Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 488/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 488
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Vîlcu
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Brașov, Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Brașov împotriva sentinței civile nr. 1063 din 3 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil mr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr.1063/2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, a fost admisă excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, pentru perioada 01.10.2000-02.04.2005.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Tribunalul Brașov.
A fost respinsă excepția lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei si Finanțelor.
A fost admisă in parte acțiunea formulata de reclamanta, in contradictoriu cu paratii Tribunalul B, Curtea de Apel B, Ministerul Justitiei si Ministerul Economiei si Finantelor.
Au fost obligați paratii Tribunalul B,Curtea de Apel B si Ministerul Justitiei sa calculeze si sa plateasca reclamantei drepturile salariale echivalente cu sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% din indemnizația de bază brută lunară,incepand cu data de 03.04.2005 si pana la data ramanerii irevocabile a prezentei sentinte,precum si in continuare.
Au fost obligați paratii Tribunalul B,Curtea de Apel B si Ministerul Justitiei sa calculeze si sa plateasca reclamantei sumele reprezentand actualizarea sporului mentionat anterior,cu indicele de inflatie si dobanda legala la data platii efective.
A fost obligată parata Curtea de Apel B sa efectueze cuvenitele mentiuni in carnetul de munca ale reclamantei.
A fost obligat paratul Ministerul Economiei si Finantelor sa aloce fondurile de bani necesare achitarii drepturilor banesti actualizate,mentionate anterior.
A fost respinsă cererea reclamantei pentru perioada 01.10.2000-02.04.2005,ca prescrisa.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.137 alin.1 proc.civ. instanța urmează să se pronunțe mai întâi asupra exceptiilor invocate in cauza.
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Tribunalul B va fi respinsa,deoarece reclamanta a indeplinit functia de judecator in cadrul Judecatoriei Rupea,precum si in cadrul Judecatoriei B,pe toata perioada solicitata prin actiune,asa cum rezulta din carnetul de munca al acesteia.(filele 23-30)
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B,in calitate de mandatara, instanța constată că potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pe perioada 01.10.2000-02.04.2005 este întemeiata, urmând a fi admisa, având in vedere prevederile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958,coroborate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din același act normativ,potrivit carora dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani.
Potrivit disp. art. 47 din Legea 50/1996, republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr.50/1996.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO," " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Caracterizat în mod indubitabil printr-o valoare economică, sporul de risc si suprasolicitare nervoasa constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului,alături de alte asemenea "bunuri" potrivit practicii (pensia, acțiunile, părțile sociale).
Pretențiile reclamantei se bazează pe un serviciu deja prestat,ele constituind "un bun" în sensul practicii,așa cum rezultă si din Hotărârea Van Marle împotriva Olandei din data de 26.06.1986.
In concluzie,dreptul de proprietate invocat de reclamanta se analizează ca o valoare patrimonială (ansamblu de interese care decurg din ansamblul raporturilor cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească ), deci un bun în sensul primei fraze a art.1.
Proprietatea asupra acestui bun conferă dreptul reclamantei de a nu fi lipsiti de el în mod nejustificat,din perspectiva art. 44 din Constituția României coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Măsura eliminării sporului de risc si suprasolicitare nervoasa pentru magistrați si personalul auxiliar de specialitate nu se justifică,întrucât limitarea drepturilor nu era " necesară într-o societate democratică, pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri ".
Acest act internațional ratificat de România nu prevede limitări ale dreptului reclamat decât în condiții speciale, ce nu sunt întrunite în speță, astfel incat, in baza art. 20 al.2 din Constituția României,devin aplicabile dispozițiile art. art.1 din Protocolul aditional nr.1 la CEDO,ca fiind mai favorabile decât legislația internă.
In concluzie,prin abrogarea art. 47 din Legea 50/1996,a fost incalcat dreptul reclamantei la bun,acesta constând in contravaloarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica.
De asemenea,dreptul la sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica in procent de 50% din indemnizația de încadrare bruta lunara a fost recunoscut de Inalta C de Casatie si Justitie,prin Decizia in interesul legii nr.21/2008,obligatorie pentru instantele judecatoresti,care constata urmatoarele:" judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Față de considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, instanța a apreciat ca acțiunea reclamantei este pe deplin justificata,astfel că a fi a admis-o in parte.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ministerul Justiției critică sentința pentru faptul că din interpretarea dispozițiilor legale rezultă că reclamantul, pretins creditor al unei obligații având drept obiect o sumă de bani nu poate pretinde drept echivalent al presupusului "prejudiciu încercat prin întârzierea la executare" decât dobânda stabilită de lege, aceasta fiind datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată, dată de la care Ministerul Justiției și Libertăților a fost pus în întârziere cu privire la obligația de executat.
