Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 48/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.48/CM:
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile formulate de reclamantul, domiciliat în com. sat,-, județul C, și de către pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în B,--5, sectorul 5, în calitate de reprezentant legal al recurentei pârâte UM 01853, împotriva sentinței civile nr.900/28.08.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 21.01.2010 și la data de 25.01.2010, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Cu privire la recursurile civile de față, Curtea reține următoarele:
eclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâtul la plata sumei de 15.637 lei, reprezentând contravaloarea a 1144 ore suplimentare și 880 ore de noapte efectuate în perioada 01.02.2007-01.02.2008, precum și la plata sumei de 4000 lei, reprezentând daune pentru prejudiciul moral creat din culpa comandantului unității militare.
Reclamantul a arătat că este angajatul Unității Militare nr. 01853 pe funcția de electromecanic în baza contractului individual de muncă nr. CR-38/28.02.2007.Deși în cuprinsul acestui program a fost stabilit un program de lucru de 8 ore pe zi, a susținut reclamantul că a fost nevoit să lucreze un program de tură 24/48, astfel încât muncea 240 ore pe lună, în loc de 160.
La aceste ore suplimentare s-au adăugat și 24 ore pe lună efectuate în zilele de miercuri destinate instrucției, însumând în perioada în discuție un total de 264 ore.
Reclamantul a mai învederat că pe lângă efectuarea acestor ore suplimentare, în perioada în care trebuia să fie liber era reținut în unitate de către comandant și desfășura munci administrative, sub condiția funcției sale, fiindu-i în acest mod grav afectate onoarea și demnitatea de militar. În plus, prejudiciul moral i-a fost cauzat și prin folosirea sa la munci periculoase, pentru care nu avea pregătirea și autorizarea necesară, respectiv munca de fochist pe centrală și manipularea de încărcături explozibile.
Prin sentința civilă nr.900/28.02.2009, Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 3.752,08 lei reprezentând c/val. ore suplimentare și 1000 lei cheltuieli de judecata. Au fost respinse restul pretențiilor ca nefondate.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a avut în vedere următoarele aspecte:
Reclamantul face parte din categoria personalului militar recrutat pe bază de voluntariat, în condițiile Legii nr. 384/2006, fiind angajat al Ministerului Apărării- 01853 în funcția de electromecanic, pe o durată determinată de 36 de luni, astfel cum rezultă din contractul de angajare nr. CR-38/28.02.2007 (fila 6 din dosar).
La pct.H din acest contract s-a stabilit că programul de lucru al reclamantului este de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, pentru munca prestată urmând a se acorda o soldă lunară de 833 lei.
Din analiza contractului de angajare depus la dosar, se constată că reclamantul a avut un program normal de lucru, negociat și agreat,ca atare, deopotrivă de ambele părți contractante.
in examinarea fișelor de pontaj depuse la dosar de către pârât rezultă însă că în fapt programul de lucru al reclamantului nu era cel stabilit prin contract, ci se desfășura în ture tip 24/48 ore, existând și situații în care după un serviciu de 24 de ore reclamantul era pontat pentru alte 8 ore rămase în unitate.
rt. 112 Codul muncii dispune că:"pentru anumite sectoare de activitate, unități sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore, cu condiția ca urata zilnică a timpului de muncă de 12 ore să fie urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore", astfel încât în cadrul unei săptămâni să nu se depășească 40 de ore de muncă.
Prin urmare, indiferent de faptul că angajatul lucrează 8 sau 12 ore, legiuitorul a stabilit că acesta se află în program normal de lucru, câtă vreme nu depășește 40 de ore de muncă pe săptămână și o medie de 168 - 176 de ore pe lună.
Instanța arată că în cauză nu se poate reține că reclamantul presta ore suplimentare raportat la programul zilnic, întrucât programul efectiv de lucru al reclamantului nu era un program obișnuit de lucru în sensul art. 109 din Codul Muncii, ci un program neregulat cu prestarea activității în mare parte în ture, dar și în afara programului 24/48 ore.
