Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 481/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
R OMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.481
Ședința publică din data de 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC ""SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.339 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,-, -.4,.14, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale din 08.04.2008, pentru intimata-reclamantă avocat din Baroul Prahova potrivit împuternicirii avocațiale din 03.04.2008.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimatei-reclamante s-a depus întâmpinare, în dublu exemplar, și împuternicirea avocațială din 03.04.2008 a doamnei avocat din Baroul Prahova.
Curtea comunică recurentei-pârâte un exemplar al întâmpinării formulată de intimata-reclamantă.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC ""SA depune la dosar adresa nr.2919/12.11.2007, înscris ce a fost depus și la instanța de fond. Declară că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și alte cereri nu mai are de formulat, solicitând acordarea cuvântului în fond.
Avocat pentru intimata-reclamantă învederează că are cunoștință de înscrisul depus de recurentă, alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC ""SA avocat solicită în principal admiterea recursului, modificare în tot a hotărârii atacate și admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune a intimatei-reclamante.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificare în tot a hotărârii atacate, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Dacă instanța va trece peste aceste susțineri solicită, în al doilea subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, urmând ca pârâta să fie obligată să plătească intimatei suma ce reprezintă salariul de bază mediu comunicat de Departamentul Resurse Umane prin adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de Direcția de Corporative - Juridic din cadrul SC ""SA. Cheltuielile de judecată urmează să fie solicitate separat.
Având cuvântul în fond pentru intimata-reclamantă, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depuse la dosar.
Cu privire la primul motiv de recurs vizând excepția prescripției dreptului la acțiune, solicită în temeiul art.283 lit.c și art.155 din Codul muncii respingerea acesteia ca neîntemeiată, deoarece obiectul cererii de chemare în judecată vizează un conflict individual de muncă determinat de neexecutarea de către recurentă a Contractului individual de muncă, iar față de această împrejurare termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani.
Susținerea recurentei-pârâtă, potrivit căreia drepturile salariale suplimentare s-au introdus în salariul de bază lunar este, întrucât recurenta nu a prezentat nicio dovadă în acest sens și solicită înlăturarea acesteia.
Referitor la adresa nr.2919/12.11.2007 arată că nu este un înscris valid din punct de vedere juridic,care să producă efecte juridice către terți, deoarece salariile de bază medii menționate în această adresă sunt stabilite în mod unilateral de recurentă în timpul soluționării litigiului, nu reprezintă voința comună a părților, respectiv patronat și sindicat și este semnată de o persoană care nu are calitatea de angajare a societății față de terți, astfel cum prevăd dispozițiile art.1432alin.4 din Legea societăților comerciale nr.31/1990.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit motivelor detaliate pe larg în conținutul întâmpinării, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC ""SA B, solicitând instanței caprin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 9330 lei reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate, pe perioada 2004 - 2005 și 533,52 lei daune beneficiu de care a fost lipsită prin neplata la timp a sumei în raport de indicele de inflație și 459,97 lei dobânda legală.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a fost salariata pârâtei în temeiul contractului individual de muncă în cadrul Sucursalei până în septembrie 2007, pentru munca prestată primind lunar un salariu conform contractului individual de muncă pe durată nedeterminată.
S-a mai susținut de către reclamantă că pe lângă salariul de bază de care a beneficiat în conformitate cu prevederile Contractului Individual de muncă trebuia să beneficieze și de drepturi salariale suplimentare.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar Contractul Colectiv de muncă pe anul 2004, Contractul Colectiv de muncă pe anul 2006, adresele nr.562/2004, 405/2005, 1990/2006, 797/2007, calculul sumelor în raport cu indicele de inflație, decizia de încetare a contractului de muncă nr.5209/2005 și copia carnetului de muncă.
Pârâta SC ""SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune susținând că potrivit art.283 alin.1 din Codul muncii cererea trebuia formulată în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării Contractului Colectiv de muncă ori a unei clauze a acestuia.
Pârâta a depus la dosar adresa nr.429/2007.
Precizând acțiunea reclamanta a susținut că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 9330 lei reprezentând prime de Paște și C pe perioada 2004 - 2007, 533,52 lei daune și dobânzi legale de 454,97 lei.
Prin sentința civilă nr.339/04.02.2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare,ca neîntemeiată, a admis acțiunea precizată în parte formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC ""SA, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 9330 lei reprezentând drepturi salariale, prime de C pe anii 2004 - 2006, prime de Paște pe anii 2004- 2007, sume ce se vor reactualiza conform indicelui de inflație de la data scadenței și până la data plății efective, obligând totodată pârâta la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeași sentință s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut următoarele:
Conform art.283 lit.c din Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajat, sau în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit alin.1 lit.c, în cazul neexecutării Contractului colectiv de muncă ori a unei clauze ale acestuia.
S-a reținut că reclamanta a solicita plata unor drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004 și 2005, susținând că acestea erau prevăzute în Contractul colectiv de muncă, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii referitoare la termenul de prescripției de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
A fost înlăturată susținerea intimatei conform căreia termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiunii, întrucât prin cererea formulată reclamanta nu a invocat neexecutarea Contractului colectiv de muncă.