Referitor la recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant legal Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sentința este criticată pentru faptul că instanța de fond a respins în mod eronat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia. În apărarea intereselor Ministerul Economiei și Finanțelor acesta invocă în cauză excepția lipsei calității procesuale pasive a sa.
Învederează că Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite, așa cum este Ministrul Justiției, dar nu poate fi obligat la plata drepturilor de natură salarială pentru angajații altor instituții.
În mod nelegal, instanța a admis acțiunea. Sporurile, adaosurile la salariul de bază, aplicabile oricărei persoane care desfășoară o activitate remunerată se stabilesc și se acordă exclusiv așa cum prevede legea.
În mod greșit instanța de fond a dispus obligarea recurentului pârât la plata către intimatul reclamant și a dobânzii legale aferente sumelor cuvenite, Ministerul Economiei și Finanțelor neputând să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără baza legală pentru respectiva cheltuială.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Tribunalul Brașov, se invocă excepția lipsei calității sale procesuale pentru perioada în care intimata reclamantă nu a avut calitatea de magistrat la instanțele din raza de competență a Tribunalului Brașov. Consideră că în speță, culpa Tribunalului Brașov nu poate fi reținută deoarece, acesta, în calitatea sa de ordonator terțiar de credite, nu putea aloca fonduri de natura celor solicitate în acțiune.
Potrivit art. 4t din Legea nr. 50/1996, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de 50% din salariul de bază brut lunar".
În prezent salarizarea magistraților se face în baza dispozițiilor cuprinse în OUG 27/2006, care deși abrogă în totalitate dispozițiile OUG 177/2002, nu cuprinde în nici unul dintre articolele sale dispoziții referitoare la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și nici cu privire la acordarea lui în baza Legii nr. 50/1996.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta Curtea de Apel Brașov, sentința este criticată pentru faptul că actuala lege de salarizare a magistraților este OUG nr. -, aprobată prin Legea nr. 45/2007, această normă legală necuprinzând în nici unul din articolele sale dispoziții referitoare la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru viitor.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza disp. aret. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a Tribunalului Brașov, motivată pe faptul că reclamanta nu a desfășurat activitate de magistrat la instanțele din raza de competență a Tribunalului Brașov, trebuie subliniat faptul că recurenta avea obligația să precizeze și să dovedească în același timp, perioadele exacte, în care reclamanta a avut sau nu raporturi de muncă cu alte judecătorii din țară. Verificând sentința de fond se constată că prima instanță a avut în vedere doar perioada în care reclamanta a fost încadrat ca judecător la Judecătoria Brașov, pretențiile fiind corect admite.
Comparând mențiunile din carnetul de muncă perioada pentru care au fost admise pretențiile reclamantei se constată că sentința este corectă.Pretențiile reclamantei au fost soluționate corect, respectându-se și dispozițiile Decretului-lege 167/1958 instanța de fond respingând ca prescrise pretențiile pentru perioada 1.11.2000-11.11.2004.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, referitor la critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamantă și prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins.
În ceea ce privește restul criticilor din toate recursurile, care vizează fondul cauzei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, iar prima instanță în mod corecta a admis acțiunea.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu disp. art. 329 al 4 teza finală, conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, ținând cont și de momentul în care s-a pronunțat această decizie de recurs în interesul legii, respectiv în cursul soluționării recursului, înainte de încheierea dezbaterilor soluția ÎCCJ fiind obligatorie, se va aprecia, că în mod corect pretențiile reclamantei au fost admise, astfel că restul criticilor din recursuri sunt nefondate, urmând în consecință să fie respinse.
Criticile recurentului cu privire la acordarea simultană atât a actualizărilor cât și a dobânzii legale pentru același debit, nu pot fi primite.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește critica referitoare la data de la care curge dobânda, instanța constată că în materia obligațiilor extracontractuale cum este cazul în speță părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu este imperativă astfel că această dobândă curge de drept ( și - Teoria generală a obligațiilor).
Pentru toate aceste considerente, cu opinie majoritară, curtea va respinge recursurile formulate și va menține sentința atacată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov împotriva sentinței civile nr. 1063/30.05.2008 a Tribunalului Brașov pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR.
- - - -
Grefier,
- -
Red. CJ - 22.05.09
Dact. GG - 4.06.09
2 ex.
Președinte:Ligia VîlcuJudecători:Ligia Vîlcu, Camelia Juravschi, Anca Pîrvulescu