Ca urmare, existența unor ore suplimentare nu se poate reține decât în măsura în care se depășește timpul de muncă de 40 de ore săptămânal și media de 168-176 ore lunar, prin raportare atât la fișele lunare de pontaj, cât și la statele de plată aferente perioadei în litigiu.
Prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză și care s-a bazat tocmai pe corelarea pontajelor și a statelor de plată aflate și la dosar,s-a stabilit că în perioada 01.02.2007-01.02.2008 reclamantul a fost prezent în unitate un număr de 2.712 ore, fiindu-i plătite doar 1.856 ore.
Cum cele 2.712 ore lucrate de reclamant se reflectă în fișele de pontaj depuse la dosar de unitatea angajatoare, iar cele 1.856 ore plătite corespund exact programului normal de lucru stabilit prin contractul de angajare, rezultă că 856 sunt ore suplimentare în privința cărora sunt aplicabile prevederile art.119-120 Codul muncii.
Reclamantul nu a beneficiat de ore libere în compensarea orelor suplimentare, astfel că în temeiul art.120 alin.1 Codul muncii reclamantul este îndreptățit să fie remunerat pentru munca suplimentară prestată.
Principala critică a pârâtului față de concluziile raportului de expertiză s-a concentrat asupra modului de stabilire a orelor suplimentareefectivprestate, susținându-se în acest context că deși reclamantul a fost prezent în cadrul unității un număr de 2.712 ore, în realitate din cele 24 de ore de serviciu 6 erau destinate odihnei, doar 18 fiind considerate lucrate.
Tribunalul a reținut că în mod corect expertul contabil a calculat numărul orelor de muncă pentru care reclamantul trebuie să fie plătit ca fiind totalul orelor în care reclamantul a fost prezent în unitate în intervalul 01.02.2007-01.02.2008, rezultând un total al orelor suplimentare de 856.Din acest total, expertul a apreciat că un număr de 840 de ore sunt ore de noapte, efectuate în timpul serviciului de pază și ca fochist la centrala termică, pentru aceste ore reclamantul nefiind plătit.
S-a mai reținut că din totalul de 840 ore de noapte calculate de către expert, 416 au fost în realitate plătite de pârât cu sporul de 25 % aferent, astfel că doar diferența de 424 ore urmează a fi considerate ore de noapte neplătite. Aceste ore de noapte, deși s-au desfășurat în cadrul serviciului de ture prestat în fapt de către reclamant, se impun a fi remunerate prin adăugarea sporului la salariu, în condițiile în care programul de lucru înscris în contractul de angajare prevedea o altă durată a timpului de muncă.
În ce privește stabilirea valorii orelor de lucru suplimentare, calculul efectuat de către expert, în sensul includerii și a sporurilor de confidențialitate,de izolare, de radiație și de clasă, este unul corect, întrucât în solda lunară, ce constituie elementul de referință, sunt incluse potrivit art.3 din Legea 138/1999, doar gradațiile de 30% și indemnizațiile de dispozitiv de 25%, toate celelalte sporuri urmând a fi adăugate.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere valoarea unei ore de noapte de 8,59 lei și a unei ore de zi de 6,87 lei, astfel cum s-a determinat prin raportul de expertiză, instanța a reținut că reclamantul este îndreptățit la plata sumei totale de 3.752,08 lei, reprezentând contravaloarea orelor suplimentare prestate în perioada 01.02.2007-01.02.2008 și neplătite de către angajator.
Capătul de cerere referitor la plata daunelor morale a fost respins deoarece reclamantul era ținut ca în temeiul art.269 Codul muncii, să facă dovada prejudiciului moral ce i-a fost cauzat prin fapta culpabilă a angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Toate activitățile pentru care reclamantul a fost solicitat s-au încadrat în fișa postului, anexă a contractului de angajare, precum și în programul zilnic al unității militare al cărui regulament de ordine interioară era obligatoriu pentru reclamant. În aceste condiții, nu se poate reține că pentru expunerea la o serie de riscuri pe care condițiile de muncă le implicau în mod necondiționat, reclamantul poate pretinde acordarea de despăgubiri, câtă vreme acest risc potențial nu s-a concretizat într-o atingere efectivă a unei valori nepatrimoniale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți.
