Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4777/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4777
Ședința publică de la 10 Iulie 2009
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran
JUDECĂTOR 3: Marin
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 142/12.02.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, A, G, Pinta, G, G, ia, G, C, -, -, -, -, -, a, -, -, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă avocat ales, cu împuternicire la dosar, și pentru intimații-reclamanți - avocat ales -, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru lipsă apărare, iar prin serviciul registratură intimații-reclamanți au depus întâmpinare și înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii potrivit motivelor scrise.
Avocat - pentru intimații-reclamanți pune concluzii de respingere a recursului și menținere drept temeinică și legală a sentinței recurate potrivit întâmpinării.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Tribunalul O l t, prin sentința nr. 142 din 12 februarie 2009 admis acțiunea formulată și completată de petenții, A, G, Pinta, G, G, ia, G, C, -, -, -, -, -, a, -, -, în contradictoriu cu intimata SC SA și a fost obligată să plătească fiecărui reclamant suma netă reactualizată la data prezentei de câte 2.182 lei cu excepția următorilor reclamanți:, ce urmează a primi suma netă actualizată de 475 lei, a ce urmează a primi suma netă reactualizată de 1551 lei, - și ce urmează a primi suma netă de câte 1.011 lei fiecare reprezentând drepturi salariale pentru aprovizionarea toamnă - iarnă pe anii 2005 - 2008.
A respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta SC "" SA.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut următoarele:
În baza art. 137 Cod procedură civilă, instanța analizând excepția prescripției dreptului la acțiune invocată în întâmpinare de pârâtă, reținut faptul că drepturile solicitate sunt drepturi de natură salarială și că prescripția dreptului material la acțiune atunci când obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate, indiferent de izvorul acestor drepturi, conform dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, este de 3 ani, termen care curge de la data neacordării acestor drepturi, situație în care aceasta excepție va fi respinsă.
Pe fond reținut că reclamanții au fost angajații pârâtei cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată până la data de 01.02.2008, conform carnetelor de muncă aflate la dosar.
În ceea ce privește cererea de acordare a celorlalte drepturi s-a reținut că potrivit art. 176 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, salariații pârâtei aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale achitata în luna octombrie a fiecărui an, pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă. Cuantumul acestui adaos a fost stabilit la un prag minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor Contractul Colectiv de Muncă. De asemenea potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă pe ramură și art. 176 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil la nivel de unitate, s-a prevăzut dreptul salariaților la un ajutor material reprezentând cota de gaze naturale, stabilită la 4000. anual.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză s-a reținut că pârâta nu a prezentat documente din care să reiasă că sumele solicitate de petenți au fost incluse în salariul de bază al acestora. De asemenea pârâta nu a făcut nici o dovadă în sensul că au intervenit modificări în contractele colective de muncă invocate de petenți, contracte care au fost prelungite prin act adițional.
Expertul a calculat valoarea concretă a drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de tomnă - iarnă, în cuantum de un salariu minim pe societate pe anii 2005-2007.
Pe cale de consecință și având în vedere dispozițiile contractelor colective de muncă invocate, art. 236 alin. 4 și următoarele din Codul muncii, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 130/1996, instanța a admis acțiunea, și a obligat pârâta la plata drepturilor cuvenite. pentru fiecare petent, sumă ce urmează a fi actualizată la data executării hotărârii, conform art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
S- respins cererea formulată de reclamanții și,cărora expertul nu le-a putut calcula drepturile solicitate având în vedere că au cărțile de muncă la. "" SA.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, pârâta SC SA, arătând că instanța, fără nici o motivare a respins excepția prescripției dreptului la acțiune considerând că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente prevederile art.283 al.1 lit.c, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de 3 ani.
Prima de aprovizionare toamnă-iarnă are natura juridică a altor venituri conform art.42 din CCM, la nivel național nr.2895/2006 pe perioada 2007-2010.
Solicitarea reclamantului nu reprezintă o acțiune pentru plata unor drepturi salariale izvorâte din, ci reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri decât drepturile salariale cerute în temeiul CCM.
Sub aspectul prescripției extinctive, acțiunea se încadrează în ipoteza prevăzută la art.283 lit.e, fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni și nu cel de 3 ani prevăzut la lit.c a aceluiași articol.