Față de aceste considerente, tribunalul a constatat că acțiunea introdusă la 05.11.2007, referitoare la neacordarea unor drepturi salariale restante cuvenite pe anii 2004 - 2005, a fost promovată în cadrul termenului de prescripției de 3 ani, urmând ca în bazaart.137 Cod procedură civilă să se respingă excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanta a fost încadrată la societatea pârâtă până în luna septembrie 2007, iar pentru munca prestată a primit lunar un salariu conform contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată.
Potrivit înscrisurilor depuse în cauză, Contractele colective de muncă pe societate negociate și aplicabile la nivelul SNP SA pe anii 2004, 2005, 2006 au menținut dispozițiile art.168 alin.1, alin.2 al acestui articol fiind însă modificat în formă în anul 2003, suplimentările salariale de la alin 1 fiind incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art.168 din Contractul Colectiv de muncă pârâta nu a mai acordat reclamantei în cursul anilor 2004 și 2005 suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006, se poate aprecia că părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004 - 2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Întrucât pârâta nu a îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și nu a achitat reclamantei suplimentările salariale de C și Paște pentru anii 2004, 2005, tribunalul a admis acțiunea precizată, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 9330 lei reprezentând prime de C pe anii 2004 - 2006 și prime de Paște pe anii 2004 - 2007, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflației la data scadenței până la plata efectivă, respingând capătul de cerere privind plata dobânzilor ca neîntemeiat.
În baza art.274 Cod procedură civilă, față de culpa procesuală a pârâtei a fost obligată să plătească reclamantei suma de 200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva sentinței instanței de fond pârâta SC SA formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, se susține că în mod greșit instanța de fond a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de recurentă, arătându-se că în speță sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit. Codul muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.168 Codul muncii, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamantei este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul muncii și nu art.283 alin.1 lit. Codul muncii, după cum greșit a considerat instanța de fond.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2005, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamanta necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatei-reclamante, care în toată perioada 2004-2006 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că aceasta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
Se mai învederează că deși valoarea suplimentării solicitate este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, instanța a admis acțiunea în care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii prevăzute în CCM, dar pentru situații diferite, recurenta emițând o notă în care au fost arătate salariile de bază medii pentru fiecare an în parte începând cu anul 2003 și până în anul 2007, după cum în alte cauze similare s-a efectuat o expertiză salarizare prin care s-a stabilit că salariul mediu brut este un alt salariu decât salariul de bază mediu.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării recurentei la plata către intimată a primelor pe perioada în discuție în cauză, stabilite în raport de salariul de bază mediu la nivel de societate, ce rezultă din adresa nr.6576/12.11.2007 a SC SA, înregistrată la Direcția Corporative - Juridic sub nr.2919/12.11.2007.
În recurs au fost depuse la dosar, în copie, o serie de înscrisuri din partea recurentei.
Intimata-reclamantă, legal citată, a formulat întâmpinare, iar la termenul din data de 8 aprilie 2008 reprezentată de apărător a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii soluției instanței de fond ca legală și temeinică, depunând la dosar și concluzii scrise.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă de către prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă.
Conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2006, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunea reclamantei trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004- 2006, de Paște 2004 - 2007, au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006, 2007 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 - 2007 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 - 2006, de Paște 2004 - 2007, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, ar fi fost acordate reclamantei prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamantei a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata către reclamant a unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită acestuia conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, prevede dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Suma de 9330 lei pentru reclamantă stabilită de prima instanță drept obligație de plată în sarcina recurentei pârâte reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C și Paște pentru anii 2004 - 2007 au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003, 313/2005 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, înscrisuri de care s-a prevalat intimata-reclamantă, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003, 01.01.2005.
Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004, 2005, 2006.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SC, depusă în copie, de către recurenta-pârâtă, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, reieșind un cuantum de 681 lei pentru luna martie 2003, 685 lei pentru luna noiembrie 2003, 790 lei pentru luna martie 2004, 799 lei pentru luna noiembrie 2004, de 850 lei pentru luna aprilie 2005, 927 lei pentru luna noiembrie 2005, 1047 pentru luna martie 2006, 1160 pentru luna noiembrie 2006, 1260 pentru luna martie 2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă din adresa societății-recurente nr.2919/12.11.2007, depusă în copie la dosar, în recurs.
În consecință, în raport considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. va modifica sentința primei instanțe în sensul reducerii cuantumului sumei acordate reclamantei de la 9330 la 6043 lei, reprezentând prime: C 2004 - 799 lei; C 2005 - 927 lei; C 2006 - 1160 lei; Paște 2005 - 850 lei; Paște 2006 - 1047 lei și Paște 2007 - 1260 lei, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume la plata efectivă a fiecărei sume, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de declarat de pârâta SC "" SA, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 339 din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,-, -.4,.14, județul P și în consecință:
Modifică sentința primei instanțe în sensul reducerii cuantumului sumei acordate reclamantei de la 9330 la 6043 lei, reprezentând prime: C 2004 - 799 lei; C 2005 - 927 lei; C 2006 - 1160 lei; Paște 2005 - 850 lei; Paște 2006 - 1047 lei și Paște 2007 - 1260 lei, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume la plata efectivă a fiecărei sume.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi 08.04.2008 în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
--- - - - - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored. 3ex./08.05.2008
/
dos.fond - Trib.
jud.fond
-
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