Recurentul reclamant arată că în mod greșit instanța de fond a stabilit ca din totalul de 840 de ore de noapte, numai 424 sunt ore de noapte neplătite, confundând acest spor cu cel de centrala.
S-a omis acordarea celor 16 ore suplimentare de zi,cu toate ca expertul menționează în raportul de expertiza ca totalul orelor suplimentare este de 856 din care 840 sunt ore de noapte. Rezulta ca diferența de 16 ore reprezintă ore efectuate în afara programului de lucru, pe timp de zi.
Greșit a fost respinsă și cererea privind plata daunelor morale deoarece s-a dovedit cu martori ca unitatea pârâta îl supunea la munci care nu aveau legătură cu funcția și atribuțiile din fișa postului.
În ce privește cheltuielile de judecata, recurentul pretinde plata integrală a acestora, conform chitanțelor depuse la dosar arătând că instanța nu a motivat de ce au fost reduse cheltuielile de judecată.
II. Recurentul pârât Ministerul Apărării Naționale, a formulat critici cu privire la acele dispoziții din hotărâre care obliga unitatea la plata orelor suplimentare conform unui raport de expertiza care, în opinia recurentului, este greșit întocmit.
Astfel, expertul și instanța ar fi trebuit să rețină că, din totalul de ore lucrate suplimentar pe parcursul unui an de zile(856 ore), doar o parte au fost prestate în calitate de centralist termic iar în restul de timp, reclamantul a efectuat serviciul de pază.
Pentru perioada în care a desfășurat serviciu în calitate de centralist termic(lunile februarie, martie, aprilie, mai, decembrie 2007 și ianuarie 2008), reclamantul și-a primit drepturile bănești legale reprezentând sporul de 25% pentru orele de noapte lucrate.
Aceasta înseamnă că, deși în lunile respective reclamantul a prestat un număr de ore de muncă mai mare(ceea ce înseamnă atât ore de zi cât și ore de noapte), doar orele de zi nu au fost plătite, cele de noapte fiind plătite.
În cealaltă parte a perioadei 01.02.2007 - 31.02.2008 reclamantul a desfășurat program "24 ore lucrate și 48 ore liber", efectuând serviciul de pază(care este integrat serviciului de zi) și nu cel de centralist termic, deoarece în perioada de vară centrala termică nu a funcționat.
Nelegal a stabilit instanța că este corectă modalitatea prin care expertul a inclus în valoarea orelor suplimentare, sporurile de confidențialitate, de izolare, de radiații și de specialist de clasă.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, Curtea constata ca în cauza sunt incidente dispozițiile art. 312 alin.5 cod procedură civilă care impun casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanța.
Conform raportului de expertiza efectuat în cauza, reclamantul a efectuat în perioada 01.02.2007-01.02.2008, un număr de 840 ore de noapte pentru care unitatea nu a acordat sporul de noapte de 25%.
În realitate, din calculul efectuat de expert rezulta ca suma de 7.325,52 lei este compusa din valoarea nominala a celor 840 de ore lucrate în regim normal( care include toate sporurile prevăzute în CCM) la care se adaugă sporul de noapte de 25%.
Prin urmare, deși expertul afirmă că "nu s-a plătit sporul de noapte" pentru cele 840 de ore, în concluziile raportului se stabilește ca pârâta nu a plătit absolut deloc orele suplimentare efectuate de reclamant.