Recurenta învederează că și pe fond acțiunea este neîntemeiată, deoarece potrivit art.168 al.3 din CCM/1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionare de toamnă s-a hotărât să fie introdusă în salariul de bază, și aceeași dispoziție se regăsește și în CCM/1998, menționându-se că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază.
Această dispoziție a rămas constantă până în 2002, ultimul an în care este explicită introducerea suplimentărilor bănești în salariul de bază.
Din 2003 nu mai există această referire explicită, întrucât toate primele inclusiv aprovizionare toamnă a fost introduse în salariul de bază.
Curtea constată a fi fondat recursul pârâtei numai cu privire la critica privind fondul cauzei.
Este nefondată susținerea recurentei privind prescripția drepului la acțiune în temeiul dispoz. art.283 al.1 lit.e muncii, având în vedere natura juridică a acestor drepturi bănești -drepturi salariale așa cum rezultă din interpretarea art.154 CM care definește noțiunea de salariu și a disp.art.155 din CM care menționează componentele salariului respectiv salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri categorie din care fac parte și aceste drepturi bănești.
Din modalitatea de redactare a art. 168 din CCM rezultă că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști, C și aprovizionare toamnă este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acesteia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din.
Dealtfel chiar prin CCM recurenta a denumit aceste drepturi -suplimentări salariale.
Ca urmare obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate,iar dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani potrivit art.283 alin.1 litera din CM.
Pe fond recursul este întemeiat pentru următoarele argumente;
Potrivit art.168 alin.1 din CCM/1997 încheiat între -RA și salariați,reprezentați de, recurenta s-a obligat să acorde salariaților cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, Ziua, C și luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă, o suplimentare a drepturilor salariale.Angajatorul a stabilit că fiecare din suplimentări va avea un cuantum minim în valoare de un salariu minim pe -RA.
La alin.2 a aceluiași articol s-a menționat că prin negociere cu se vor stabili, condițiile și criteriile de acordare a acestora.
. La alin 3 al art.168 din contract s-a stipulat că începând cu 1.06.1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază,după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract.
În contractul colectiv de muncă la nivel /1998 s-a menționat la art.168 alin 3 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază.
Curtea constată astfel că aceste suplimentări salariale reprezentând aprovizionare toamnă au fost incluse în salariul de bază, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar respectiv- adresa 2328/8.10.1997 prin care recurenta comunică tuturor sucursalelor că în conformitate cu art 168 alin.1 din CCM pentru aprovizionarea de toamnă salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de - lei de persoană și în raport cu alin.3 al acestui articol includerea în salariul de bază a acestui drept se va face începând din 1.01.1998; adresa nr.2412/29.05.1998 prin care s-a stabilit că pentru aplicarea prevederilor art.168 alin.3 din CCM/1997, începând cu data de 1.03.1998 salariile de bază brute ale salariaților se vor majora cu anumite procente în raport de cuantumul acestora.
În acest sens și în carnetul de muncă al salariaților a fost făcută mențiunea aplicării disp.art.168 alin 3 începând cu 1.03.1998.
În CCM la nivel de ramură Energie Electrică,Petrol,Gaze/2004,2005,2006,2007 această suplimentare salarială a fost menționată la art.176,iar la alin.6 s-a precizat că fiecare din adaosuri se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă nu s-a convenit introducerea în salariul de bază.
Aceasta nu înseamnă că angajatorul a revenit asupra celor convenite prin CCM/1997și 1998, în condițiile în care dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionare toamnă așa cum s-a arătat mai sus a fost introdus în salariul de bază al salariaților, în modalitatea menționată, începând cu luna martie 1998.
Pentru a concluziona că acestă suplimentare nu a mai fost inclusă în salariul de bază ar fi trebuit să aibă loc o micșorare a acestuia, care să fie evidențiată în cartea de muncă. Verificarea cărților de muncă depuse în dosarul de fond nu confirmă o astfel de ipoteză, ceea ce înseamnă că această suplimentare a rămas inclusă în salariul de bază și pe perioada solicitată în acțiune.
Curtea constată astfel că prima instanța a făcut o interpretare și aplicare greșită a prevederilor legale mai sus menționate, hotărârea recurată fiind afectată de cazul de modificare prev.de art.304 alin.9 pr.civilă.
Ca atare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința în tot în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 142/12.02.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, A, G, Pinta, G, G, ia, G, C, -, -, -, -, -, a, -, -, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/IE/28.07.2009
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Sorina Petria Mitran, Marin
