare și plată la cursul leu/euro.
Conform art.13 din Legea 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătura cu gestionarea bunurilor organizațiilor socialiste, aranția în numerar se reține în rate lunare de 1/10 din salariul tarifar lunar sau din câștigul mediu pe o lună, după caz.
Potrivit art. 16 din aceeași lege, garanția în numerar și dobânda aferentă pot fi ridicate de către gestionarul titular al carnetului de consemnare la încetarea contractului său de muncă sau la trecerea într-o funcție pentru care nu se cere garanție, în situația în care nu a cauzat o pagubă sau când paguba a fost acoperită în întregime.
În cauza de față, nu există nici o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care să se fi stabilit cu autoritate de lucru judecat,existența unui prejudiciu la nivelul societății cauzat de către reclamant ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii corespunzătoare a sarcinilor de serviciu, precum și legătura de cauzalitate între un eventual prejudiciu și fapta reclamantului și prin urmare sumele reținute de societate cu titlu de garanții materiale trebuie restituite, deoarece în caz contrar ar fi vorba de o îmbogățire fără justă cauză.
Față de aceste dispoziții legale s-a constată că sumele primite de reclamant cu titlu de avans cheltuieli cursă nu au același regim cu sumele reținute ca și garanții materiale, acestea fiind acordate în vederea achitării unor cheltuieli efectuate cu ocazia deplasării în cursele internaționale.
Astfel s-a apreciat că pârâta nu a făcut dovada restituirii garanțiilor materiale către reclamant conform legii și ca urmare concluziile raportului de expertiză au fost înlăturate, având în vedere că acestea nu se coroborează cu probele din dosar și dispozițiile legale mai sus invocate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SRL, criticând-o pentru netemeinice si nelegalitate.
În acest sens arată că hotărârea se bazează pe o aplicare greșită a legii și o interpretare eronată a probelor administrate în cauză.
În perioada mai-septembrie 2006, reclamantul-intimat a efectuat un număr de 7 curse internaționale și din avansurile primite de la recurenta pârâtă, pentru efectuarea curselor, i se reținea suma de 50 EUR cu titlu de garanție și se restituia imediat după efectuarea fiecărei curse, așa cum rezultă din dispozițiile de plată emise de societate.
Între părți nu a fost încheiat un contract scris în sensul Legii 22/1969, nefiind angajat pe post de gestionar, ci în calitate de conducător auto.
Mai arată, că nelegal instanța a reținut că sunt aplicabile dispozițiile anterior menționate și care nici nu au fost invocate și nici puse în discuția părților cu ocazia dezbaterilor.
Instanța de fond a interpretat eronat probele administrate, adică dispoziții de plată, concluziile raportului de expertiză și suplimentul, din care rezultă că sumele reținute în totalitate, chiar dacă în dispozițiile de plată emise a fost înscrisă explicația " avans cursă ", iar aceste sume reprezintă garanție.
Reclamantului nu i s-au reținut sume prin depunere sau din drepturile salariale proprii, ci tot din banii societății pe care acesta îi primea cu titlu de avans pentru efectuarea fiecărei curse.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Recursul se respinge.
Din examinarea sentinței, prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și potrivit art. 3041.pr.civilă, Curtea constată că nu pot fi primite, neputându-se încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege și care să atragă casarea sau modificarea sentinței.
Astfel, nu este întemeiată susținerea, că garanția era reținută din avansul de cursă și restituită imediat după efectuarea fiecărei curse, în condițiile în care potrivit înscrisurilor aflate la dosar ( filele 7-14, dosar fond ) a rezulta că reclamantului i-au fost reținute sume reprezentând contravaloare garanții materiale, care spre deosebire de avansul decontare cheltuieli cursă, au alt regim juridic.
În acest sens, Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor prevede constituirea de garanții în numerar și garanții suplimentare, iar constituirea garanției se face prin contract încheiat în scris și garanțiile suplimentare se constituie înainte de încredințarea gestiunii.
Chiar dacă în cauză nu a fost încheiat un contract scris, nu se poate reține, că chitanțele amintite nu au valoarea unui înscris, purtând semnătura ambelor părți, iar conducătorul auto, dacă nu este gestionar de drept, este cu siguranță un gestionar de fapt, care primește, păstrează și eliberează bunuri aflate în patrimoniul angajatorului său și cu privire la care conducătorul poartă întreaga răspundere specifică gestionarilor.
Avansul reprezintă suma de bani acordată cu anticipație de către o persoană pentru procurarea unui bun, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu și care se justifică, după procurarea bunurilor, executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor.
De aceea se reține că, dispozițiile de plată la care recurenta-pârâtă face referire, (filele 23-26, dosar fond) privesc sume de bani reprezentând avans decontare cheltuieli cursă, care după cum s-a amintit anterior au alt regim juridic decât garanțiile.
Cu atât mai mult, dispozițiile de plată nr. 79/06.06.2006 și nr. 110/20.07.2006 nu au înscrisă persoana care a beneficiat de suma respectivă sau a fost înscrisă o altă persoană decât reclamantul ( fila 25, dosar recurs ), ceea ce duce la concluzia că sumele primite drept avans spre decontare sunt diferite de cele reținute drept garanție, în sensul Legii nr. 22/1969.
Instanța a făcut o interpretare și aplicare corectă în cauză a prevederilor legale relevante, pentru soluționarea justă a cauzei cu care a fost investită, astfel că nu sunt întemeiate criticile recurentei pârte.
În cauză, nu s-a dovedit, așa cum eronat susține recurenta pârâtă, că sumele reprezentând avans spre decontare sunt aceleași cu cele reprezentând garanții la întoarcerea din cursă, fiind justificat avansul și în nici un caz restituite garanțiile, iar existența unui prejudiciu nu a fost demonstrată.
Nici celelalte critici invocate nu sunt întemeiate, neputând reprezenta nici motive de ordine publică, și care în temeiul art. 306 al.2 pr.civilă pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu și care să atragă casarea sau modificarea sentinței.
Ca atare, în temeiul art. 312.pr.civilă se va respinge recursul și se va menține sentința ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 274.pr.civilă, recurenta pârâtă va fi obligată la cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SRL, împotriva sentinței civile nr.724 din 04 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul
Obligă recurenta pârâtă să plătească intimatului reclamant 500 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, -a - |
Red. Jud. / 03.02.2010
Tehn. /Ex.2
/ pricină și
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Marian Lungu, Doina Vișan
