Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 482/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
R OMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.482
Ședința publică din data de 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC ""SA, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.73 din 8 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G domiciliați în P,-,. 3 D,.A,. 6,. 26, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale din 08.04.2008, intimatul-reclamant G, personal și asistat de avocat din Baroul Prahova, potrivit contractului de asistență judiciară nr. 40/2008, pentru intimata-reclamantă, avocat, potrivit aceleiași împuterniciri avocațiale.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC "" SA depune la dosar adresa nr. 2919/12.11.2007, înscris ce a fost depus și la instanța de fond. Declară că alte cereri nu mai are de formulat, solicitând acordarea cuvântului în fond.
Avocat pentru intimații-reclamanți învederează că are cunoștință de înscrisul depus de recurentă, alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC "" SA avocat solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune a intimatei-reclamante.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificare în tot a hotărârii atacate, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Dacă instanța va trece peste aceste susțineri solicită, în al doilea subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, urmând ca pârâta să fie obligată să plătească intimatei suma ce reprezintă salariul de bază mediu comunicat de Departamentul Resurse Umane prin adresa nr. 2919/12.11.2007 emisă de Direcția de Corporative - Juridic din cadrul SC ""SA. Cheltuielile de judecată urmează să fie solicitate separat.
Având cuvântul în fond pentru intimații-reclamanți, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la primul motiv de recurs vizând excepția prescripției dreptului la acțiune, solicită, în temeiul art. 283 lit. c și art. 155 din Codul muncii respingerea acesteia ca neîntemeiată, deoarece obiectul cererii de chemare în judecată vizează un conflict individual de muncă determinat de neexecutarea de către recurentă a Contractului individual de muncă, iar față de această împrejurare termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani.
Susținerea recurentei-pârâte, potrivit căreia drepturile salariale suplimentare s-au introdus în salariul de bază lunar este, întrucât recurenta nu a prezentat nicio dovadă în acest sens și solicită înlăturarea acesteia.
Referitor la adresa nr. 2919/12.11.2007 arată că nu este un înscris valid din punct de vedere juridic care să producă efecte juridice către terți, deoarece salariile de bază medii menționate în această adresă sunt stabilite în mod unilateral de recurentă în timpul soluționării litigiului, nu reprezintă voința comună a părților.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamanții și G au chemat în judecată pe pârâta SC ""SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paște și de C, sumele urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, pe lângă salariul de bază, reclamanții urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art.168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare pârâta datorează reclamanților și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că pentru anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
Ulterior, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune susținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Prin sentința civilă nr. 73 din 8 ianuarie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții și G, în contradictoriu cu pârâta SC "" SA, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 5630 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare
sărbătorilor de C pentru anii 2004, 2005, 2006 și Paște pentru anii 2005 - 2006, sume ce se vor actualiza în raport de coeficientul de inflație la data plății efective, iar reclamantului G suma de 3360 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paște pentru anul 2005 și C 2004- 2005, sume ce se vor actualiza la data plății efective, obligând totodată pârâta să plătească reclamanților suma de 600 lei cheltuieli de judecată (câte 300 lei pentru fiecare).
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește la art.168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, iar la alin.2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii următori contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicate la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006 au menținut alin.1 al art.168, iar aliniatul 2 face referire tot la faptul că aceste drepturi pentru anul 2003 au fost incluse în salariu.
Instanța a apreciat că nu se impune efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate pentru a verifica dacă drepturile solicitate au fost incluse în salariu față de exprimarea fără echivoc din contractele colective aferente anilor 2004 - 2007 din care rezultă că numai pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariu.
De asemenea, instanța a apreciat că nu se impune efectuarea expertizei pentru a se stabili un salariu mediu la nivel de societate întrucât nu intră în atribuțiile expertului să precizeze acest salariu mediu, care a fost stabilit în urma negocierilor dintre conducerea societății și sindicat, fiind cel menționat în adresele nr.1225/16.05.2006, nr.1666/25.03.2003, nr.655/25.01.2005, neputând fi luat în considerare un alt salariu mediu stabilit ulterior de către pârâtă, după declanșarea litigiilor privind plata acestor suplimentări salariale.
Rezultă, așadar, că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP SA pentru anii 2004, 2005, 2006, au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 a art.168 din Contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, 2006, 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Prin urmare, instanța a admis acțiunea obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 5630 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anii 2004, 2005 și Paște pentru anii 2005, 2006 sumă actualizată în funcție de rata inflației și lui G suma de 3360 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paște pentru anul 2005 și C 2004, 2005, sume ce se vor actualiza la data plății efective.
În baza art.274 Cod procedură civilă a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 600 lei cheltuieli de judecată (câte 300 lei pentru fiecare) reprezentând onorariu apărătorului.