Instanța de fond a luat în calcul acest raport de expertiză insă, verificând statele de plata a constatat ca reclamantul a beneficiat de plata unui număr de 416 ore pentru care s-a achitat sporul de noapte, rămânând 424 de ore neplătite, care au fost efectuate în cadrul serviciului de paza, în afara programului de lucru de 8 ore, înscris în contractul de angajare.
S-a apreciat că și calculul acestor ore suplimentare este corect realizat de către expert deoarece o oră suplimentară lucrată pe timp de noapte trebuie să cuprindă toate sporurile aferente soldei lunare conform art. 3 din legea nr. 138/1999.
Potrivit acestui text de lege, "cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv.
Art. 27 din legea nr. 138/1999 stabilește că: " dispozițiile legale prin care sunt stabilite sporuri pentru condiții periculoase sau vătămătoare, pentru activități care solicită o încordare psihică foarte ridicată sau care se desfășoară în condiții deosebite de muncă, pentru condiții grele de muncă, pentru activitatea desfășuratăîn schimb de noapte, precum și alte reglementări se aplică și personalului militar care se află în situații similare, cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale. Normele de aplicare se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale.
În Ordinul Ministrului Apărării nr. 42/27.04.2000 se prevede la art. 8 că "durata efectuării serviciului de pază sau de intervenție pentru toate categoriile de personal este de 24 de ore. Durata continuă în serviciu a unui militar din pază este de cel mult 3 zile iar numirea ulterioară în același serviciu se poate face după minimum 2 zile."
Din fișele de pontaj depuse la instanța de fond, rezultă că reclamantul a fost planificat să execute și serviciu de pază în ture de 24 de ore după care dispunea de timp liber 48 de ore.
Sunt și perioade în care este combinat programul de 24 ore de pază cu cele de 8 ore, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă.
Nu rezultă din raportul de expertiză în ce proporție orele suplimentare efectuate de reclamant au fost compensate cu timp liber, câte ore suplimentare s-au plătit, în ce perioadă și câte ore suplimentare-efectuate pe timp de zi sau de noapte - au rămas neplătite.
Acest lucru este important pentru soluționarea cauzei mai ales că, se face referire în raportul de expertiză la faptul că unitatea nu a plătit sporul de noapte pentru cele 840 de ore suplimentare dar suma ce rămâne de achitat reprezintă c/val. orelor efectuate ca atare, nu numai a sporului de noapte de 25%.
Prin urmare, în cauză se impune a fi refăcuta expertiza și cuantificate drepturile pretinse de reclamant nu numai prin raportare la contractul individual de muncă în care se prevede un program de lucru de 8 ore/zi ci și în funcție de disp. Legii 138/1999, Ordinul Ministerului Apărării și Regulamentului intern având în vedere ca deși funcția ocupată de reclamant este cea de electromecanic, totuși în contractul de angajare se face mențiunea că acesta este "soldat voluntar".
Întrucât ambele recursuri cuprind critici referitoare la "orele suplimentare " urmează a fi admise ambele recursuri și casată sentința recurată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia reluării judecății, instanța va avea în vedere și criticile părților expuse cu ocazia declarării recursului deoarece aceste critici fac referire inclusiv la raportul de expertiză ce se impune a fi refăcut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile formulate de reclamantul, domiciliat în com. sat,-, județul C, și de către pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în B,--5, sectorul 5, în calitate de reprezentant legal al recurentei pârâte UM 01853, împotriva sentinței civile nr.900/28.08.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.01.2020.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red. Jud. /10.02.2010
- gref.-
4 ex./15.02.2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
Prin decizia 48/CM/25.01.2010 Curtea de Apel Constanțaa admis recursurile civile formulate de reclamantul și de către pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, în calitate de reprezentant legal al recurentei pârâte UM 01853, împotriva sentinței civile nr.900/28.08.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța.
Urmare a deciziei pronunțate vă înaintăm dosarul nr- al Curții de Apel Constanța, având ______file și care are atașat dosarul cu același număr al Tribunalului Constanța.
Președinte complet,
- -
Grefier,
- -
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