Împotriva sentinței instanței de fond pârâta SC SA formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, se susține că, instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de recurentă, arătându-se că, în speță, sunt
aplicabile disp. art. 283 alin.1 lit. Codul muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 168 Codul muncii, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamanților este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art. 283 alin.1 lit. e Codul muncii și nu art. 283 alin.1 lit. Codul muncii, după cum greșit a considerat instanța de fond.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2005, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin. 2 al art. 168, reclamanții necontestând că în anul 2003 au primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimaților-reclamanți, care în toată perioada 2004-2006 nu au spus nimic despre faptul că nu și-au primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că aceștia cunoșteau că și-au primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
Se mai învederează că, deși valoarea suplimentării solicitate este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, instanța a admis acțiunea în care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii prevăzute în CCM, dar pentru situații diferite, recurenta emițând o notă în care au fost arătate salariile de bază medii pentru fiecare an în parte începând cu anul 2003 și până în anul 2007, după cum în alte cauze similare s-a efectuat o expertiză salarizare prin care s-a stabilit că salariul mediu brut este un alt salariu decât salariul de bază mediu.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării recurentei la plata către intimată a primelor pe perioada în cauză, stabilite în raport de salariul de bază
mediu la nivel de societate, ce rezultă din adresa nr. 6576/12.11.2007 a SC SA, înregistrată la Direcția Corporative - Juridic sub nr. 2919/12.11.2007.
În recurs au fost depuse la dosar, în copie, o serie de înscrisuri din partea recurentei.
Intimații-reclamanți, legal citați, nu au formulat întâmpinare, dar la termenul din data de 8 aprilie 2008 reprezentați de apărător au solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii soluției instanței de fond ca legală și temeinică.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă de către prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă.
Conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2006, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunea reclamanților trebuie respinsă întrucât primele de C și Paști pentru anii 2004 - 2006 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, 2005, 2006.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006, s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005 s-a stipulat la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele
respective privind includerea și în anii 2004 - 2007 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 - 2006, de Paște 2004 - 2007, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul de bază ale acestora pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamanților a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata către reclamanți a unor sume de bani mai mare decât cele cuvenite acestora conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, prevede dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Sumele de 5630 lei pentru reclamanta și 3360 pentru reclamantul G stabilite de prima instanță drept obligație de plată în sarcina recurentei pârâte reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C și Paște pentru anii 2004 - 2006 au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1225/2006, 1666/2003, 655/2005 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, înscrisuri de care s-au prevalat intimații-reclamanți, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003, 01.01.2005.
Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004, 2005, 2006.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SC, depusă în copie, de către recurenta-pârâtă, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, reieșind un cuantum de 681 lei pentru luna martie 2003, 685 lei pentru luna noiembrie 2003, 790 lei pentru luna martie 2004, 799 lei pentru luna noiembrie 2004, de 850 lei pentru luna aprilie 2005, 927 lei pentru luna noiembrie 2005, 1047 pentru luna martie 2006, 1160 pentru luna noiembrie 2006, 1260 pentru luna martie 2007, algoritmul de calcul avut în vedere de
recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă din adresa societății-recurente nr.2919/12.11.2007, depusă în copie la dosar, în recurs.
În consecință, în raport considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. va modifica sentința primei instanțe în sensul reducerii cuantumului sumelor acordate reclamanților, astfel: pentru reclamanta de la 5630 lei, la 3623 lei reprezentând: primă C 2004 - 799 lei; C 2005 - 927 lei; Paște 2005 - 850 lei și Paște 2006 - 1047 lei iar pentru reclamantul G de la 3360 lei, la 2439 lei, reprezentând: primă Paște 2004 - 790 lei; Paște 2005 - 850 lei și C 2004 - 799 lei, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume la plata efectivă a fiecărei sume, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de declarat de pârâta SC "" SA, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 73 din 8 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G domiciliați în P, dul B, nr.20,.3 D,.A,.6,.26, județul P, și în consecință:
Modifică sentința instanței de fond în sensul reducerii cuantumului sumelor acordate reclamanților, astfel:
- pentru reclamanta de la 5630 lei, la 3623 lei reprezentând: primă C 2004 - 799 lei; C 2005 - 927 lei; Paște 2005 - 850 lei și Paști 2006 - 1047 lei;
- pentru reclamantul G de la 3360 lei, la 2439 lei, reprezentând: primă Paște 2004 - 790 lei; Paște 2005 - 850 lei și C 2004 - 799 lei, ambele sume urmând a fi actualizate cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă a acestora.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi 08.04.2008 în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
--- - - - - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored. 3ex./10.04.2008
/
dos.fond - Trib.
jud.fond
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
